Grecii acoperă piscinele nedeclarate fiscal cu prelate care imită iarba sau betonul

Scriam, acum două săptămâni, articolul Piscinele grecilor, o importantă sursă de impozite, printre multe altele, în care relatam faptul că în suburbiile luxoase din nordul Atenei, unde vara temperaturile depăşesc cu mult 30°C, numai 324 de locuitori au declarat că ar deţine piscine. Cum această situaţie bătea la ochi, reprezentanţii fiscului grec au decis să studieze hărţile obţinute din satelit ale zonei pline de prorietăţi luxoase, doatate cu garduri înalte. Au descoperit în zona respectivă nu mai puţin de 16.974 de piscine. În consecinţă, doar 1,91% dintre grecii care locuiesc acolo au acceptat să plătească impozit pe piscină, existent în legislaţia fiscală grecească.

Ca urmare a acestei acţinui a fiscului, grecii au reacţionat imediat: au început să acopere piscinele nedeclarate cu prelate care imită iarba sau betonul, pentru a face piscinele mai greu detectabile din satelit, informează Le Monde, în ediţia sa de ieri.

Economia subterană reprezintă 35% din PIB în Grecia.În consecinţă, statul grec este privat de încasări bugetare apreciate de filiala grecească a Transparency International la 18-20 mld.€ anual, în timp ce Federaţia Industriilor Greceşti estimează nivelul evaziunii fiscale la 22,4 mld.€ anual.

Prim-ministrul socialist, George Papandreou, a ajuns să-şi implore concetăţenii "să schimbe totul în această ţară: economie, stat, obiceiuri, mentalităţi, comportamente". În acelaşi timp, guvernul reaminteşte că, într-o ţară cu 11 mil.locuitori, doar 5.000 declară venituri anuale mai mari de 100.000 €.

"Evaziunea fiscală a jucat un rol cheie în această criză. Este suficient de a privi pe fereastră şi să vezi luxoasele maşini de pe stradă ca să-ţi dai seama de această problemă", a declarat Costas Bakouris, preşedintele filialei greceşti a Transparency International. În parcarea imobilului care găzduieşte organizaţia, troneazî o flotă de maşini germane.

Pentru a contracara acest rău endemic, guvernul condus de Papandreou a decis să folosească arma chitanţei fiscale. În Grecia, cetăţenii cu venituri anuale declarate de sub 12.000 € sunt scutiţi de plata impozitului pe venit. Numai că, de acum încolo, pentru a beneficia de această scutire, vor trebui să aducă facturi, chitanţe şi bonuri fiscale care să dovedească cheltuirea a minimum 30% din suma declarată ca venit.

Scopul este de a-i determina pe greci să solicite document fiscal şi să reducă furnizarea de bunuri şi servicii la negru. Măsura are şi consecinţe cuantificabile: în aprilie 2010, încasările la buget din plata TVA au fost cu 7,8% mai mari faţă de aprilie 2009.

Sub presiunea Fondului Montear Internaţional, autorităţile greceşti au decis să protejeze identitatea denunţătorilor care semnalează cazuri de evaziune fiscală. Mai precis, autoritîţile fiscale nu mai vor să tolereze persoanele care declară venituri modeste, dar deţin case de vacanţă sau ambarcaţiuni cu motor. Primele victime au fost anumiţi medici din luxosul cartier Kolonaki, care declarau venituri anuale de 15.000 €, dar este de notorietate faptul că o consultaţie poate depăşi 100 €.

ANAF şi băncile încalcă secretul bancar. Plus o metodă a ANAF de a nu restitui banii cuveniţi contribuabililior

Poate vă mai amintiţi, în noiembrie 2009, scriam articolul Scrisoare de la ANAF: diferenţele de impozit stabilite în minus vor fi trimise în contul bancar, în care relatam despre faptul că ANAF s-a modernizat şi a decis să trimită contribuabililor diferenţele de impozit stabilite în minus prin virmant în contul bancar.

Astăzi am fost la Administraţia Finanţelor Publice a Sectorului 4 din Bucureşti, pentru a depune declaraţiile 200 şi 230. Cum trecuse mai bine de jumătate de an de la primirea scrisorii amintite, am zis că este o bună ocazie să întreb ce s-a întâmplat cu acei bani, pe care nu i-am primit. Deşi ora era cu puţin după 12, jumătate dintre salariaţii instituţiei mâncau, chiar la ghişeu, de faţă cu contribuabilii, fără să le pese şi părând gata să explodeze dacă ai fi avut tupeul să-i deranjezi. În fine, sunt trmis undeva în spate, la serviciul restituiri, format din două funcţionare. Conform legilor lui Murphy, una mânca, iar cealaltă îşi trăsese farfuria ceva mai deoparte. Dialogul s-a desfăşurat cam aşa:

- Am primit o scrisoare de la instituţia dv., conscutivă trimiterii prin poştă a declaraţiei de impunere pentru anul 2008, prin care eram înştiinţat că voi primi diferenţa de impozit stabilită în minus în contul bancar, dar banii nu au venit nici acum, după jumătate de an.
- Spuneţi-mi codul numeric personal.
- (Îl rostesc)
- (Butonează câteva minute pe calculator) Păi vi i-am trimis!
- Când?
- Pe 2 noiembrie 2009. Iar banii s-au întors peste câteva zile.
- (Presimţind ceva) În ce cont?
- (Îmi cere cartea de identitate) În RO..BRDE...
- E un cont aiurea! Nu mai am cont la BRD de câţiva ani! De unde îl aveţi?
- Păi ni l-a comunicat banca!
- Dar nu coincide cu contul indicat de mine pe declaraţia 200 de anul trecut! Eu v-am indicat un cont de la ING Bank!
- Nu trimitem la conturile indicate de contribuabili! Nu ne permite programul de calculator! Cerem noi la bănci conturile!
- Şi dacă am două sute de conturi la toate băncile din România, trimiteţi într-un cont la întâmplare?
- ...
- De ce nu mi-aţi trimis o scrisoare sau un e-mail sau de ce nu mi-aţi telefonat să-mi comunicaţi această situaţie (toate elementele de identificre fiind completate pe Declaraţia 200 de anul trecut)?
- Nu e treaba noastră.
- Şi eu ce fac acum să-mi recuperez banii?
- Faceţi o cerere în acest sens, luaţi formularul de la ghişeul 9, după care mergeţi la inspectorul de care depindeţi şi apoi o înregistraţi la registratură.
- Pot să ridic banii în numerar acum?
- Nu, veţi fi programat.
- Şi dacă cer transmiterea banilor într-un cont bancar, de data asta acolo îi veţi trimite?
- În cazul acestor cereri, da.

Dincolo de absurdul situaţiei, am de făcut următoarele observaţii:

1. ANAF cere în mod ilegal, încălcând secretul bancar, numerele conturilor băncilor comerciale, iar acestea furnizează informaţiile, în condiţiile în care nu este vorba de vreo contravenţie şi, cu atât mai puţin, de vreo infracţiune, ci este vorba de restituirea unor sume de bani.

2. Este, de asemenea, o încălcare a legislaţiei privind protecţia datelor cu caracter personal.

3. Pot presupune că ANAF trimite în mod preferenţial banii către anumite bănci. Vezi sponsorizarea BRD în scandalul legat de Elena Udrea la Paris.

4. Pot interpreta trimiterea banilor într-un cont pe care nu îl mai folosesc de ani de zile ca fiind o cale a ANAF de a tergiversa restituirea banilor cuveniţi contribuabililor.

Oricare ar fi adevărul este o situaţie extrem de gravă şi statul îşi bate efectiv joc de contribuabili. Pentru asemenea funcţionari, nu este suficientă reducerea de salariu de 25%, ar fi necesară o reducere de 99%.

Mă întreb dacă Sebastian Vlădescu ştie cum sunt trataţi contribuabilii de către agenţiile subordonate Ministerului Finanţelor Publice? Sau, personaj boem fiind, se ocupă doar cu previziuni economice care nu vor adeveri niciodată?

Se pregăteşte Lucian Croitoru din nou pentru funcţia de prim-ministru?

După cum anunţă agenţia Mediafax, Lucian Croitoru, consilier al guvernatorului BNR, a avut astăzi o întâlnire cu doctoranzii de la Academia de Studii Economice. Având în vedere că am această calitate, mă mir că nu am aflat despre eveniment, dar nu acesta este subiectul :)

La bursa zvonurilor, Lucian Croitoru ar fi din nou favorit la funcţia de prim-ministru al Guvrnului României, în cazul căderii Guvernului Boc. Să vedem care sunt opiniile sale în legătură cu măsurile care ar trebui luate în economia României pentru depăşirea gravei crize fiscale şi bugetare pe care o traversăm. Ar fi a doua încercare, după cea din octombrie 2009.

Iată ce spune Lucian Croitoru:

- În ciuda unor estimări potrivit cărora în sectorul bugetar ar fi angajaţi 100.000-200.000 de oameni a căror productivitate a muncii este foarte redusă, situaţia reală se referă la 500.000 de oameni care "nu au ce să facă în sectorul bugetar".

- România nu are resurse pentru a ieşi singură din criză, iar revenirea va depinde de reivgorarea pieţelor externe şi de credibilitatea oferită de politicile interne pentru a atrage investitorii străini.

- Principala preocupare a Guvernului trebuie s-o reprezinte "curăţarea bugetului", care în momentul de faţă este plin de "foarte multe mizerii".

- Economia românească nu va fi pregătită să adere la zona euro până în 2015, dar orizontul de adoptare a euro nu trebuie modificat, pentru că România a reuşit să facă schimbări doar în contextul unor obiective mari.

- În lipsa ajutorului de la FMI leul s-ar fi depreciat puternic, iar cursul de schimb ar fi ajuns la 6 lei/euro. Nivelul de 6 lei/euro nu este o estimare de suprafaţă, ci rezultatul unor calcule riguroase.

Trebuie recunoscut faptul că poziţiile lui Lucian Croitoru sunt foarte liberale şi specifice unui bancher central. Nici nu ar încăpea discuţie că, în actuala situaţie economică a României, Lucian Croitoru ar fi un prim-ministru infinit mai bun decât guralivul Emil Boc, cu condiţia să aibă susţinere politică.

6.630 executări silite imobiliare operate de bănci, ANAF şi AVAS în T1 2010

Simona Simionescu publică în Gândul articolul Harta executărilor silite. Băncile dau afară din casă 50 de români pe zi. Se ştie că, din motive de păstrarea imaginii, băncile comerciale au fost foarte parcimonioase până acum de a face publice astfel de date. Nici celelalte instituţii nu au fost mai transparente.

Iată însă că acum obţinem date foarte interesante. În T1 2010, băncile şi statul - prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) şi Agenţia de Valorificare a Activelor Statului (AVAS) - au executat silit 6.630 de case şi terenuri, din care 4.351 au fost numai proprietăţile scoase la licitaţie de către bănci, adică aproximativ 50 de cazuri pe zi, arată datele obţinute de Gândul de la Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară (ANCPI).

"Lucrurile s-au agravat faţă de anul trecut: astfel, în primul trimestru din 2009, băncile şi statul au scos la vânzare 4. 561 de asemenea proprietăţi, 3.750 fiind executările silite făcute numai de bănci", a declarat pentru Gândul Adrian Nica, purtătorul de cuvânt al ANCPI. Rezultă că băncile, Fiscul şi AVAS au scos la vânzare cu 45% mai multe case şi terenuri în T1 2010 faţă de T1 2009.

Iată care sunt judeţele cu cele mai multe executări silite imobiliare:
1. Timiş - 265
2. Cluj - 235
3. Arad - 210
4. Bacău - 208
5. Iaşi - 206
6. Sibiu - 194
7. Bihor - 190
8. Maramureş - 185
9. Mureş - 181
10. Alba - 176

Clasamentul complet îl puteţi citi aici. O lectură atentă a listei arată că Municipiul Bucureşti şi judeţul Constanţa apar cu zero executări silite, ceea ce înseamnă că lista este incompletă sau întocmită neglijent. Cu siguranţă, Municipiul Bucureşti şi judeţul Constanţa ar fi ocupat un loc fruntaş la executări silite.

De ce trebuie să ne aşteptăm în continuare la scăderea pieţei imobiliare?

Precum ştiţi, pe orice piaţă, important este să cumperi ieftin şi să vinzi scump. Piaţa imobiliară nu face deloc excepţie. Toţi cei care vor să cumpere aşteaptă să cumpere în punctul cel mai de jos al pieţei. Pe de altă parte, preţul pe orice piaţă este determinat de cerere, ofertă şi aşteptări, în cazul în care nu există alte constrîngeri interne sau externe pieţei. Parametrii fundamentali ai unei pieţe sunt preţurile şi volumul de tranzacţionare.

Iată câteva motive pentru care piaţa imobiliară românească poate scădea în continuare, atât din punct de vedere al preţurilor, cât şi al numărului de tranzacţii.

1. După cum corect menţiona Cristian Orgonaş în articolul Nu va grăbiţi sa cumpăraţi locuinţe în următoarele 6-9 luni, evoluţia pieţei imobiliare din perspectiva preţurilor şi numărului de tranzacţii este ceea se numeşte lagging indicator (un factor economic care se modifică abia după ce economia a început să urmeze o tendinţă sau un model, conform Investopedia.com), adică aceşti indicatori imobiliari vor reflecta ieşirea din criză abia la circa 6 luni după ieşirea economiei României din criză. La fel cum criza de pe piaţa imobiliară a precedat intrarea României în criza economică generală cu circa 6 luni (criza economică în România a început în septembrie 2008, pe când criza de pe piaţa imobiliară a început în martie 2008).

2. Măsurile de austeritate adoptate în această perioadă pentru îndeplinirea criteriilor de performanţă din acordul stand-by cu Fondul Monetar Internaţional vor afecta atât piaţa imobiliară, cât şi piaţa bancară. Reducerea salariilor în domeniul public cu 25% va conduce la un val de intrări în incapacitate de plată a bugetarilor care au contractat credite ipotecare şi la executarea ipotecilor de către băncile comerciale, ceea ce va conduce la creşterea ofertei pe piaţa imobiliară.

3. Cererea de credite ipotecare va scădea, întrucât creşte nesiguranţa bugetarilor asupra viitorului lor ca salraiaţi, atât din punctul de vedere al posibilităţii micşorării salariilor, dar şi a pierderii locului de muncă.

4. Măsurile de austeritate, prin efectele lor macroeconomice, cum ar fi scăderea puterii de cumpărare, vor determina probleme majore şi în economia privată, ceea ce va adânci şi pe aceste segment comportamentul descris la punctul anterior.

5. Renunţarea, totală sau parţială, la subvenţiile de stat va avea drept consecinţă o creştere considerabilă a cheltuielilor de întreţinere. Spre exemplu, în Bucureşti, preţul gigacaloriei furnizate de Radet, regie autonomă de interes local, este de 298 lei. Prin subvenţionarea de către autorităţile locale, preţul plătit este de 119 lei/gigacalorie. Dacă subvenţia va dispare, va rezulta o creştere a preţului căldurii şi apei calde cu 150% (nu 250% cum afirmă ziariştii, care au lipsit de la predarea regulii de trei simplă) sau un preţ de 2,5 ori mai mare decât în prezent. Proprietarii cu mijloace financiare reduse vor încerca să vândă locuinţele.

6. Mărirea impozitului pe a doua proprietate şi următoarele îi va determina pe proprietari să încerce să-şi reducă numărul proprietăţilor, mai ales dacă au fost obţinute fără plată, adică prin moşteniri sau donaţii. Acest comportament va determina o suplimentare a ofertei pe piaţa imobiliară.

7. Evoluţia economică negativă, agravată de recentele măsuri de austeritate, dar şi de incapacitatea guvernanţilor de a gestiona criza, va conduce la scăderea cererii solvabile.

8. Creşterea previzibilă a şomajului va conduce şi ea la intrarea persoanelor respective în incapacitate de plată şi la executarea ipotecilor.

9. Ritmul de construire al ansamblurilor rezidenţiale noi a scăzut dramatic, în timp ce dezvoltatorii au rămas cu mii de unităţi locative rămase nevândute.

10. Programul "Prima casă", prin concepţia lui defectuoasă şi prin lipsa fundamentului economic, şi-a dovedit lipsa de atractivitate şi incapacitatea de a influenţa pozitiv piaţa construcţiilor.

Actualizare: Acest articol a fost citat de Imopedia.ro şi a apărut în Ziare.com.

România este departe de a îndeplini condiţiile de aderare la zona euro

Astăzi a fost dat publicităţii Raportul de convergenţă al Comisiei Europene, care analizează măsura în care 9 ţări candidate la zona euro au începlinit criteriile nominale de convergenţă. Cele 9 ţări sunt: Bulgaria, Republica Cehă, Estonia, Letonia, Lituania, Ungaria, Polonia, România şi Suedia. Dintre aceste ţări, numai Estonia a primit recomandarea Comisiei Europene de a adera la zona euro de la 1 ianuarie 2011, celelalte opt state candidate nefiind considerate pregătite.

Desigur, criza economică a avut o influenţă importantă asupra acestei situaţii. Cu toate acestea, estonia, care, alături de celelalte ţări baltice, a travesrat ciza economică, a reuşit să se încadreze în criteriile de convergenţă nominală.

În ceea ce priveşte România (situaţia ţării noastre este prezentată începând cu pag.177 din raport), ea nu respectă criteriile legate de stabilitatea preţurilor, poziţia bugetară, stabilitatea cursului de schimb şi convergenţa dobânzilor pe termen lung, întâmpinând, însă, şi obstacole legislative.

Legea referitoare la Banca Naţională a României, respectiv Legea nr.312 din 2004, nu este compatibilă integral cu art.130 şi 131 din Tratatul de Functionare al Uniunii Europene şi cu statutul Sistemului European al Băncilor Centrale şi al Băncii Centrale Europene. Incompatibilităţile sunt legate de integrarea BNR în sistemul bancilor centrale europene la momentul adoptării euro, independenţa instituţiei, dar şi interzicerea acordării de împrumuturi instituţiilor financiare, cu excepţia "asistenţei de urgenţă".

În ceea ce priveşte respectarea de către România a criteriilor nominale de convergenţă:

1. Avansul mediu al preţurilor a fost de 5% în cele 12 luni încheiate în martie 2010, în termeni de medie mobilă, mult peste valoarea de referinţă de 1% din Uniunea Europeană. Este foarte probabil că inflaţia nu va respecta nici în următoarele luni, încadrarea în criterii.

2. România este în prezent supusă unei proceduri de deficit excesiv, din cauza depăşirii deficitului bugetar de 3% din PIB în anul 2008, având ca termen anul 2012 să aducă deficitul bugetar sub limita de 3% din PIB. Deficitul bugetar a fost de 5,4% din PIB în 2008 şi 8,3% din PIB în 2009. Potrivit prognozei din primăvară a CE, bazată pe presupunerea unei continuări a politicilor, deficitul va ajunge la 8% din PIB în 2010 şi 7,4% în 2011, în ciuda celor convenite cu Fondul Monetar Internaţional şi Uniunea Europeană.

Singurul criteriu în care ne-am încadra în criteriile de convergenţă nominală, ar fi datoria publică, care va creşte de la 30,5% din PIB în 2010 la 35,8% în 2011, dar va rămâne inferioară limitei de 60%, impusă de UE.

3. Media dobânzilor bancare din România a depăşit valoarea de referinţă de la nivelul UE încă de la aderarea din 2007, nefiind îndeplinit criteriul referitor la convergenţa dobânzilor pe termen lung, care, în perioada martie 2009-martie 2010, a fost de 9,4%, peste nivelul de referinţă de 6% din UE.

4. În ceea ce priveşte rata cursului de schimb, leul a fluctuat în limita impusă de UE, de +/- 15%, respectiv s-a depreciat faţă de moneda unică europeană cu 12,9%.

Surse financiare citate de Hotnews.ro afirmă că România nu pare în acest moment interesată de aderarea la zona euro în 2015, aşa cum era preconizat, un orizont mai rezonabil fiind considerat anul 2018.

Cred că singura consolare a autorităţilor este că nici Suedia nu s-a încadrat :)

Exemplul ministrului finanţelor publice, Sebastian Vlădescu: una dintre firmele la care este acţionar, executată silit de ANAF

După cum anunţă Money.ro, firma EOL Renewable Energy, la care ministrul finanţelor publice, Sebastian Vlădescu, deţine 25% dintre părţile sociale, figurează în lista datornicilor la stat ca fiind executată silit cu suma de 25.278 lei. EOL Renewable Energy este producător de energie electrică şi este cunoascută a fi încheiat un contract cu primăria comunei Cerna, judeţul Tulcea, având ca obiect construcţia Parcului Eolian Cerna.

Este a doua oară în ultima vreme când o firmă a ministrului are restanţe la buget. Pe precedenta listă, cu datornicii aflaţi în executare la 31 decembrie 2009, apărea firma Boss Construcţii şi Consultanţă SRL, unde Vlădescu deţine peste 90% din acţiuni.

Conform propriei declaraţii de interese, Vlădescu este deţinător de acţiuni sau părţi sociale la 10 societăţi comerciale, dintre care două în curs de radiere: PVB Euroconsulting (75%), Ecologic AllPro (10%), Clubul Vinului SA, Boss Construcţii şi Consultanţă (94%), Team Delta Proiect (30%), VKT Environment (37,5%), Rom offset Management (40%), EOL Renwable Energy (25%), Tipo Trading şi Leader High Tech.

Conform declaraţiei de avere, Sebastian Vlădescu mai este acţionar sau asociat la Aqua Fin Consulting, BCC Srl şi Lord Expert Consult.

În poziţia sa de ministru al finanţelor publice, Vlădescu ar fi trebuit să fie mai atent la aceste aspecte comerciale şi fiscale, care pot aduce deservicii de imagine atît MFP, cât şi discursului său public.

Inflaţia lunară a urcat în aprilie 2010 la 0,35%

Astăzi, Institutul Naţional de Statistică a dat publicităţii comunicatul privind indicele preţurilor de consum în luna aprilie 2010. Dacă inflaţia lunară în luna precedentă a fost de 0,22%, după recordul din ianuarie 2010, 1,68%, inflaţia lunară în aprilie 2010 a fost 0,35%, în uşoară creştere faţă de luna anterioară. Inflaţia anuală a crescut la 4,28%, faţă de 4,20% în luna precedentă, aşa cum se poate observa din graficul de mai jos (click pentru mărire).

În a doua imagine, am reprezentat inflaţia lunară (cu verde) şi media mobilă a Indicelui Preţurilor de Consum (cu portocaliu), valoare care intră în cadrul criteriilor de convergenţă nominală pentru admiterea în zona euro. În luna aprilie 2010, această medie mobilă (media inflaţiilor anuale în ultimele 12 luni faţă de precedentele 12 luni) s-a situat la 4,90%, în scădere de la 5,07%, cât s-a înregistrat în martie 2010.

Inflaţia lunară a fost cauzată, în aprilie 2010, de creşterea preţurilor mărfurilor nealimentare cu 0,56%, a tarifelor serviciilor cu 0,47% şi a preţurilor mărfurilor alimentare cu 0,02 % faţă de luna precedentă.

Inflaţia anuală înregistrată, de 4,28%, se găseşte în interiorul ţintei de inflaţie stabilite de BNR, de 3,5% +/- 1 punct procentual.

Noutăţi la planul de austeritate, cuprinse în scrisoarea de intenţie către FMI

Faţă de măsurile de austeritate anunţate de preşedintele Traian Băsescu la 6 mai 2010, astăzi a apărut proiectul scrisorii de intenţie adresate de către Guvernul României Fondului Monetar Internaţional. Acest proiect aduce noutăţi faţă de ceea ce ştiam.

Înainte de a le trece în revistă, cred că fraza cheie din document este: "în următoarele luni, vom lua măsuri suplimentare de reducere a numărului de angajaţi în sectorul public. Dacă aceste acţiuni se dovedesc insuficiente pentru a atinge ţinta de deficit pentru acest an, vom lua măsuri suplimentare, inclusiv măsuri de majorare a impozitelor şi taxelor". Spun că este fraza cheie întrucât este clar că, dacă acest guvern va continua să acţioneze până acum, mărirea cotei unice de impozitare şi a TVA-ului va deveni inevitabilă.

Măsurile suplimentare de austeritate sunt:
- reducerea transferurilor către autorităţile locale (0,3% din PIB);
- reducerea în continuare a subvenţiilor pentru încălzire (0,03% din PIB);
- extinderea bazei de impunere pentru impozitul pe venit pentru a include tichetele de masă, veniturile din câştigurile de capital (piaţă de capital şi depozitele bancare) şi eliminarea scutirilor acordate programatorilor din sectorul IT (vezi reacţii ale producătorilor de software);
- dacă aceste acţiuni nu sunt implementate până în iunie 2010 sau nu conduc la consolidarea anticipată, vor fi implementate măsuri suplimentare, inclusiv măsuri de majorare a cotelor de impunere;
- lărgirea bazei de impunere pentru impozitul pe venit şi a bazei de contribuţii sociale;
- introducerea unui impozit pe cifra de afaceri (clawback) pentru distribuitorii de medicamente;
- îngheţarea temporară a pensionărilor anticipate;
- controale privind pensiile de invaliditate nou acordate;
- aprobarea unui nou sistem care sa reglementeze plata stimulentelor;
- eliminarea celui de-al 13-lea salariu pentru bugetari;
- reducerea numărului paturilor din spitale cu 9.200;
- nereînnoirea autorizaţiilor pentru 150 cele mai ineficiente spitale.

Pe de altă parte, ministrul finanţelor publice a anunţat că guvernul intenţionează să impună o "taxă de solidaritate" pe salariile mari din companiile de stat. Astfel, în cazul unui salariu de 10.000 de lei, suma ce depăşeşte 9.500 lei (500 lei) va fi impozitată cu 90%, potrivit proiectului în lucru.

În perioada următoare, se vor intensifica executările silite ale garanţiilor ipotecare

Zilele trecute, am fost sunat de Sorina Negrilă de la Wall-Street.ro, care m-a întrebat ce consecinţe va avea decizia autorităţilor privind reducerea cu 25% asupra pieţei imobiliare. Spicuiesc câteva idei exprimate acolo.

În primul rând, această măsură va reduce semnificativ decizia de cumpărare în rândul bugetarilor, care, odată ce vor avea salarii mai mici, se vor gândi cu greu la un credit ipotecar. În plus, nu vor avea siguranţa că nu-i aşteaptă şi alte scăderi salariale. În al doilea rând, va creşte numărul apartamentelor executate silit de către băncile comerciale, întrucât mulţi angajaţi ai sectorului public nu vor mai avea cu ce să îşi ramburseze ratele la creditele ipotecare.

În scurt timp de la punerea în practică a scăderiii salariale pentru cei din sectorul public, numărul executărilor silite va începe să crească. Astfel, întreaga piaţă rezidenţială va fi afectată şi, cum cele mai multe tranzacţii sunt cu apartamente vechi, acest segment va fi principala victimă.

Puteţi citi articolul integral aici.