Emil Boc a învăţat de la BNR ce înseamnă deficit structural
Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, în prezentarea România: Răspunsul politicii economice la criza globală, susţinută la Central & Southeast European Finance Forum în data de 26 mai 2010, despre care scriam aici, vorbea despre deficitul bugetar structural, ca sursă a unor dezechilibre macroeconomice majore în România. Tot Isărescu arăta că "deficitul bugetar manifest a crescut de la 2,5% din PIB în 2007, la 5,4% în 2008, 8,3% în 2009 şi tinde spre 10% din PIB în 2010".
Astăzi, în cadrul unei videoconferinţe cu prefecţii susţinute de la Palatul Victoria, Emil Boc a arătat că doreşte să-i informeze pe prefecţi "direct şi de la sursă" despre necesitatea măsurilor de austeritate care vor fi aprobate astăzi de executiv şi pentru care guvernul îşi va angaja răspunderea în parlament începând cu săptămâna viitoare, scrie Mediafax.
În opinia lui Boc, aceste măsuri trebuie explicate la nivel local ca fiind absolut necesare şi introduse nu din vina guvernului, ci ca urmare a suprapunerii nefericite a crizei interne, determinate de un deficit structural ridicat în ultimii 20 ani, accentuat în intervalul 2007-2008, cu criza economică globală.
Reamintesc că:
Deficitul structural diferă de deficitul ciclic prin faptul că există chiar atunci când economia se găseşte pe creştere. Deficitul bugetar manifest înregistrat în România în anii precedenţi crizei era format din deficitul structural şi surplusul ciclic.
Măsurile clasice pentru reducerea deficitului bugetar structural sunt politici publice guvernamentale explicite şi directe:
1. reducerea cheltuielilor publice, ca măsură prioritară;
2. reducerea cheltuielilor administraţiei;
3. eliminarea subvenţiilor;
4. mărirea bazei de impozitare (cât mai puţin de la cât mai mulţi);
5. accent pe impozitele indirecte.
Revenind la discursul lui Emil Boc, am regăsit formulări folosite de Mugur Isărescu. Se vede că Boc a decis, în al doisprezecelea ceas, să asculte cu atenţie argumentele băncii centrale, ceea ce nu a făcut până acum, în comportamentul său de a conduce urechist treburile ţării.
"România consumă mai mult decât produce. În plus, ceea ce se produce este prost împărţit în cadrul bugetului în România", a declarat Emil Boc, încercând să demonstreze caracterul absolut necesar al măsurilor de austeritate hotărâte de guvernanţi.
Prim-ministrul a precizat că 63% din PIB se duc pe plata salariilor, a pensiilor şi a cheltuielilor sociale. Dacă se adaugă şi datoriile României şi contribuţia pentru Uniunea Europeană, cifra creşte la 70%. Restul de 30 de procente sunt reprezentate de cheltuielile de funcţionare ale instituţiilor statului, astfel că nu există suficiente fonduri pentru investiţii, a atras atenţia Emil Boc.
Numai că el nu a identificat nicio responsabilitate a guvernului pe care îl conduce, ci a diluat vina, aruncând-o pe ultimii 20 de ani şi în special pe guvernul Tăriceanu din perioada 2007-2008.
Asupra deficitului bugetar structural, puteţi citi articolul Estimarea deficitului bugetar structural pentru România în contextul aderării la zona euro (în limba engleză) de Aura-Gabriela Socol şi Bogdan Chiriacescu în revista Economie teoretică şi aplicată.