Mihai Tănăsescu crede că România va avea o creştere economică bună în 2011

România va înregistra o creştere economică "bună" anul viitor, după doi ani de recesiune, avansul PIB urmând să fie susţinut de exporturi şi consum, a declarat pentru Mediafax Mihai Tănăsescu.

De altfel, în cursul actualei misiuni comune a Fondului Monetar Internaţional şi Comisiei Europene la Bucureşti, în perioada 26 iulie - 4 august 2010, mebrii ei s-au arătat, în general, ceva mai optimişti decât oficialii români.

"Evoluţiile economiei pot să confirme că pentru acest an va fi un desen al economiei undeva în jurul cifrelor anunţate de ministrul Finanţelor, Sebastian Vlădescu (contracţie economică de 1,7-1,9% - n.m.). Anul viitor putem avea o creştere economică pozitivă. Acest lucru este foarte clar. Urmează să finalizăm dimensiunea ei", a afirmat Tănăsescu.

El a spus că avansul economiei de anul viitor va fi alimentat de două mari componente, respectiv exporturile şi consumul agregat.

"Va fi o creştere economică bună, după doi ani de recesiune", a continuat Tănăsescu.

Totuşi, reprezentanţii instituţiilor internaţionale au fost destul de precauţi în a face declaraţii, după cum ne-au obişnuit. Intră în uzanţa lor să scape elegant de reporterii care îi fugăresc. Estimările oficiale, atât pentru evoluţia economiei din acest an, cât şi pentru anul viitor urmează să fie făcute publice de către Fondul Monetar Internaţional la finalul misiunii de evaluare a acordului încheiat cu autorităţile române în primăvara anului 2009.

Acum câteva zile, şeful misiunii FMI în România, Jeffrey Franks, din spatele unor ochelari de soare, a declarat că este mai optimist decât unii analişti în pivinţa evoluţiei economiei în 2011 şi că este posibilă o revenire pe creştere a PIB.

Lui Jeffrey Franks îi dă mâna să fie mai optimist decât noi, în virtutea distanţei şi răcelii cu care priveşte lucrurile.

Amenzi sau închisoare pentru proprietarii care nu renovează casele degradate

Îmi amintesc că, cu 15-20 de ani în urmă, autorităţile ungare au decis să schimbe faţa Budapestei, prin renovarea tuturor faţadelor din partea veche a oraşului. Nu ştiu amănunte despre modul juridic în care au rezolvat această problemă, cert este că vedeai schele pe toate faţadele clădirilor dintre două colţuri de stradă. După ce terminau tronsonul repectiv, mergeau la următorul tronson. Centru Budapestei arată acum foarte bine.

În contrast, marile oraşe din România au zone întregi de clădiri vechi, multe dintre ele degradate sever. Dacă ne uităm în Bucureşti, vedem o ruină la intrarea pe Strada Visarion şi o alta la doi paşi, în Piaţa Romană. Ca să nu mai vorbim de Strada Lipscani şi străzile adiacente.

Iată că un recent proiect de ordonanţă despre care scrie Mediafax prevede amenzi de până la 10.000 lei sau închisoare pentru proprietarii care nu renovează clădirile degradate. Proprietarii imobilelor degradate vor fi obligaţi să finanţeze lucrări exterioare, precum reparaţii, tencuieli şi zugrăveli, şi vor fi scutiţi temporar de impozit pe clădire dacă execută lucrarea în regie proprie. Obligaţia acestor lucrări nu va fi însă valabilă pentru construcţii expertizate tehnic şi încadrate în clasa I de risc seismic şi pentru blocuri reabilitate termic sau înscrise în programele locale pentru executarea lucrărilor de reabilitare termică.

Lucrările de intervenţie pentru "reabilitarea structural-arhitecturală exterioară a construcţiei" vor consta în reparaţii la zidării, tencuieli, zugrăveli, vopsitorii, înlocuirea tâmplăriei exterioare cu tâmplărie performantă energetic, refacerea învelitorii/terasei, inclusiv refacerea/repararea trotuarelor de protecţie aferente construcţiei, demontarea/remontarea instalaţiilor şi echipamentelor montate pe faţade/teraseâ

Termenul pentru executarea lucrărilor de intervenţie va fi de şase luni de la data primirii de către proprietar a unei notificări din partea autorităţii locale şi poate fi extins doar cu cel mult două luni şi numai cu acordul primarului, emis în baza concluziilor unei note tehnice de constatare, în funcţie de natura şi amploarea lucrărilor.

Proprietarii notificaţi vor fi obligaţi să permită realizarea lucrărilor şi verificarea executării corecte a acestora prin diriginţi de şantier sau firme de consultanţă specializate, pe tot parcursul lucrărilor.

Proiectarea şi executarea lucrărilor de intervenţie trebuie asigurate, pe cheltuială proprie, de către proprietarii construcţiilor. Prin excepţie, autorităţile locale vor putea acoperi costurile, parţial sau integral, prin bugetul local, în limita fondurilor aprobate anual cu această destinaţie, dar numai pentru persoanele care nu pot finanţa lucrarea şi dovedesc că au venituri medii nete lunare pe membru de familie sub câştigul salarial mediu net lunar pe economie.

Dacă un proprietar notificat refuză executarea lucrărilor şi nu permite accesul la clădire, primarul va promova o hotărâre de consiliu local prin care lucrările vor fi iniţiate cu recuperarea ulterioară a banilor de la proprietari, prin somaţie, până la data recepţiei finale a lucrărilor, pe baza autorizării primite de la instanţa judecătorească, prin ordonanţă preşedinţială.

Somaţia va constitui titlu executoriu şi va fi comunicată, în cazul în care suma nu poate fi recuperată prin plată voluntară sau deducere, organelor teritoriale subordonate Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, care vor iniţia procedura de executare silită pentru recuperarea sumelor plătite.

"Persoanele vinovate de încălcarea obligaţiilor se sancţionează în funcţie de gravitatea faptei, inclusiv prin sesizarea instanţelor de judecată. În toate cazurile în care neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare de către proprietarii notificaţi a obligaţiilor care le revin cu privire la realizarea lucrărilor de intervenţie a produs distrugeri de bunuri materiale, vătămări corporale grave ale persoanelor sau ucidere din culpă, fapta de neîndeplinire sau îndeplinire necorespunzătoare constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă", se arată în document.

Amenzile aplicate proprietarilor pentru nerespectarea obligaţiei de derulare a lucrărilor vor fi cuprinse între 2.000 lei şi 10.000 lei.

Pentru lucrările de intervenţie, prin derogare de la lege, proprietarii vor fi scutiţi de plata cotei de 0,7%, către Inspectoratul de Stat în Construcţii, şi 0,5%, către Casa Socială a Constructorului, din cheltuielile cu lucrările de intervenţie, iar taxa pe valoarea adăugată aplicată asupra preţului materialelor de construcţii folosite va fi recuperată în cuantum de 50%, în calitate de beneficiari ai lucrărilor.

În situaţia în care proprietarul realizează lucrările de intervenţie în regie proprie, acesta va fi scutit de la plata impozitului pe clădire, datorat pentru anul fiscal în care au fost executate lucrările.

Imobilele care trebuie astfel reabilitate vor fi stabilite de către primari în termen de 90 zile de la data intrării în vigoare a proiectului.

Acest proiect de ordonanţă constituie un mare pas înainte pentru modul în care arată localităţile României şi poate fi încadrat în politicile imobiliare naţionale. Trebuie menţionat făptul că, până acum, autorităţile locale din diverse locuri din România au avut iniţiative firave în această direcţie. Numai că amenzile prevăzute erau ridicol de mici. Iată că, prin acest proiect de ordonanţă, se face un pas înainte în sensul unor politici publice moderne şi în consonanţă cu calitatea României de ţară membră a Uniunii Europene.

Tehnologia, bat-o vina! Cum a pierdut eMag 33.000 €

Azi dimineaţă, am încercat să intru pe site-ul eMag.ro. Am primit un mesaj de eroare, cum că site-ul ar fi oprit pentru mentenanţă. Secretul acestei operaţiuni l-am aflat ceva mai târziu. Iată ce a scris Radu Apostolescu, directorul de marketing, pe blogul companiei:

Ne-am confruntat in acesta dimineata cu o problema de interconectare intre serverele interne si datacenter care a dus la desincronizarea mecanismelor de actualizare a site-ului, rezultatul cel mai grav fiind afectarea preturilor de vanzare pentru 463 de produse. Desi exista numeroase mecanisme de control si prevenire a acestor situatii, exista inca acea marja de eroare care face din 100% doar un obiectiv de care facem eforturi sa ne apropiem cat mai mult.

Ne cerem scuze pentru indisponibilitatea de peste o ora a site-ului, necesara resincronizarii tuturor sistemelor si cea mai mare perioada de acest fel din ultimii doi ani. Din respect pentru clienti, celor care au comandat produse la preturi mai mici decat oferta normala le vom livra produsele exact la pretul respectiv iar celor care au comandat la preturi mai mari le vom actuliza comenzile la pretul de lista corect. Livrarile se vor face in limita stocului disponibil si in ordinea primirii comenzilor, dupa procedura normala.

O prima estimare a ‘discounturilor’ pe care eroarea tehnica le-a oferit clientilor si pe care noi le vom onora se ridica la o suma de aproximativ 132.000 Ron (De ex: 18 televizoare afisate cu pret mediu 180 Ron fata de 2700 Ron, 27 notebookuri afisate la un pret mediu de 130 Ron fata de 1800 Ron precum si alte produse diverse insumand 248 comenzi primite intre orele 2 si 9:30). Desi pentru cei care s-au trezit devreme azi, oferta a fost o afacere nesperata si pentru noi o pierdere importanta, ne asumam eroarea si mergem inainte.

Probabil ca multi se vor grabi sa eticheteze ca o pierdere nota de plata a acestei erori tehnice dar noi o vom contabiliza ca o investitie, ce-i drept putin mai atipica, in increderea celor care ne trec pragul zi de zi. Pe termen lung, greselile sunt inevitabile atat din partea oamenilor cat si a masinilor dar ne ofera ocazii neprogramate de a arata cum intelegem sa rezolvam situatiile mai putin obisnuite.

Va multumim si va asteptam mereu la eMAG.

Criza a schimbat atitudinea magazinului online. În iamuarie 2008, eMag.ro s-a confruntat cu o problemă similară, pe care însă a rezolvat-o altfel: a anulat toate comenzile celor care comandaseră produse cu preţuri subevaluate. Acum, însă, când vânzările nu merg la fel de grozav cum mergeau în ianuarie 2008, retailerul a decis să suporte pierderile ocazionate de incidentul tehnic, în valoare de circa 33.000 €.

Execuţia bugetară la mijlocul anului şi vizita delegaţiei FMI

Astăzi, Ministerul Finanţelor Publice a comunicat execuţia bugetară pe prima jumătate a anului 2010. Datele sunt însoţite de un comunicat, în care se afirmă:

Conform datelor provizorii, execuţia bugetului general consolidat pe primele şase luni ale anului s-a încheiat cu un deficit estimat de 18,07 miliarde lei, sub limita ţintei de deficit, în sumă de 18,2 miliarde lei, prevăzută în Scrisoarea suplimentară la Aranjamentul Stand-by încheiat cu Fondul Monetar Internaţional.

Veniturile estimate la bugetul general consolidat în S1 2010 au fost în sumă de 77,2 mld.lei, cu 0,1% mai reduse faţă de S1 2009 şi reprezentând 14,3% din PIB. Dacă, însă, ne uităm la realizările lunii iunie 2010, observăm că veniturile au crescut de la 12 mld.lei în iunie 2009 la 12,9 mld.lei în iunie 2010, ceea ce reprezintă o creştere de 8,1%.

Cheltuielile estimate ale bugetului general consolidat în sumă de 95,3 miliarde lei, au crescut în termeni nominali cu 4,0% faţă de S1 2009 şi reprezintă 17,7% din PIB.

Deficitul bugetar rezultat a fost de 18,1 mld.lei, adică 3,35% din PIB, mai mare cu 25,7% decât în S1 2009, când deficitul a fost de 14,4 mld.lei, adică 2,9% din PIB.

Având în vedere că publicarea datelor privind execuţia bugetară pentru S1 2010 coincide cu prezenţa la Bucureşti a misiunii Fondului Montear Internaţional, este foarte probabil ca guvernul să cosmetizeze din nou cifrele, cum a făcut şi la precedenta vizită a delegaţiei FMI, prin mărirea arieratelor şi reducerea investiţiilor.

Să ne amintim că, în 2009, deficitul bugetar la sfârşitul anului a fost de 7,2% din PIB. Ţinta din acest an este de 6,8% din PIB, dar rezultatele la mijlocul anului sunt mai proaste. În mediile politice, se discută faptul că, în a doua jumătate a anului, ar mai fi necesare reduceri ale cheltuielilor în valoare de 2,3% din PIB. Lucru extrem de greu de realizat.

Povestea portării unui număr de telefon fix din Romtelecom în RCS & RDS

Am decis să portez un număr de telefon fix din reţeaua Romtelecom în reţeaua RCS & RDS. Nu este nevoie să detaliez prea mult motivele care m-au determinat să iau această decizie. Romtelecom a rămas un operator tributar nostalgiilor după vremurile în care era monopol. Aşa cum scriam în articolul Ca şi statul român, Romtelecom vrea să stoarcă bani din orice, în luna martie 2010:

În ultima vreme, Romtelecom părea a se fi desprins de încremenirea în proiect care a caracterizat compania multă vreme, în buna tradiţie a dominaţiei monopoliste pe care a exercitat-o ani buni în telefonia fixă. Scriam aici despre încercările semi-eşuate ale Romtelecom de a se moderniza. În această linie se încadrează şi MyAccount, aplicaţie on line care îţi permite să vizualizezi facturile, plăţile, tipul de serviciu şi opţiunile suplimentare. La prima vedere, un serviciu modern şi normal în aceste vremuri de avânt tehnologic. A impune accesarea listei proprii de apeluri contra cost mi se pare un semn de mare suferinţă, de incapacitate managerială, lipsă a viziunii şi de îndepărtare a clienţilor.

Tot în acel articol menţionam:

Mă gândesc serios să apelez la portabilitate.

Aşa am şi făcut. Iată cum s-au desfăşurat lucrurile.

Marţi, 6 iulie 2010. Am depus la un oficiu RCS & RDS cerea de portare. Pe formular, mi s-a indicat drept dată de portare 13 iulie 2010.

Miercuri, 14 iulie 2010. Sun la serviciul clienţi de la RCS & RDS să întreb ce se întâmplă cu portarea. Mi se răspunde că a fost programată pentru data de 20 iulie 2010.

Marţi, 20 iulie 2010. Sun din nou la serviciul clienţi de la RCS & RDS. Mi se spune că portarea se va face în 22 iulie 2010.

Joi, 22 iulie 2010. Sun din nou la serviciul clienţi de la RCS & RDS. Sunt întrebat între ce ore pot fi găsit la adresa unde este montată linia telefonică. Mi se spune că portarea se va face a doua zi.

Vineri, 23 iulie 2010. Apare un tip de la RCS & RDS, în intervalul fixat. Îl întreb de ce anume trebuia să vină. Mă întreabă care este aparatul cu linia RCS & RDS. Ridică receptorul şi răcneşte către un coleg nevăzut, care se afla pe scara blocului, cu două etaje mai jos, unde se găseşte caseta tehnică: "L-ai oprit? Dă-i drumul!" Mă roagă apoi să sun de pe telefonul fix pe un telefon mobil şi să-i spun ce număr apare pe ecran. Era numărul de Romtelecom. Mă pune să semnez un proces verbal de instalare, îmi spune că în maximum 24 h linia va fi portată şi pleacă.

Sâmbătă, 24 iulie 2010. Apelând numărul de Romtelecom, tot linia de Romtelecom suna. Sun din nou la serviciul clienţi de la RCS & RDS. Notează operatorul o sesizare şi-mi spune că lucrurile se vor rezolva în cel mai scurt timp.

Duminică, 25 iulie 2010. Situaţie neschimbată. Sun din nou la serviciul clienţi de la RCS & RDS. De data asta, mi se spune că cei de la Romtelecom care se ocupă de portări nu lucrează sâmbăta şi duminica. Mi se spune că, a doua zi, la prima oră, lucrurile se vor rezolva.

Luni, 26 iulie 2010. Situaţie neschimbată. Sun din nou la serviciul clienţi de la RCS & RDS. Operatorul îmi răspunde că a depus în numele meu o cerere de urgentare. După-amiază, mă sună un tip de la ei şi-mi spune doct: "De-abia acum s-a iniţiat procedura de portare. Vă zic sigur!"

Marţi, 27 iulie 2010. Se schimbă ceva: aparatul de pe linia Romtelecom nu mai are ton. Sunând de pe un mobil pe numărul de Romtelecom, teoretic portat, îmi apare semnal de linie inexistentă. După-amiază, mă sună o tipă de la RCS & RDS să mă întrebe care mai e situaţia. De data asta, părea cu ceva mai multă putere de decizie, ceva mai şefă şi ceva mai diplomată.

Miercuri, 28 iulie 2010. Sun de dimineaţă pe numărul respectiv şi, în sfârşit, sună linia RCS & RDS. Deci portarea s-a terminat.

Dacă vă hotărâţi să vă portaţi numărul de telefon în altă reţea, trebuie să vă înarmaţi cu multă răbdare şi să nu vă enervaţi. Firmele de telefonie fixă şi mobilă sunt şi rămân oligopol (piață a mărfurilor şi serviciilor monopolizată de un număr redus de mari producători şi furnizori) şi, dată fiind situaţia dominantă pe care o au pe piaţă, îşi permit să afişeze o nesimţire suverană. Nu le pasă prea mult de consumatori, care rămân captivi acestor furnizori.

Şi un ultim sfat: ignoraţi ce scrie pe portabilitate.ro: Termenul de finalizare a procesului de portare nu poate depăşi, în condiţii normale, 10 zile lucrătoare. În cele mai multe dintre cazuri, nu este adevărat.

Euro se întăreşte faţă de dolar la maximul ultimelor 11 săptămâni

Cel mai mare grup bancar elveţian, UBS, a înregistrat în T2 2010 un profit net de 2 mld. franci elveţieni (1,46 mld.€), în raport cu pierderea de 1,4 mld. franci elveţieni în T2 2009, revenire datorată în principal performanţelor din activităţi de trading.

Acest rezultat foarte bun a condus la creşterea indicelui pan-european FTSEurofirst 300 cu 0,7%, în timp ce indicele titlurilor bancare a avansat cu peste 4%.

Să ne reamintim că, în 2008, pierderile celei mai mari bănci elveţiene şi cel mai important administrator al bogaţilor lumii, UBS, s-au cifrat la 20-21 miliarde franci elveţieni, incluzînd pierderea de 9 miliarde franci elveţieni, aferentă ultimului trimestru al anului 2008.

Pe de altă parte, datele economice nesatisfăcătoare din Statele Unite, care contrastează cu cele din Europa şi Asia, au determinat deprecierea dolarului la cel mai redus nivel din ultimele 12 săptămâni faţă de un coş de şase valute importante. În prezent, dolarul american se situează la cel mai scăzut nivel faţă de yenul japonez din ultimele 7 săptămâni.

Pe pieţele europene, înainte de jumătatea şedinţei de tranzacţionare, euro era în creştere cu 0,2% faţă de dolarul american, la 1,3036 dolari pe unitate, cel mai ridicat nivel atins de la începutul lunii mai.

Creditele restante au crescut la 13,6 mld.lei la 30 iunie 2010

După cum a comunicat astăzi Banca Naţională a României, creditele restante au crescut în primul semestru cu 67% faţă de perioada similară a anului trecut, la 13,635 mld.lei (3,12 mld.€), majorându-şi ponderea în total împrumuturi de la 4,05% la 6,4%. Din totalul creditelor restante, creditele în lei reprezintă 6,451 mld.lei - 48,3%, iar cele în valută 7,184 mld.lei - 52,7%.

În valoare absolută, creditele restante în iunie 2010 au crescut cu 5,4 mld.lei faţă de decembrie 2010 şi cu 992 mil.lei faţă de mai 2010.

Soldul total al creditelor însuma, la 30 iunie 2010, 212,065 mld.lei (48,54 mld.€), dintre care cele în lei totalizau 78,534 mld.lei - 37%, iar cele în valută 133,531 mld.lei - 63%.

Este interesant de remarcat faptul că creditele restante în lei au ajuns la 8,2%, faţă de numai 5,38% la cele în valută (în scădere de la 5,41% la sfârşitul lunii mai 2010).

Explicaţia este simplă: aşa-numitele credite doar cu buletinul au fost acordate preponderent în lei. Rata de neperformanţă este cea mai mare în cazul acestor credite. Creditele în valută au fost acordate în mai mare măsură penteu achiziţia şi construcţia de locuinţe şi, în pofida riscului valutar, rata de neperformanţă la acest tip de credite este cea mai mică.

Rata de neperformanţă de peste 8% la lei trebuie să constituie deja un motiv de îngrijorare, întrucât este pragul peste care practica bancară arată că încep problemele serioase.

Cât a câştigat statul din impozitul minim?

După cum scriam în articolul Blestemele contabililor îl vor ajunge pe Emil Boc, prim-ministrul a anunţat: "Se elimină impozitul minim începând cu această toamnă. Am apreciat şi am spus de mult că acest impozit minim şi-a produs efectul pe care l-am dorit şi în această toamnă va fi eliminat." El a avansat drept date pentru luarea acestei măsuri 1 octombrie 2010 sau 1 noiembrie 2010.

Să vedem cum şi-a atins impozitul minim efectul dorit de guvern. De la 1 mai 2009, data la care a intrat în vigoare impozitul minim şi până la jumătatea lunii iunie 2010, statul a încasat doar 1,1 mld.lei (circa 262 mil.€).

Dacă în T2 2009 ANAF raporta încasări de 287,3 mil.lei, în T4 2009 încasările s-au prăbuşit la 89 mil.lei. În T1 2010, din cele 504,2 mil,lei cât ar fi fost de încasat, statul nu a mai reuşit să strângă decât 268,3 mil.lei.

Pe de altă parte, în conformitate cu datele furnizate de Oficiul National al Registrului Comerţului (ONRC), în primele 6 luni ale anului 2010, peste 165.000 de firme au fost dizolvate sau radiate, cu peste 50% mai multe decât în perioada similară a anului trecut. În 2009, introducerea impozitului minim a dus la dispariţia a peste 200.000 de firme.

Să înţelegem că scopul guvernului a fost să-şi micşoreze veniturile la buget şi să arunce în neant circa jumătate din firmele existente în România? Să înţelegem că plânsul pe umărul economiei reale, despre care se afirmă că este sectorul care produce PIB în România, s-a făcut cu lacrimi de crocodil?

Emil Boc şi guvernul pe care îl conduce nu au puterea să iasă public şi să declare neechivoc faptul că impozitul minim a fost o măsură anti-economică. A fost o gafă economică uriaşă, demnă de nişte urechişti.

Ia, neamule, factura fiscală

Sursa: Realitatea.net

Desigur, sportul există demult. Chiar şi după modificarea legislaţiei fiscale odată cu admiterea României în Uniuna Europeană, ocazie cu care s-a stabilit că nu mai este nevoie de formulare cu regim special, tipărite sub oblăduirea Imprimeriei Naţionale, şi nici măcar semnătura şi ştampila nu mai sunt necesare, vânzarea facturilor continuă. Tipografiile acreditate odinioară de autorităţi, văzându-se fără obiectul muncii, continuă să imprime formulare de facturi şi chitanţe, chiar dacă nu mai există obligativitatea folosirii lor. Unii încă n-au aflat :)

Despre colecţionarea bonurilor fiscale, propusă de Emil Boc

Ieri, prim-ministrul Emil Boc a declarat: "O măsură pe care o avem în vedere, la propunerea parlamentarilor, este de a-i încuraja pe oameni să ceară bon fiscal pentru diversele produse pe care le cumpără. Toţi cei care vor avea bonuri fiscale adunate până la un anumit plafon vor beneficia de o primă din acea sumă de pentru a-i încuraja să ceară bon fiscal la diverse produse, de la pâine la lucruri foarte valoroase, foarte scumpe, pentru că, din nefericire, o formă a evaziunii fiscale este aceea că nu se dă bon fiscal."

Cristian Orgonaş a scris astăzi un articol pe această temă, Cerem sau nu bon fiscal când cumpărăm ceva?, a cărui concluzie este: "Nu ne costă nimic să cerem bon fiscal ori de câte ori cumpărăm ceva, însă mulţi merg pe ideea că “nu este treaba mea”. După 40 de ani de comunism şi alţi 20 de ani de capitalism sălbatic, mentalităţile se schimbă greu..."

Eu cred că lucrurile nu stau chiar aşa. Să ne amintim că Hotărârea de guvern nr.479 din 18 aprilie 2003 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale prevede:

(1) Clienţii sunt obligaţi să solicite bonurile fiscale şi să le prezinte la cerere organelor de control.
(2) Utilizatorii aparatelor de marcat eletronice fiscale sunt obligaţi să afişeze la loc vizibil, inclusiv la locul de amplasare a aparatelor, în cazul în care clientii au acces în unitate, anunţuri de atenţionare a clienţilor cu privire la obligaţia acestora de a solicita şi de a păstra bonul fiscal pentru prezentarea acestuia la un eventual control.

Această măsură administrativă nu a produs efecte. În afară de afişele puse de comercianţi în magazine, nu s-a întâmplat mare lucru. Vi s-a solicitat vreodată de către un organ de control fiscal bonul până la ieşirea din magazin? Această situaţie arată că măsurile administrativ-punitive nu au mare efect. În schimb, ar avea efecte bune măsuri stimulative.

Scriam anul trecut articolul De ce tolerează Grecia evaziunea fiscală?, în care semnalam meteahna grecilor de a nu da bon fiscal. În urma crizei severe cu care se confruntă Grecia, guvernul a hotărât să încurajeze populaţia să solicite bonuri fiscale. Cum a făcut-o? După cum scriam în articolul Grecii acoperă piscinele nedeclarate fiscal cu prelate care imită iarba sau betonul, pentru a contracara acest rău endemic, guvernul condus de Papandreou a decis să folosească arma chitanţei fiscale. În Grecia, cetăţenii cu venituri anuale declarate de sub 12.000 € sunt scutiţi de plata impozitului pe venit. Numai că, de acum încolo, pentru a beneficia de această scutire, vor trebui să aducă facturi, chitanţe şi bonuri fiscale care să dovedească cheltuirea a minimum 30% din suma declarată ca venit.

Scopul este de a-i determina pe greci să solicite document fiscal şi să reducă furnizarea de bunuri şi servicii la negru. Măsura are şi consecinţe cuantificabile: în aprilie 2010, încasările la buget din plata TVA au fost cu 7,8% mai mari faţă de aprilie 2009.

Măsura pe care a anunţat-o Emil Boc ar putea avea efect în funcţie de suma rambursată la prezentarea bonurilor fiscale acumulate până la sfârşitul anului fiscal. Adică dacă suma va fi suficient de stimulativă, românii vor trece la sportul solicitării şi colecţionării bonurilor fiscale. Tare mă tem, însă, că măsura, în esenţă bună, nu va fi decât praf în ochi, pentru ca guvernul să mai bifeze o iniţiativă şi să-şi mai lungească firava listă de măsuri anti-criză.