Soluţia pentru criza din România: impozitarea nunţilor, botezurilor şi banchetelor

Deputatul PDL de Timiş, Gheorghe Ciobanu, a declarat, astăzi, într-o conferinţă de presă, că a propus preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, Sorin Blejnar, impozitarea nunţilor, botezurilor şi a banchetelor, afirmând că evaziunea fiscală în acest domeniu este "fantastică".

"Ministrul de Finanţe are un target de o lună să lucreze împreună cu specialiştii din minister, cu propunerile noastre, la introducerea unui impozit forfetar, în special pe zonele de evaziune fiscală. În acest sens, eu am avut discuţii cu preşedintele ANAF, Sorin Blejnar, spunându-i şi sugerându-i, în ceea ce înseamnă spectrul lărgirii bazei de impozitare, pe principiul să iei puţin, dar de la toţi care au venituri şi să nu iei mult de la puţini, în acest context al lărgirii bazei de impozitare, şi impozitarea evenimentelor, că ţin de nunţi, de botezuri, de banchete", a spus Ciobanu, citat de Mediafax.

"Sunt multe firme care lucrează în acest domeniu, sunt multe evenimente, nu am habar cât înseamnă la nivelul judeţului Timiş sau la nivel naţional cuantificarea şi impozitarea acestor activităţi, a acestor venituri la cei care le creează. Am înţeles că se lucrează la o metodă de control indirect în aşa fel încât să descurajăm nefiscalizarea acestor evenimente şi cred că se va reuşi acest lucru şi va însemna foarte mulţi bani la bugetul de stat", a afirmat în continuare Gheorghe Ciobanu.

Este incredibil câte aberaţii poate naşte necunoşterea. Nimeni din coaliţia care sprijină Guvernul Boc nu a vorbit despre o politică fiscală coerentă, care să plece de la o anumită filosofie de concepere a sistemului fiscal. Efectul este amendarea Codului Fiscal de nu mai puţin de 55 de ori din 2003, când a fost adoptat. În materie de fiscalitate, se practică pompierismul.

Spre exemplu, prim-ministrul Emil Boc a anunţat ieri că, cu începere de la 1 octombrie 2010, se renunţă la impozitul minim, toate firmele urmând să se supună impozitării obişnuite pe profit. Este inadmisibil să anunţi modificări fiscale cu doar două zile înainte de aplicare. Desigur, nu este pentru prima oară. Despre modificarea Codului Fiscal cu minimum şase luni înainte de aplicarea respectivelor modificări nu mai vorbeşte nimeni. România nu mai este demult o ţară predictibilă.

Ilie Şerbănescu propune stângist suprataxarea băncilor

În comentariul zilei din România liberă de ieri, intitulat O măsură necesară - suprataxarea băncilor, Ilie Şerbănescu, cu care sunt în relaţii foarte bune şi căruia îi port o veche simpatie, militează în mod stângist pentru supraimpozitarea băncilor. Ştiţi, probabil, că oficialităţi ale statului român au vorbit despre taxa Robin Hood, prin care propuneau acelaşi lucru, în scopul de a determina băncile comerciale de a a micşora dobânzile sau a le "pedepsi" pentru dobânzile practicate la credite, considerate mari.

După ce, în scop de profit lejer şi rapid, au dezarticulat complet şi probabil în mod iremediabil economia, împingând prin credite fără noimă doar consumul şi numai consumul, desconsiderând în mod periculos producţia, băncile străine au oprit finanţarea, blocând totul în România. Iar acum, prinzând statul la înghesuială, fac presiuni deschise asupra acestuia să le ofere dobânzi insuportabile pentru împrumuturile pe care statul este nevoit să le facă la ele.

La ultimele licitaţii pentru plasarea de titluri de stat, Ministerul Finanţelor Publice nu a acceptat dobânzi mai mari de 7% pe an. În condiţiile în care inflaţia anuală a ajuns în august 2010 la 7,56%, la cât s-ar aştepta Ilie Şerbănescu să crediteze băncile comerciale statul român?

Nemaidând credite sectorului privat, caută să-şi obţină profiturile pe seama statului, care, bun sau rău cum o fi, le-a primit cu braţele deschise în ideea - deşartă (dar aceasta este o altă problemă!) - că îl vor ajuta să se dezvolte. Obrăznicia este că pretenţia pentru dobânzi mai mari este afişată deschis pe motivul - atenţie! - a instabilităţii şi incertitudinii economiei. De parcă acestea au venit din ceruri, şi nu tocmai prin contribuţia destabilizantă a băncilor!

Statul român nu a primit băncile străine cu braţele deschise neapărat în ideea că îl vor ajuta să se dezvolte, ci pentru că statutul de ţară candidată şi apoi membră a Uniunii Europene îi impunea acest lucru. Pentru că au fost primite cu braţele mai mult sau mai puţin deschise, băncile comerciale nu trebuie şi nu pot să facă pomeni faţă de statul român. În condiţiile crizei financiare şi, ulterior, ale celei economice, resursele financiare sunt din ce în ce mai scumpe, din cauza crizei de lichiditate, despre care toată lumea a învăţat că nu este ieftină. Şi asta trebuie să înveţe şi statul român.

Poate obrăznicia ar mai da înapoi dacă BNR ar retrage câteva autorizaţii de funcţionare pe considerentul pur şi simplu al subminării economiei naţionale, iar Consiliul Concurenţei ar aplica niscai amenzi usturătoare pentru ceea ce numai instituţia respectivă nu vede: cartelul bancar de oprimare a clientului român prin concertarea dobânzilor.

Ei nici chiar aşa, domnule Şerbănescu! Nu cred că o bancă centrală dintr-o ţară a Uniunii Europene poate şi vrea să ia decizii umorale de această factură. În mod vădit, dacă BNR ar purcede la asemenea măsuri, de retragere a autorizaţiilor de funcţionare pe considerentul subminării economiei naţionale, gestul ar fi taxat exact cum a fost taxată declaraţia preşedintelui Traian Băsescu că recentul marş al poliţiştilor ar fi subminat autoritatea statului. În niciun caz, o bancă centrală nu ar putea retrage autorizaţiile de funcţionare băncilor comerciale pe alegaţii mai degrabă pamfletare decât argumentate legal.

Şi dacă aceste măsuri ar fi considerate prea „administrative", ar fi poate suficientă o măsură de bun-simţ. În caz că un chiriaş intră cu noroi în casa ta, dar nu poţi chiar să-l dai afară (căci îl apără stăpânul de la Bruxelles), atunci - foarte simplu - îi măreşti chiria. Aceasta înseamnă ca băncile să fie suprataxate. O suprataxare a profiturilor şi, încă şi mai bine, a activităţii înseşi, căci de profituri vor avea ele grijă să şi le ascundă prin transferuri financiare în străinătate.

Asta sună a taxă pe fumărit pentru că nu-ţi plac ochii celui taxat.

Există două mari inconveniente în legătură cu suprataxarea băncilor. Ambele sunt însă lipsite de obiect în cazul României. Primul este riscul ca suprataxarea să fie pasată de către bănci asupra clienţilor. Păi, din păcate, după chiar recunoaşterile oficiale ale Băncii Naţionale, băncile (practic toate străine) din România au traversat bine-mersi criza aruncând toate poverile asupra clienţilor.

Cel mai important client al băncilor în momentul de faţă este statul român. O măsură de suprataxare a profiturilor şi a activităţii înseşi va avea ca efect o creştere a dobânzilor practicate în raporturile cu statul român. Din păcate pentru el, nu prea are de unde să se împrumute de pe pieţele libere internaţionale şi trebuie să ajungă tot la mâna băncilor comerciale care operează în România. Deci nici măcar pragmatic statului român nu i-ar conveni o asemenea măsură.

Al doilea inconvenient îl reprezintă riscul ca băncile străine să plece din România. Având în vedere că dulăii nu pleacă de la măcelărie, România nu are de făcut altceva decât să reziste ameninţărilor care vor fi vânturate de băncile străine că vor pleca. Acestea sunt însă captive aici, în aşteptarea recuperării banilor avansaţi pentru finanţarea unei expansiuni fără noimă şi fără acoperire a consumului, cauză din care de altfel au ajuns şi să-şi taie singure craca de sub picioare. Dar, mai ales, România trebuie să conştientizeze că băncile străine, dacă pleacă, nu lasă vreo urmă de contribuţie la dezvoltarea acestei ţări, ci doar la bananierizarea ei. Deci nici o pagubă dacă pleacă!

Deja reputaţia României pe pieţele financiare internaţionale şi în rândul agenţiilor de rating nu este prea bună. O asemenea plecare a băncilor cu capital străin ar da un semnal care ne-ar împinge într-o situaţie mai grea decât a Greciei. Dacă aceste bănci ar pleca, de unde s-ar mai împrumuta statul român?

BNR a menţinut pentru a treia oară dobânda cheie la 6,25%

În şedinţa de politică monetară a Consiliului de Administraţie al BNR de astăzi, s-a hotărât menţinerea dobânzii de politică monetară la minimul istoric de 6,25% pe an şi a nivelului rezervelor minime obligatorii.

La începutul anului 2010, dobânda de politică monetară era de 8%. În şedinţa de politică monetară din 5 ianuarie 2010, dobânda cheie a fost redusă la 7,5%, în şedinţa din 3 februarie 2010 la 7%, în şedinţa din 29 martie 2010 la 6,5%, în şedinţa din 4 mai 2010 la 6,25%, iar în şedinţele din 30 iunie 2010 şi 4 august 2010 a fost menţinută la 6,25%.

În condiţiile instabilităţii din ultima perioadă, legată de măsurile de austeritate hotărâte de guvern, BNR şi-a prelungit momentul de respiro, pentru a putea analiza ce se va întâmpla în perioada imediat următoare.

Trebuie spus faptul că s-au luat simultan atât măsuri dezinflaţioniste (micşorarea salariilor bugetarilor cu 25% şi celelalte măsuri asemănătoare), dar şi inflaţioniste (mărirea cotei principale de TVA la 24%). Datele privitoare la luna august 2010 arată că s-a ajuns la o inflaţie anuală de 7,58%.

FMI a aprobat eliberarea celei de-a şasea tranşe din împrumut. Ei şi?

Board-ul Fondului Monetar Internaţional a aprobat, astăzi, a cincea evaluare a acordului cu România, precum şi scrisoarea suplimentară, astfel că instituţia va elibera cea de-a şasea tranşă din împrumut, de peste 900 mil.€, bani care vor fi viraţi, cel mai probabil luni, în contul Băncii Naţionale a României.

"A existat suport din partea tuturor membrilor şi s-a votat în unanimitate acordarea celei de-a şasea tranşe. Rămâne problema arieratelor, deja o problemă structurală, unde trebuie neapărat făcut ceva. Desigur, au fost făcute foarte multe lucruri în România, măsuri pe care alte state nu le-au adoptat", a declarat pentru Mediafax Mihai Tănăsescu.

O misiune comună a FMI şi a Comisiei Europene s-a aflat în perioada 26 iulie - 4 august 2010 la Bucureşti pentru revizuirea acordului cu România şi a evaluat modul în care au fost îndeplinite criteriile de performanţă stabilite pentru finele lunii iunie. O nouă misiune a FMI va veni la Bucureşti pe 20 octombrie pentru următoarea evaluare a acordului stand-by.

Fondul Monetar Internaţional şi Comisia Europeană au revizuit în scădere estimarea privind contrancţia economiei în acest an la 1,9%, anticipând o revenire în 2011, când PIB este prognozat să crească cu 1,5%-2%. Numai că prognozele acestor instituţii asu fost revizuite de mult prea multe ori în ultimii doi ani ca să mai putem miza pe ele. De regulă, prognozele celor două instituţii au fost mai optimiste decât realitatea.

România are un acord de finanţare externă cu FMI, UE şi alte instituţii financiare internaţionale, în sumă totală de aproximativ 20 mld.€, din care a primit până acum tranşe în valoare de 10,7 mld.€ de la FMI, 3,65 mld.€ de la Comisia Europeană şi 300 mil.€ de la Banca Mondială.

Aceast5ă ultimă tranşă de la FMI, care este şi ultima din acordul stand-by, va merge integral la BNR, iar statul român nu poate beneficia de aceşti bani decât în urma unor artificii, de genul micşorării rezervelor minime obligatorii, bani eliberaţi băncilor comerciale putând ajunge să finanţeze statul român.

Din păcate, oricâţi bani ar împrumuta România, în lipsa unor măsuri de stimulare a economiei, situaţia ţării va continua să fie sensibilă din punct de vedere economic. Ceea ce Guvernul Boc nu pare dispus sau capabil s-o facă.

Cotele de piaţă la Internet Banking

Bursa de Reclamă a realizat un sondaj online, care arată că 31,1% dintre utilizatorii de Internet din România folosesc servicii de Internet Banking.

În conformitate cu acest sondaj, cotele de piaţă pentru serviciile de Internet Banking sunt:

BCR – 19,1% (locul 1 după active cu 19%)
ING Bank – 16,2% (locul 10 după active cu 3,3%)
BRD-GSG – 15,8% (locul 2 după active cu 14,1%)
Raiffeisen Bank – 12,8% (locul 7 după active cu 6%)
Altele – 11,2%
Banca Transilvania – 10,8% (locul 8 după active cu 5,9%)
Bancpost – 4,1% (locul 9 după active cu 4,9%)
AlphaBank – 4,1% (locul 4 după active cu 6,4%)
UniCredit Ţiriac Bank – 3,8% (locul 6 după active cu 6,1%)
CEC Bank – 2,0% (locul 5 după active cu 6,3%)

Trebuie menţionat faptul că BRD-GSG are serviciu de Internet Banking doar pentru persoane juridice.

Este interesant de observat că primele 3 clasate, BCR, ING Bank şi BRD-GSG, ocupă peste 50% din piaţă. De asemenea, trebuie observat că poziţiile în acest clasament diferă de poziţiile ocupate în topul băncilor după active în anul 2009. Totuşi, 9 dintre cele 10 bănci aflate în primele 10 după active se regăsesc şi în acest top, cu excepţia Volksbank, prea ocupată probabil cu scandalurile cu clienţii ca să mai promoveze Internet Banking-ul.

Studiul a fost realizat în perioada 15 iulie-5 august 2010 pe un eşantion de 6.298 de repondenţi, dintre care 1.959 s-au declarat utilizatori ai serviciilor de Internet Banking.

Piaţa imobiliară: se apropie valul executărilor silite

Readu mai jos interviul pe care i l-am acordat lui Andrei Cîlţaru, de la Bloombiz.ro. Puteţi citi interviul şi aici.

Ce se întâmplă cu piaţa imobiliară din oraşele mici din provincie cu 10-20.000 locuitori?

În oraşele mici, aproape că nu mai există piaţă imobiliară. Putem judeca şi prin faptul că veniturile sunt mai mici în aceste localităţi, dar şi preţurile sunt mai mici, însă, în general, pentru persoanele de acolo este mult mai greu să obţină suma de bani necesară achiziţionării unei locuinţe, aşa că piaţa imobiliară e mai îngheţată în oraşele mici decât în cele mari.


În oraşele mari, se mai fac tranzacţii, mult mai puţine decât la începutul crizei, însă, în oraşele mici, piaţa imobiliară era destul de restrânsă şi înainte de criză.

Mai pot spera bancile să îşi recupereze creditele imobiliare acordate în oraşele mici?

Localităţile mici au, în general, foarte puţină activitate economică, ne amintim că cele mai multe fabrici moştenite dinainte de 1989 s-au închis.

Dacă forţa economică a oraşului este extrem de redusă, atunci nu suscită nici atractivitate pentru investitori, aşa că băncile vor avea mari probleme să-şi recupere creanţele pe care le au la cei care n-au mai putut să-şi achite ratele de la creditul ipotecar.

Au ajuns băncile în situaţia de care s-au temut cel mai mult, de a deveni agenţii imobiliare?

Băncile trebuie să accepte situaţia. Într-adevăr, ele nu şi-au dorit în niciun caz acest statut, însă, în ultima vreme, bancile şi-au luat în serios rolul de agenţie imobiliară.

BCR a lansat un portal imobiliar de curând, unde publică oferte din cele recuperate de la clienţii rău-platnici.

Băncile s-au ferit iniţial să scoată la vânzare imobilele recuperate, însă, în cele din urmă, sunt silite s-o facă pentru că normele prudenţiale ale Băncii Centrale nu permit ca o astfel de proprietate să fie ţinută mai mult de 4 luni nescoasă la vânzare.

După părerea mea, în perioada următoare, o să vedem din ce în ce mai multe locuinţe scoase spre executare silită.

Ce se va întampla cu preţurile la apartamentele vechi?

S-au tot publicat statistici, în ultima vreme. Preţurile apartamentelor vechi sunt în continuă scădere şi asta este o tendinţă previzibilă, atâta vreme cât numărul de credite acordate pe segmentul ipotecar este extrem de mic. Acest lucru se întâmplă din doua motive.

Nu este vorba numai de faptul că băncile nu mai dau credite ipotecare pentru că le este frică de posibila scădere în continuare a valorii activelor.

Este vorba şi despre potenţialii solicitanţi de credite, care şi-au amânat decizia de a contracta un credit ipotecar, tocmai de teama zilei de mâine, pentru că, după cum se ştie, trăim într-o epocă cu disponibilizări, micşorări de lefuri, aşa încât nesiguranţa locului de muncă este extrem de mare.

Să spunem că o persoană a plătit acum 2 ani 120.000 de euro pe un apartament de 2 camere. Persoana respectivă este în situaţia de a plăti rate foarte mari pentru un apartament care nu mai valorează nici jumătate.

Situaţia este foarte simplă. În cazul de faţă, în care persoana fie nu îşi mai permite să plătească ratele, fie decide voluntar să nu îşi mai plătească ratele, pentru că sunt şi astfel de cazuri, banca poate ieşi în pierdere.

Respectivul debitor probabil că a plătit un avans de 25%, în cei doi ani în care a rambursat ratele a mai plătit câteva procente din creditul respectiv şi este evident că banca nu îşi mai va recupera circa 70% din credit, pentru că apartamentul mai valorează numai 50% din preţul iniţial.

Cum vi se pare ideea ca valoarea rămasă de rambursat la credit să fie în funcţie de valoarea de piaţă a respectivului imobil şi, în acest fel, să se plătească o rată mai mică?

Nu este posibil aşa ceva. Nicio bancă din lume nu şi-ar asuma o astfel de pierdere. Ştiu că în Ungaria s-a propus o asemenea variantă, dar în România nu cred că are şanse de izbândă.

Normele de prudenţialitate bancară impuse de BNR nu permit o astfel de evoluţie a lucrurilor.

Ar fi o încurcătură extrem de mare de a înregistra în contabilitate o astfel de abordare.

Pe de altă parte, de ce i-ar ajuta băncile pe rău-platnici? Ce încredere ar putea să aibă că ei ar fi capabili să ramburseze creditul mai mic, în ipoteza că banca ar decide aşa ceva?

Nu cred că este fezabil.

Care este soluţia în cazul în care un client nu mai poate plăti rata? Dacă lasă banca să execute imobilul, cu ce se alege practic acel client?

Clientul se alege, în continuare, cu o datorie la bancă.

Dacă luăm exemplul pe care l-am discutat mai devreme, cu acel apartament de 120.000 de euro care în momentul de faţă nu mai face decât 60.000 de euro şi banca nu mai poate să recupereze din suma împrumutată, după raţionamentul de mai devreme, decât 70%, adică 84.000 de euro, diferenţa de la 84.000 la 60.000 de euro rămâne o datorie a clientului faţă de bancă.

El va fi urmărit toată viaţa, în ceea ce priveşte veniturile şi posesiunile sale viitoare, pentru recuperarea acestei sume.

România pe locul 85 în lume în ce priveşte libertatea economică

România a coborât 12 poziţii, până pe locul 85, într-un top privind libertatea economică, inclus în raportul Economic Freedom Of the World 2009, realizat de institutul canadian Fraser. Climatul economic din România a obţinut nota 6,58 din 10, faţă de 6,79 în precedenta ediţie.

În fruntea topului, se află Hong Kong, Singapore şi Noua Zeelandă. Dintre statele din Europa Centrală şi de Est, cel mai bine plasate sunt: Estonia (12), Austria (15), Slovacia (16) Ungaria (28), Lituania (33), Bulgaria (36), Republica Cehă (46), Grecia (60), Polonia (66) şi Rusia (84). În urma României, se găsesc: Croaţia (87), Republica Moldova (87) şi Serbia (97).

Studiul analizează măsura în care reglementările şi instituţiile statelor sprijină libertatea economică, folosind 42 de indicatori, groupaţi în cinci categorii generale: dimensiunea sistemului bugetar, sistemul legislativ şi respectarea drepturilor de proprietate, accesul la finanţare, libertatea comerţului internaţional şi gradul de reglementare.

România a coborât 6 poziţii, pe locul 129, în ceea ce priveşte dimensiunea sistemului bugetar, a urcat un loc, până la 66, pentru sistemul legislativ şi respectarea drepturilor de proprietate, a cobrât 13 poziţii, până pe locul 66, în ceea ce priveşte accesul la finanţare, a coborât patru poziţii, până pe locul 34, în ceea ce priveşte libertatea comerţului internaţional şi a coborât cu 13 locuri, până pe locul 80, în ceea ce priveşte gradul de reglementare.

Gradul de reglementare a pieţelor se calculează prin intermediul a trei criterii: legiferarea pieţei creditului, a pieţei muncii şi a mediului de afaceri. România s-a clasat pe locul 110 (faţă de 94 în anul precedent) în ce priveşte reglementarea pieţei creditului, pe locul 64 în ceea ce priveşte reglementarea pieţei muncii (faţă de 48) şi pe locul 70 în ceea ce priveşte reglementarea mediului de afaceri (faţă de 60).

Sursa: actmedia.eu

Ai peste 3.000 de lei la bancă? Adio, subvenţie pentru încălzire

După ce ieri, în şedinţa de guvern, s-a hotărât ca persoanele care deţin un alt imobil în afara celui de domiciliu sau vehicule cu o capacitate cilindrică de peste 1.600 centimetri cubi nu vor mai primi ajutoare de încălzire, iată că astăzi pe lista celor neeligibili au mai apărut şi alte categorii.

"Lista bunurilor în funcţie de care va fi sistată plata ajutoarelor de încălzire, discutată în şedinţa de guvern, face referire şi la persoanele care deţin depozite bancare cu o valoare ce depăşeşte 3.000 lei. Alte propuneri au fost ca astfel de ajutoare să nu fie acordate nici în cazul persoanelor care deţin în proprietate suprafeţe de teren mai mari de 1.000 metri pătraţi sau animale de curte, precum vaci şi porci", au declarat agenţiei Mediafax surse guvernamentale.

Persoanele care solicită acordarea ajutorului de încălzire vor completa o listă cu bunurile şi mijloacele deţinute în proprietate, document care va fi ulterior verificat, prin sondaj.

Astfel, noile reglementări prevăd în responsabilitatea primarului şi a serviciului public de asistenţă socială obligativitatea efectuării de anchete sociale pentru a verifica veridicitatea datelor înscrise. Aceste anchete vor fi efectuate prin sondaj, de exemplu pentru minimum 3% din numărul beneficiarilor în cazul unităţilor administrativ-teritoriale cu un număr de peste 100.001 locuitori sau pentru minimum 8% din numărul beneficiarilor în cazul unităţilor administrativ-teritoriale cu un număr de 50.001 - 100.000 de locuitori.

Ministrul Muncii, Ioan Botiş, a precizat la finalul şedinţei de guvern de ieri că plafonul lunar maxim de venituri pe membru de familie în limita căruia sunt acordate ajutoare de încălzire a fost menţinut la 615 lei, împreună cu tranşele de venituri luate până în prezent în calcul, dar au fost definite mai clar categoriile de persoane care pot fi subvenţionate.

Poate că vor intra pe lista celor neeligibili şi cei care au bijuterii mai grele de 10 grame, cei care au mai mult de două amante, cei care fac cumpărături de la Gucci, etc.

Evident că o asemenea abordare este mai mult decât aberantă. Singurul criteriu pentru această departajare ar trebui să fie veniturile efective pe care le obţin persoanele în cauză.

Atenţie la înşelătoriile legate de fondurile europene nerambursabile pentru IMM-uri

Am primit azi-dimineaţă un telefon de la o doamnă (nu i-am reţinut numele, vorbea foarte repede) care s-a prezentat drept consilier la Institutul Naţional de Finanţare pentru IMM-uri. Ciudată denumire, nu? Doamna respectivă m-a întrebat dacă firma mea nu doreşte fonduri europene nerambursabile până la 200.000 €. Fără să aştepte răspunsul meu, m-a informat ce documente trebuie să pregătesc (dovada că societatea nu are datorii către stat, certificatul de înmatriculare, bilanţuri pe ultimii trei ani, ultima balanţă de verificare, etc.) şi că va veni un consilier la sediul firmei pentru a ridica documentele şi cu un contract de consultanţă care trebuie semnat. Am rugat-o să-mi transmită prin e-mail o prezentare a ofertei. Mi-a răspuns că nu are timp şi că voi discuta cu consilierul cu contractul.

Am dat o căutare pe Google după denumirea respectivă. Denumirea exactă nu am găsit-o. Printre primele rezultate, am găsit Institutul Naţional pentru Cercetare, Dezvoltare, Finanţare. Pe pagina de contact, apare codul de înregistrare fiscală 16322150. Căutând pe pagina Ministerului Finanţelor Publice, constat că respectivul cod aparţine Asociaţiei "Uniunea Civică Solidaritatea Românilor de Pretutindeni pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Ajutor Umanitar" - "Uniunea Civică Solidaritatea".

Căutând, în continuare, informaţii despre această afacere, am descoperit următorul document:

Povestea este cunoscută în presă. Publicaţia constănţeană, Dezvăluiri, afirmă

Cu toate că dosarele cu proiectele necesare accesării acestor fonduri au fost întocmite şi înaintate, chipurile, ministerelor de resort, finanţările nu au au fost aprobate, în schimb firmele respective au fost nevoite să suporte toate cheltuielile solicitate de cei care au promis că le vor obţine aceste finanţări. Un nume notoriu legat de această afacere dubioasă este cel al lui Gheorghe Popilean, un personaj controversat care de-a lungul timpului a fost implicat în multe scandaluri financiare.

Cum lucrează Popilean? Simplu! A înfiinţat un ONG cu numele “Uniunea Civică Solidaritatea Românilor de Pretutindeni pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Ajutor Umanitar – Institutul Naţional pentru Finanţarea Agenţilor Economici”. Sub paravanul acestei asociaţii, Popilean translatează mişcarea afacerii cu fonduri europene către o firmă condusă de o anumită doamnă Irina Caraban, director executiv al SC TISA Consult Management SRL. Angajaţii acestei firme sunt, de fapt, cei care contactează agenţii economici cărora le este propusă “afacerea”. Dovadă stau două documente aflate în posesia jurnaliştilor DEZVĂLUIRI, două note de serviciu cu caracter intern, înregistrate cu nr. 20669/10.09.2009 în registrul ieşiri al Uniunii Civice Solidaritate, şi nr.10146/24.11.2009, notă de serviciu înregistrată în registrul ieşiri al SC TISA Consult Management SRL. Ambele semnate de Popilean şi Caraban. Primul document face indicaţii precise operatorilor, referitoare la modul de abordare al „victimelor”, indicându-le şi modul de recomandare „Sunt consilier la firma de consultanţă TISA SRL (....) o entitate de interes general care lucrează în colaborare cu Ministerul de Finanţe...”.

Modul de lucru al oamenilor lui Popilean este simplu. Se accesează bazele de date publice cum ar fi, de exemplu, cea a Ministerului de Finanţe, din care se obţin informaţii referitoare la societăţile comerciale (cifre de afaceri, profit, număr de angajaţi). Selecţia se face, de obicei, din rândul firmelor care nu sunt din Bucureşti, ci din ţară, deoarece firmele din Bucureşti cunosc notorietatea afacerii lui Popilean şi nu mai pot fi atrase în cursă. O dată aleasă victima, aceasta este contactată telefonic de către un angajat al SC TISA SRL care citează indicaţiile din notele interne pomenite mai sus: „În baza datelor bilanţiere a firmei dumneavoastră pe ultimii trei ani şi a H.G. nr.803/2009, puteţi obţine un ajutor de stat, nerambursabil, în valoare de până la 200.000 de euro. Pentru accesarea acestor fonduri nerambursabile trebuie să acţionaţi cât mai repede posibil, deoarece se aplică principiul „primul sosit, primul servit”.

Numele lui Gheorghe Popilean, în vârstă de 75 de ani, a fost implicat în mai multe scandaluri, printre care Mondoprosper, încercarea de a înşela compania Coca Cola, etc. Popilean a executat mai mulţi ani de puşcărie.

Atenţie la astfel de încercări de fraude!

Sebastian Vlădescu şi învăţăturile lui către români

Fostul ministru de finanţe, Sebastian Vlădescu, a fost invitatul emisiunii După 20 de ani, difuzată de ProTV astăzi. Iată mai jos câteva dintre afirmaţiile sale, împreună cu câteva comentarii.

Din câte ştiu eu, preşedintele Traian Băsescu m-a susţinut pentru a rămâne în Guvern. Ceea ce nu a funcţionat a fost relaţia mea cu primul ministru. În condiţiile în care decizia politică a fost ca acest guvern să nu îşi depună mandatul, a fost luată decizia ca primul ministru să lucreze cu un ministru de finanţe cu care să aibă relaţii mai bune.

Dincolo de conflictul iscat între preşedintele Băsescu şi prim-ministrul Boc, Vlădescu explică de ce a fost luată decizia numirii lui Gheorghe Ialomiţianu, un personaj şters şi supus, în locul său. Decizie dezastruoasă, aşa cum, din păcate, ne vom convinge în perioada imediat următoare.

În mod evident, între opiniile mele şi cele ale primului ministru, începând cu necesitatea ajustării cheltuielilor, sfârşind cu lărgirea bazei de impozitare, au fost unele divergenţe. Va dau un exemplu, majorarea TVA.

În ceea ce priveşte capacitatea lui Emil Boc de a înţelege complexitatea economiei româneşti, dificultăţile ei, într-un an de criză, cred că există o limită care e generată de pregătirea domniei sale, de faptul că a fost nevoit să preia economia romanească într-un moment de criză. Vorbesc despre o înţelegere limitată într-o perioadă de criză.

Aici, Sebastian Vlădescu vorbeşte în eufemisme. Capacitatea lui Emil Boc de a înţelege fenomenele economice nu este limitată doar în condiţii de criză, ci în orice condiţii. Atâta vreme cât Boc, a cărui meserie este de constituţionalist, a avut mai multe acte declarate drept neconstituţionale de către Curtea Constituţională, înseamnă că nu îşi înţelege nici domeniul în care s-ar presupune că ar fi competent, cum să îi ceri să se priceapă într-un alt domeniu?

Încă din ianuarie, am avut discuţii despre necesitatea reducerii bugetului. E o decizie extrem de greu de asumat politic. S-a sperat că exista o altă soluţie.

Sigur că Boc nu putea alimenta nemulţumirile clientelei politice. Cu preţul sacrificării economiei româneşti.

Părerea mea e că nu (reducere cotei principale de TVA de la 24% la 19% - n.m.). Cel puţin la un nivel de aşteptare rezonabilă, de ordinul anilor, nu. Nu ştiu să fac prognoze peste cinci ani sau 10 ani. Eu nu cred că, indiferent cine va guverna România în următorii trei ani, va putea să reducă TVA.

Potrivit lui Sebastian Vlădescu, calculele arată că un sistem cu cote progresive ar putea să compenseze o parte din majorarea TVA. "În acest moment, discuţia despre cotele progresive este exclusă politic", a mai declarat Vlădescu.