BCE apără salariile angajaţilor BNR

Banca Centrală Europeană a publicat pe site-ul său documentul intitulat Avizul BCE din 1 iulie 2010 cu privire la remunerarea personalului Băncii Naţionale a României. Evident, este vorba de reacţia BCE cu privire la efectele legii privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar asupra salariilor angajaţilor Băncii Naţionale a României, mai precis reducerea acestora cu 25%.

În primul rând, BCE este deranjată de faptul că nu i s-a cerut avizul înainte de adoptarea legii:

La 18 iunie 2010 BCE a primit din partea Ministerului Finanţelor Publice din România o solicitare de emitere a unui aviz cu privire la o lege privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar (denumită în continuare „legea”). Această lege a fost adoptată la 30 mai 2010 de guvernul român.
BCE nu a fost consultată şi, la 9 iunie 2010, BCE a transmis guvernului român o scrisoare prin care atrăgea atenţia asupra obligaţiei de a o consulta.
Competenţa BCE de a emite un aviz se întemeiază pe articolul 127 alineatul (4) şi pe articolul 282 alineatul (5) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene şi pe articolul 2 alineatul (1) a treia liniuţă din Decizia 98/415/CE a Consiliului din 29 iunie 1998 privind consultarea Băncii Centrale Europene de către autorităţile naţionale cu privire la proiectele de reglementare, întrucât legea se referă la Banca Naţională a României (BNR). În conformitate cu articolul 17.5 teza întâi din Regulamentul de procedură al Băncii Centrale Europene, Consiliul guvernatorilor adoptă prezentul aviz.

Ulterior, în aviz este fundamentată decizia de a se aviza negativ măsura luată de statul român:

Legea prevede, la fel ca şi pentru anumite alte categorii de angajaţi publici, diminuarea salariilor personalului BNR, deşi statul român nu este angajatorul formal al personalului BNR. Conform statutului BNR, salariile personalului BNR sunt plătite din resursele proprii ale băncii centrale. În plus, articolul 3 alineatul (2) din lege prevede transferul direct la bugetul de stat al sumelor reprezentând diminuarea respectivă. În acest context şi independent de necesitatea adoptării unor măsuri urgente, BCE ar dori să reamintească faptul că orice operaţiune între banca centrală naţională (BCN) şi autorităţile naţionale ale unui stat membru UE trebuie să respecte limitările impuse în acest sens prin Tratat, şi în special principiul independenţei băncii centrale prevăzut la articolul 130 şi interdicţia de finanţare monetară prevăzută la articolul 123.

Ulterior, BCE invocă respectarea principiului independenţei băncii centrale şi respectarea interdicţiei de finanţare monetară, cu alte cuvinte încălcarea interdicţiei bla adresa bănciloe centrale să acorde credite pe descoperit de cont sau orice alt tip de facilitate de credit instituţiilor, organelor, oficiilor sau agenţiilor Uniunii Europene, administraţiilor publice centrale, autorităţilor regionale sau locale, celorlalte autorităţi publice, celorlalte organisme sau întreprinderi publice din statele membre.

În concluzie, BCE avizează negativ diminuarea salariilor salariaţilor BNR.

Orice dobândă sub 9,4% va fi real negativă

Având în vedere că Fondul Monetar Internaţional a ridicat prognoza de inflaţie pentru 2010 de la 3,5% la 7,9%, după cum scriam în articolul FMI a majorat ţinta de inflaţie pentru România la 7,9%, dar este îngijorat privind capacitatea autorităţilor de a continua reformele, înseamnă că va trebui să ne reconsiderăm atitudinea faţă de dobânzile bancare. Având în vedere că, de la 1 iulie 2010, se va aplica impozit de 16% pe câştigurile din dobânzi bancare, să vedem de la ce valoare a dobânzii în sus vom obţine o dobândă real pozitivă. Calculul este foarte simplu:

7,9% / (1 - 16%) = 9,4%

Rezultă că orice dobândă sub 9,4% pe an va fi real negativă. Aveţi grijă unde vă plasaţi banii.

Citiţi pe aceeaşi temă şi articolul Dacă băncile nu vor creşte dobânzile, românii vor retrage masiv banii.

FMI a majorat ţinta de inflaţie pentru România la 7,9%, dar este îngijorat privind capacitatea autorităţilor de a continua reformele

Consiliul Director al FMI a aprobat revizuirea ţintei de inflaţie pentru 2010 stabilită în acordul stand-by încheiat cu România, de la 3,5% la 7,9%, după creşterea cotei principale de TVA la 24%, a declarat pentru Mediafax şeful misiunii de evaluare a instituţiei financiare internaţionale, Jeffrey Franks (în fotografie).

"În Consiliul de vineri am aprobat deja o revizuire a ţintei noastre de inflaţie pentru acest an, ca urmare a creşterii TVA. Am majorat ţinta cu 4-4,5 puncte procentuale, astfel că centrul intervalului de fluctuaţie va fi de 7,9%", a spus Franks.

Reamintesc că ţinta de inflaţie a BNR pentru acest an este 3,5% pe an, plus sau minus un punct procentual, însă banca centrală a ratat sistematic ţinta de inflaţie în ulimii ani.

Franks a mai spus că FMI se aşteaptă ca impactul creşterii TVA să aibă un efect singular asupra preţurilor, care va dispărea gradual în cursul anului viitor, astfel că nu vor exista presiuni inflaţioniste persistente.

Am analizat în articolul TVA creşte la 24%. Ce urmează? consecinţele majorării cotei principale de TVA. Printre altele, o ţintă de inflaţie de 7,9% ne readuce la nivelul inflaţiei din anul 2005, după cu se poate observa din graficul din articolul respectiv.

După cum scriam aici, BNR a menţinut, în şedinţa din 30 iunie 2010, dobânda de politică monetară la 6,25%, după ce Guvernul a anunţat majorarea cotei principale de TVA de la 19% la 24%, şi a arătat că va acţiona pentru limitarea efectelor de runda a doua ale acestei măsuri şi continuarea ancorării anticipaţiilor inflaţioniste la niveluri scăzute.

Pe de altă parte, Consiliul Director al FMI este îngrijorat în legătură cu capacitatea autorităţilor române de continuare de politicilor de reformă, fiind nevoie de ţinerea cheltuielilor sub control şi de măsuri privind creşterea colectării veniturilor.

"În mod evident, ei (membrii Consiliului Director al FMI - n.m.) sunt îngrijoraţi cu privire la continuarea efortului Guvernului de a implementa politicile. Nu este doar o chestiune de a aprobare a măsurilor, trebuie să şi respecţi angajamentele, să ţii cheltuielile sub control şi să asiguri continuarea colectării veniturilor la buget pentru a atinge un rezultat pozitiv", a spus Jeffrey Franks, citat de Mediafax.

Board-ul FMI a aprobat, vineri, 2 iulie 2010, a patra revizuire a acordului stand-by cu România, astfel că va elibera cea de-a cincea tranşă din împrumut, în valoare de 910 mil.€, banii urmând să intre cel mai probabil luni în contul Băncii Naţionale a României.

S-a vehiculat ca sumă pentru această a cincea tranşă a acordului stand-by cu FMI suma de 850 mil.€. Cum unitatea de cont a Fondului este constituită de drepturile speciale de tragere (XDR) a căror valoare este constituită din valorile ponderate a mai multor valute şi valoarea împrumutului este exprimată în această unitate de cont, fluctuaţiile pe piaţa valutară internaţională au condus la această sumă, de circa 910 mil.€.

Este de notat faptul că această sumă va merge integral către Banca Naţională a României, pentru menţinerea stabilităţii preţurilor şi a cursului de schimb valutar.

În ultimele 13 luni, România s-a împrumutat de 9,3 mld.€ de la Fondul Monetar Internaţional, 2,5 mld.€ de la Uniunea Europeană şi 300 mil.€ de la Banca Mondială, adică un total de 12,1 mld.€. În mod excepţional, o parte din banii de la FMI din tranşele anterioare, au mers către bugetul de stat şi au fost cheltuiţi, în majoritate, pe plata salariilor bugetarilor şi pensiilor. Între timp, scurgerile de bani către clientela politică au continuat. Situaţia de acum este mai gravă decât cea de acum un şi jumătate.

Costul economic al inundaţiilor

Inundaţiile care au lovit Moldova şi alte regiuni ale ţării au atins dimensiuni nemaivăzute, mai ales prin prisma debitelor râurilor, care au atins niveluri istorice. După inundaţiile din 2005, s-au alocat anual 200 mil.€ pentru îndiguiri şi regularizări de cursuri de apă. În cheia obişnuitelor sinecuri către clientela politică, nu prea se ştie ce s-a întâmplat cu aceşti bani.

Unul dintre satele cele mai lovite din Moldova a fost Săuceşti, judeţul Bacău, care a fost lovit şi în 2009 de inundaţii. Prin intervenţie guvernamentală, s-au construit case, dărâmându-se cele afectate grav de ape. Iată că, cu ocazia vizitei lui Traian Băsescu în localitatea respectivă, locuitorii au reclamat faptul că molozul rezultat din demolări nu a fost folosit pentru construcţia unui dig.

Ministrul administraţiei şi internelor, Vasile Blaga, a început să vehiculeze ideea că aceste inundaţii vor costa România peste 0,6% din PIB, pentru ca Guvernul României să poată apela la organismul specializat al Uniunii Europene pentru obţinerea unor ajutoare.

Fondul de Solidaritate al Uniunii Europene (FSUE) este principalul instrument de care dispune UE pentru a face faţă dezastrelor naturale şi pentru a-şi manifesta solidaritatea cu regiunile afectate de un dezastru. Fondul a fost creat ca reacţie la inundaţiile devastatoare care au lovit Europa Centrală în vara anului 2002. În cei opt ani care au urmat de la crearea sa, a fost utilizat în cazul a 33 de dezastre de diverse tipuri: inundaţii, incendii forestiere, cutremure, furtuni şi secetă. Până în prezent, au fost sprijinite 20 de state membre, suma totală alocată depăşind 2,1 mld.€.

FSUE poate oferi ajutor financiar statelor membre şi ţărilor care desfăşoară negocieri de aderare la UE în cazul unui dezastru natural major, dacă pagubele directe totale cauzate de dezastrul respectiv depăşesc 3 mld.€ (la preţurile din 2002) sau 0,6% din PIB, luându-se în considerare cifra mai mică. Statele membre şi ţările în curs de aderare vecine, afectate de acelaşi dezastru, pot primi ajutor la rândul lor, chiar dacă valoarea pagubelor nu atinge pragul stabilit.

În mod excepţional, Fondul poate fi utilizat şi în cazul unei catastrofe naturale cu caracter excepţional care afectează majoritatea populaţiei unei regiuni, având consecinţe grave şi de durată asupra stabilităţii economice şi a condiţiilor de viaţă. Aceste cazuri sunt evaluate, individual, de Comisie.

FSUE are un buget anual de 1 mld.€. În fiecare an, un sfert din această sumă trebuie să fie încă disponibilă la data de 1 octombrie, pentru a putea face faţă eventualelor nevoi care pot apărea până la sfârşitul anului. În cazuri excepţionale şi dacă resursele rămase pentru restul anului nu sunt suficiente, deficitul poate fi acoperit din bugetul pe anul următor. Suma disponibilă anual pentru dezastre regionale extraordinare este de 7,5% din bugetul anual al FSUE (sau 75 mil.€).

FSUE vine în completarea bugetului alocat de statele membre în vederea luării unor măsuri urgente, printre care se numără:
- repunerea imediată în funcţiune a infrastructurii şi a echipamentelor în domeniul energiei, apei potabile, apelor uzate, transportului, telecomunicaţiilor, sănătăţii şi învăţământului
- punerea la dispoziţie a unor spaţii de cazare temporare şi a serviciilor de urgenţă, pentru a acoperi nevoile imediate ale populaţiei
- securizarea imediată a infrastructurilor de prevenire şi luarea unor măsuri de protecţie a patrimoniului cultural
- curăţarea zonelor sinistrate, inclusiv a zonelor naturale.

FSUE nu a fost creat cu scopul de a acoperi toate costurile generate de dezastrele naturale. Fondul se limitează, în principiu, la pagubele care nu fac obiectul asigurărilor şi nu compensează, de exemplu, pierderile suferite de persoanele fizice. De altfel, acţiunile pe termen lung, precum reconstrucţia de durată, reconversia economică sau prevenirea, pot primi susţinere financiară prin intermediul altor instrumente, cum ar fi fondurile structurale şi Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală.

Să facem câteva calcule sumare. Din 2005 şi până acum, s-au cheltuit 200 mil.€ x 6 ani = 1,2 mld.€. Care nu se ştie pe ce s-au dus. Plus 0,6% din PIB, care ar însemna 720 mil.€, în total, 1,92 mld.€. În compensaţie, vom obţine, probabil, 75 mil.€ de la FSUE.

Este evident faptul că guvernul nu va fi capabil să ofere în acest an populaţiei compensaţii pentru pierderile suferite. Şi aşa ţinta de deficit bugetar convenită cu Fondul Monetar Internaţional, de 6,8% din PIB, nu va putea fi atinsă. Şi nici să purceadă la construcţia unor diguri în stare să prevină asemenea dezastre.

Vi se pare o afacere bună?

Dan Bittman: "Finanţele ştiu cine fură, dar sunt firme care n-au voie să fie controlate"

Ministerul Finanţelor Publice ştie cine fură, dar există firme care nu trebuie controlate niciodată. Declaraţia îi aparţine lui Dan Bittman, fost consilier al ministrului Sebastian Vlădescu, şi a fost făcută aseară la emisiunea Ora de foc de la Realitatea TV.

"Să nu credeţi că nu se ştie la nivelul Ministerului de Finanţe ce se întâmplă în România. Să nu credeţi că nu se ştie pe unde se fură, cine fură. Sunt filmaţi, sunt îndosariaţi, sunt arhivaţi. Toţi cei care fură. Dar există firme care n-au voie să fie controlate niciodată şi oameni care n-au voie să fie controlaţi niciodată", a spus Dan Bittman.

Dan Bittman a mai spus că a lucrat în minister doar pentru a vedea, din curiozitate, ce se întâmplă "în interior", şi că nu doreşte să arate cu degetul spre anumite persoane din această instituţie.

Ministerul Finanţelor Publice nu a dorit să comenteze afirmaţiile fostului consilier Dan Bittman.

Iată că experienţa lui Bittman în calitate de consilier al lui Sebastian Vlădescu în perioada ianuarie - iunie 2010 are utilitatea ei publică. Ştiţi cum e: chiar dacă lumea ştie ce se întâmplă, nu are importanţă atâta vreme cât cineva din interior nu vorbeşte.

Această relatare mai ridică puţin vălul asupra nemerniciilor care se desfăşoară în interiorul puterii politice.

Dacă băncile nu vor creşte dobânzile, românii vor retrage masiv banii

După cum scriam acum două zile, BNR a menţinut dobânda de politică monetară la 6,25% pe an. La începutul anului 2010, dobânda de politică monetară era de 8%. În şedinţa de politică monetară din 5 ianuarie 2010, dobânda cheie a fost redusă la 7,5%, în şedinţa din 3 februarie 2010 la 7%, în şedinţa din 29 martie 2010 la 6,5%, iar în şedinţa din 4 mai 2010 la 6,25%. Actuala decizie, de menţinere a nivelului dobânzii de politică monetară, urmează după patru reduceri consecutive ale dobânzii cheie. Adică o mişcare preventivă a băncii centrale, care prevesteşte mărirea inflaţiei.

Ieri, la o emisiune de la The Money Channel, Lucian Croitoru, consilier al guvernatorului BNR, a prognozat o inflaţie de 8 - 8,5% şi o scădere economică de 2% până la sfârşitul anului 2010.

Evident, la niveluri de dobândă la depozitele în lei de 6-7% pe an, aşa cum practică băncile comerciale în prezent, dobânzile bonificate sunt real-negative. Dacă scădem impozitul pe dobândă, de 16%, care se aplică cu începere de la 1 iulie 2010, rezultă o dobândă anuală de 5,04-5,88% pe an, ceea ce este evident sub nivelurile de inflaţie prevăzute de Lucian Croitoru. Este adevărat că inflaţia anualizată era, la sfârşitul lunii mai 2010, de 4,42%, dar acest nivel va fi escaladat în perioada imediat următoare, când va fi absorbită în inflaţie majorarea cotei principale de TVA de la 19% la 24%.

În concluzie, dacă băncile comerciale nu vor creşte dobânzile, românii vor retrage banii şi îi vor îndrepta către alte active.

5 ani de la denominarea monedei naţionale

Ieri s-au împlinit cinci ani de la denominarea monedei naţionale, prin Legea nr.348 din 14.07.2004. Iată ce scrie în primele trei articole ale legii:

Art. 1. - (1) La data de 1 iulie 2005, moneda naţională a României, leul, va fi denominată astfel încât 10.000 lei vechi, aflaţi în circulaţie la această dată, vor fi preschimbaţi pentru 1 leu nou.
(2) Denominarea reprezintă acţiunea de reducere a valorii nominale a însemnelor monetare.
(3) Leul nou va fi unitatea monetară naţională a României, denumită în continuare leu, şi se va diviza în 100 de bani.
Art. 2. - (1) În conformitate cu prevederile art. 1, Banca Naţională a României va pune în circulaţie noile bancnote şi monede începând cu data de 1 iulie 2005.
(2) Actualele bancnote şi monede, respectiv leii vechi, vor avea putere circulatorie până la data de 31 decembrie 2006 şi vor fi acceptate la plată la valoarea calculată potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1).
(3) După această dată, Banca Naţională a României va preschimba bancnotele şi monedele vechi cu cele noi, în condiţiile stabilite prin reglementări proprii.
(4) Preschimbarea se va putea face pe o perioadă de maximum 3 ani, respectiv până la data de 31 decembrie 2009, la sucursalele Băncii Naţionale a României care desfăşoară activităţi de casierie şi la unităţile instituţiilor de credit autorizate să efectueze această operaţiune prin ordin al guvernatorului Băncii Naţionale a României.
Art. 3. - În perioada de la introducerea noii emisiuni monetare până la data de 31 decembrie 2006, bancnotele şi monedele aflate în circulaţie înaintea datei de 1 iulie 2005, denumite în continuare monedă veche, vor fi înlocuite treptat cu bancnotele şi monedele din noua emisiune monetară a Băncii Naţionale a României, denumite în continuare monedă nouă.

Sloganul sub care Banca Naţională a României a desfăşurat activităţile care i-au revenit în legătură cu această acţiune a fost: "Nimic nu se pierde, nimic nu se câstigă. Totul se simplifică." A fost dezvoltat şi un site, www.denominare.ro, care în momentul de faţă pare părăsit.

Co ocazia denominării, a fost modificată şi vechea codificare ROL (Romanian Leu) în RON (Romanian New). Din această cauză, chiar şi în zilele noastre se mai foloseşte barbarismul ron, cu pluralul roni, utilizat chiar şi de către reprezentanţii autorităţilor.

Unul dintre avantajele denominării a fost componenta psihologică. Exprimarea valutelor în zeci de mii de lei era dezavantajoasă în raport cu exprimarea în câţiva lei. Alte argumente pentru denominare au fost viitoarea adoptare de către România a monedeei euro şi simplificarea operaţiunilor contabile şi bancare.

Desigura, la vremea respectivă, au existat mulţi comercianţi care au încercat să profite de denominare pentru mărirea preţurilor, aşa cum încearcă şi acum, odată cu mărirea TVA.

Iată, la cinci ani de la denominare, încă există multe persoane care folosesc în limbajul curent leii vechi. În general este vorba de persoane în vârstă, persoane cu nivel redus de educaţie şi chiar politicieni, care încearcă să se facă înţeleşi.

Bugetarii din administraţia publică locală concediaţi ca pe vremea Comitetului de Stat al Planificării

În conformitate cu o ordonanţă adoptată în şedinţa de guvern de ieri, peste 53.000 de angajaţi ai administraţiei publice locale vor fi disponibilizaţi până la sfârşitul anului.

În 40 de zile de la publicarea actului normativ în Monitorul Oficial, primarii vor fi obligaţi să prezinte prefecţilor organigrame noi, urmând ca apoi să se demareze procedurile legale de disponibilizare a salariaţilor încadraţi cu depăşirea limitelor stabilite de Guvern, a precizat ministrul Administraţiei şi Internelor, Vasile Blaga, citat de Agerpres.

"În urma calculelor făcute, şi avem analiza pe fiecare unitate administrativ-teritorială din România, numărul de posturi peste normativ este de 53.432, din care număr de posturi peste normativul de bază - deci personal de disponibilizat pentru respectarea normativului va fi 38.666, numărul de posturi peste normativ la evidenţa persoanelor - 4.070, număr de posturi peste normativ la Poliţia Comunitară - 10.696", a detaliat Blaga.

Întrebat dacă se vor oferi salarii compensatorii celor disponibilizaţi, Blaga a declarat că "nu avea dreptul nimeni din administraţie să încheie contracte colective de muncă".

Modalitatea în care statul român înţelege să respecte deficitul bugetar de 6,8%, convenit cu Fondul Monetar Internaţional, prin reducerea cheltuielilor bugetare aminteşte de Comitetul de Stat al Planificării. Şi este şi de înţeles, îl au în partidul de guvernământ pe Theodor Stolojan, care are o experienţă bogată în instituţia citată. Nivelarea este o armă specifică comunismului, Exact asta fac guvernanţii. În loc să reducă cheltuielile bugetare prin tăierea bugetelor de personal ale autorităţilor locale, ei impun salarii clare şi fixe, de parcă utilitatea angajaţilor ar fi aceeaşi pentru fiecare, şi un număr clar de angajaţi.

Mai mult decât atât, dacă la nivelul declaraţiilor politice se vorbeşte de ani de zile de descentralizare, ceea ce presupune o autonomie sporită a comunităţilor locale, actualele măsuri nu fac altceva decât să centralizeze decizia mai mult decât oricând. Ar trebui ca, în limitele unui buget de personal, autorităţile locale să fie libere să angajeze şi să concedieze şi să fixeze nivelul salariilor.

Este clar că trebuie făcută o reformă drastică a statului român şi a filosofiei finanţelor publice. Actuala stare de lucruri perpetuează ineficienţa.

Evoluţia portofoliului meu de acţiuni la BVB în iunie 2010

Structura portofoliului meu la 30 iunie 2010 este cea redată în graficul alăturat. În afară de SIF1, SIF2, SIF3, SIF4 şi SIF5, în portofoliul meu se mai găsesc, în ordinea ponderii, SNP Petrom (SNP), Transgaz (TGN), Erste Bank (EBS), BRD şi altele. În afară de blue chips, am în portofoliu şi acţiuni ale unor societăţi mai puţin cunoscute, aşa cum am menţionat anterior.

În ceea ce priveşte evoluţia portofoliului, în luna iunie 2010, ea a fost uşor crescătoare, în condiţiile în care nu am făcut tranzacţii semnificative în această lună. Valoarea portofoliului în lei a crescut cu 0,46%, ceea ce în termeni anualizaţi înseamnă un randament de circa 5,91%. În euro, a rezultat pierdere, din cauza devalorizării monedei naţionale faţă de euro cu 4,24%: -3,63% lunar şi -35,84% anualizat.

De la începutul anului, randamentul portofoliului în lei este de -8,13%, iar anualizat -15,80%.

Evoluţia acţiunilor la Bursa de Valori Bucureşti a fost influenţată decisiv în luna iunie 2010 de criza bugetară din România şi din Europa, de bâlbâielile Guvernului României privind măsurile de austeritate, de decizia Curţii Constituţionale privind netăierea pensiilor, de întârzierea celei de-a cincea tranşe din acordul stand by cu FMI şi de incertitudinea pe care acestea le-au indus pe pieţe.

Notă: Conţinutul articolului nu va fi interpretat drept sfaturi de investiţie, ci are un rol exclusiv informativ.

Impozitarea suplimentară a imobilelor se va aplica chiar dacă imobilele sunt închiriate

Aşa cum scriam în articolul Probleme ridicate de impozitarea suplimentară a proprietăţilor imobiliare, iniţial, guvernul voia să impoziteze suplimentar imobilele deţinute în plus faţă de proprietatea de reşedinţă doar în cazul în care acestea nu erau închirate.

Vreun geniu de pe la guvern s-a gândit că ar fi prea puţin. În consecinţă, prevederile privind impozitarea suplimentară a imobilelor a fost scos pe şest din prima ordonanţă de guvern care modifica Codul Fiscal.

Prevederea iniţială era: persoanele fizice care au în proprietate două sau mai multe clădiri cu destinaţie de locuinţă, care nu sunt închiriate unei alte persoane, urmau să datoreze în acest an o taxă de solidaritate reprezentând 50% din impozitul datorat pe acest an pentru prima clădire în afara celei de la adresa de domiciliu, 100% din impozitul datorat pentru a doua clădire în afara adresei de domiciliu şi 200% din impozit pentru a treia clădire şi următoarele în afara adresei de domiciliu. Această măsură ar fi adus bugetelor locale 31 mil.lei până la sfârşitul anului 2010.

S-a adoptat ieri o nouă ordonanţă de modificare a Codului Fiscal, după o şedinţă de guvern care a durat circa 9 ore.

Prevederea actuală este: impozitul va fi majorat cu 65% pentru prima clădire în afara celei de la adresa de domiciliu, cu 150% pentru a doua clădire în afara adresei de domiciliu şi cu 300% pentru a treia clădire şi următoarele în afara adresei de domiciliu, eliminându-se referirea la imobilele închiriate şi eliminând termenul de 31 decembrie 2010, până la care ar fi fost datorată taxa.

În acest fel, veniturile suplimentare la buget vor fi 98 mil.lei în 2010 şi 101 mil.lei în 2011.

Halal măsuri din partea unui guvern care se doreşte de dreapta. Măsurile economice ale executivului sunt izvorâte exclusiv din disperare şi din lipsă de viziune.