Ce a adus bun anul 2010 pe piaţa imobiliară?

Reproduc mai jos un interviu acordat Cristinei Tamaş de la Imopedia.ro.

Decembrie este luna bilanţurilor, tragem linie şi vedem ce a fost bine, ce a fost rău. O analiză atentă a lui 2010 arată că situaţia s-a mai îndulcit pe piaţa imobiliară de la noi şi că scăderile de preţ nu au mai fost atât de violente ca în 2009. Cum a fost anul 2010 pentru piata imobiliara din România am aflat de la Radu Zilişteanu, doctor în economie şi analist imobiliar.

Avem deja doi ani şi jumătate de criză. Anul 2010 a fost în general un an ceva mai calm după căderile drastice din 2008 şi 2009 şi panta de scădere s-a mai îndulcit în sesnul că nu a mai fost o pantă atât de abruptă. Am asistat în continuare la diminuări ale numărului de tranzacţii şi mă refer aici la nivel de ţară. Şi preţurile au scăzut. Aceste două elemente sunt cele care au scăzut şi cele care caracterizează piaţa imobiliară. Ca fenomene petrecute în anul 2010 aş cita faptul că foarte mulţi proprietari de imobile rezidenţiale care nu şi-au mai putut vinde locuinţele la preţurile pe care şi le-au propus au preferat să sisteze vânzarea şi să scoată imobilele respective pe piaţa închirierilor. Să ne amintim că până în anul 2007 ne întâlneam cu o creştere bruscă, un vârf de preţuri pe piaţa închirierilor în luna septembrie şi eventual la începutul lui octombrie când studenţii reveneau în marile centre universitare. Creşterea ajungea atunci şi până la 25%. Din cauza unei oferte suplimentate pe piaţa închirierilor anul acesta nu am mai asistat la o asemenea creştere a chiriilor, ci la o creştere de câteva procente, nesemnificative.

Piaţa terenurilor cum a evoluat?
Pe piaţa terenurilor, probabil cel mai afectat segment al pieţei imobiliare, descreşterile de preţuri din martie 2008 şi până acum au ajuns la peste 60%. Şi ceea ce este particular pentru această piaţă a terenurilor este faptul că sunt zone întregi unde nu s-au mai realizat deloc tranzacţii.

Ce ne puteţi spune despre piaţa spaţiilor comerciale şi cea a spaţiilor de birouri?
A avut şi ea de suferit. Ştim tendiţa din ultimii doi ani şi jumătate ca magazine de lux din zone scumpe, cum ar fi Calea Victoriei din Bucureşti să fie închise, iar magazinele respective să se mute în marile centre comerciale.
Pe piaţa spaţiilor de birouri, gradul de ocupare s-a micşorat şi foarte multe companii care stăteau cu chirie în clădiri de birouri de clasă A au preferat să se mute în clasă B şi eventual în locuri mai îndepăratate de centru sau de zonele considerate bune tocmai pentru a plăti o chirie mai mic.

Ce a adus 2010 pe piaţa locuinţelor noi şi vechi?
În ceea ce priveşte piaţa locuinţelor scăderile de preţuri în cazul locuinţelor vechi pe parcursul anului 2010 au fost în jurul procentului de 10%, dar cum spuneam panta de descreştere a preţurilor s-a calmat şi pe fondul unui număr mult mai mic de tranzacţii faţă de perioada de dinainte de criză. În ceea ce priveşte piaţa locuinţelor noi dezvoltatorii s-au trezit cu foarte multe unităţi locative noi nevândute, unităţi locative care costă ca întreţinere şi au încercat tot felul de metode inovative de marketing pentru a reuşi să le vândă. Culmea pe parcursul anului 2010 au avut loc multe târguri imobiliare şi în special dezvoltatorii au fost cei care au fost prezenţi cu promoţii. Pe fondul unei creditări ipotecare la cote extrem de scăzute cei care şi-au finaţat dezvoltările imobiliare din bani proprii, în orice caz nu din credite bancare şi-au permis să ofere vânzarea locuinţele respective în rate, fără intervenţia unui credit bancar. Mai mult decât atât unii dezvoltatori au preferat metoda rent-to-buy, în sensul că oferă spre închiriere unor potenţiali clienţi locuinţele respective, iar dacă aceştia se hotărăsc într-un termen rezonabil să cumpere cu banii de la dezvoltatori unitatea locativă respectivă atunci chiria pe care au plătit-o pe parcursul acestor ani se constituie drept avans din plata integrală a locuinţei.

Cum apreciaţi programul Prima Casă 2?
Programul Prima Casă 2 a fost defectuos încă de la bun început şi de fapt a fost praf în ochi cu mărirea plafonului de creditare până la o sumă maximă de 75.000 euro, minus 5% avansul, în cazul în care se asociau cel puţin şapte persoane fizice care deţineau teren, autorizaţie de construire şi erau dispuşi să intre într-un asemenea montaj financiar. După ştiinţa mea nu s-a dat decât un singur credit de acest fel pe parcursul întregului an 2010. Faţă de anul 2009, programul Prima Casă a continuat cu o caracteristică foarte importantă respectiv grosul imobilelor pentru care s-au contractat credite au fost locuinţe vechi, în jur de 80%, iar locuinţele noi cărora le era destinat programul, cel puţin prin declaraţiile ministrului de finanţe şi ale primului ministru au reprezentat extrem de puţin. Deci programul Prima Casă după părerea mea nu a fost un succes şi nici programul Prima Casă 3 care se preconizează pentru anul 2011, nu cred că va fi un succes. Îmi menţin opinia că programul Prima Casă la lansarea lui în mai 2009 a fost un program populist şi preelectoral.

Participare la emisiunea "Ora de business" de la TVR2

La invitaţia lui Moise Guran, am participat în această seară la emisiunea Ora de business de la TVR2, pentru o discuţie pe marginea situaţiei actuale a pieţei imobiliare. Partea respectivă se găseşte între minutele 20:45 şi 35:00. Originalul îl puteţi vedea aici.

Guvernul Orban, mai ceva decât guvernul Boc, desfiinţând pensiile pilon II

După cum anunţă site-ul financiare.ro, guvernul ungar va elimina fondurile de pensii private obligatorii până la sfârşitul anului viitor, prin modificările planificate în sistemul de pensii, a declarat ministrul Economiei, Gyorgy Matolcsy, pentru site-ul de business fn.hu.

"Reformele pregătite de guvern pentru sistemul de pensii vor rezulta în eliminarea pilonului doi (al fondurilor de pensii private obligatorii). Pilonul II va înceta să existe până la sfârşitul lui 2011", a afirmat Matolcsy într-un interviu acordat luni şi publicat joi seară. Matolcsy anticipează că 90-95% dintre cei trei milioane de contributori la fondurile de pensii private obligatorii vor reveni la sistemul public de pensii.

Guvernul de dreapta condus de Viktor Orban, de dreapta, comite, astfel, un grav atentat la proprietatea privată. Desfiinţarea pensiilor private obligatorii din cauza incompetenţei guvernelor succesive ale Ungariei de a gestiona fondul public de pensii va avea consecinţe extrem de grave pentru credibilitatea acestei ţări. Nici măcar guvernul Boc nu a îndrăznit aşa ceva.

D-ale BNR: a emis acum o lună o nouă monedă de 50 de bani despre care n-a ştiut nimeni

O nouă monedă de 50 de bani a intrat în circulaţie. Oficial s-a întâmplat în urmă cu o lună de zile, cu ocazia aniversării a 100 de ani de la primul zbor românesc efectuat de Aurel Vlaicu. Dacă cineva are curiozitatea să se uite pe site-ul BNR la pagina Monede şi bancnote în circulaţie, această monedă nu este prezentă, cel puţin în momentul în care scriu acest rânduri.

Noua monedă este de mărimea celei de 50 de eurocenţi şi are pe una dintre feţe portretul lui Aurel Vlaicu. Moneda va circula în paralel cu cele de 50 bani, emisiunea 2005, aflate în prezent în circulaţie.

Introducerea în circulaţie a noii monede a creat destule probleme, conform oficialilor BNR. Şi asta pentru că cel mai mulţi români nu sunt familiarizaţi cu noua monedă care nu seamănă deloc cu cea normală de 50 de bani. În circulaţie sunt un milion de monede noi de 50 de bani, adică în total 500.000 lei, ceea ce nu înseamnă prea mult.

Presa relatează că, în multe rânduri, cei care au vrut să plătească cu această monedă au fost refuzaţi, pe bună dreptate. Vechea monedă de 50 de bani, adică cea în circulaţie, are dimensiunile unei monede de 1 €, pe când noua monedă are dimensiunea unei monede de 50 de eurocenţi, ceea ce sporeşte şi mai mult confuzia, în lipsa unei mediatizări corespunzătoare.

UE a înfiinţat Autoritatea Bancară Europeană

Consiliul UE a adoptat, miercuri, legislaţia de constituire a Consiliului European pentru Riscuri Sistemice şi a celor trei noi autorităţi de supraveghere financiară, între care şi Autoritatea Bancară Europeană (ABE).

Consiliului European pentru Riscuri Sistemice (CERS) va asigura supravegherea macro-prudenţială a sistemului financiar şi crearea a trei noi autorităţi europene care vor supraveghea băncile, companiile de asigurări şi pieţele financiare, informează Departamentul pentru Afaceri Europene (DAE).

"Prin adoptarea acestui pachet legislativ, Uniunea Europeană propune un set de măsuri concrete menite să asigure stabilitatea financiară în întreaga Uniune, să garanteze aplicarea aceloraşi norme tehnice de bază şi să asigure respectarea lor cu consecvenţă", se arată în documentul DAE.

Cadrul instituţional privind supravegherea financiară este constituit din doi piloni: Consiliul European pentru Riscuri Sistemice şi Sistemul european al supraveghetorilor financiari (SESF) pentru supravegherea instituţiilor financiare individuale („supraveghere micro-prudenţială").

Discuţii pe marginea înfiinţării acestor organisme se poartă încă de la înecputul crizei pe care o traversăm. Sistemul financiar-bancar european a dat dovadă de slăbiciuni, care au dus la pierderi importante pentru anumite bănci europene. Mai mult decât atât, măsurile financiare de sprijinire a băncilor aflate în dificultate trebuiau supravegheate la nivel european.

Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, va face parte din boardul Consiliului European pentru Riscuri Sistemice.

De ce îşi pierde Romtelecom clienţii

Am decis să renunţ la ultimul post telefonic fix Romtelecom la una dintre firmele mele. Firma respectivă era client al Romtelecom de 17 ani. Client bun platnic întotdeauna. Când am decis să renunţ la ultimul post telefonic, aducând după sine şi rezilierea contractului (de fapt, nu ştiu dacă am avut vreodată un contract), am întrebat la serviciul clienţi ce trebuie să fac cu ultima factură, dinaintea celei care avea să facă reglarea finală şi trebuia să fie negativă, adică să ni se restituie nişte bani plătiţi în avans. Mi s-a răspuns să nu o plătim, să aşteptăm factura finală, negativă şi să plătim soldul final. Am ascultat sfatul.

În consecinţă, am aşteptat factura finală, pe care Romtelecom a găsit de cuviinţă să însereze anunţul din facsimil, prin care operatorul de telefonie ameninţă un client vechi şi bun platnic că îl va da pe mâna recuperatorilor. Halal comportament de afaceri!

Romtelecom, deşi cu management străin în prezent, a rămas cu reflexele şi metehnele din vreme în care era operator monopolist pe telefonia fixă.

Citiţi pe tema Romtelecon şi articolele anterioare: Uşor off-topic: Romtelecom, tehnologia şi afacerile, Ca şi statul român, Romtelecom vrea să stoarcă bani din orice şi Povestea portării unui număr de telefon fix din Romtelecom în RCS & RDS.

"Războiul" Bogdan Glăvan - Radu Soviani sau cum este percepută diferit realitatea

În aceste zile, se desfăşoară un mic "război" între Bogdan Glăvan şi Radu Soviani. Mai precis, Bogdan Glăvan a scris articolul Să-ţi fie ruşine, Radu Soviani! (parafrază a celebrei replici băsesciene: "Să-ţi fie ruşine, Dinu Patriciu!"), iar Radu Soviani a scris articolul Da, sunt un "felcer". Întrucât îi cunosc pe amândoi, mai bine decât se cunosc ei între ei, îmi permit să scriu rândurile de faţă.

Bogdan Glăvan este doctor în economie, profesor la Universitatea Româno-Americană din Bucureşti. Radu Soviani este jurnalist economic la trustul Realitatea-Caţavencu. Articolul lui Bogdan Glăvan derivă din doctrina economică al cărei adept este, cea a Şcolii Austriece. Mai precis, era enervat de familiarismele guvernatorului BNR, Mugur Isărescu, la adresa jurnaliştilor, pe fondul acuzelor lansate de Bogdan legate de tipărirea în exces de monedă de către banca centrală, cantitatea de bani numerar în circulaţie triplându-se în 5 ani, de la 10 mld.lei în 2005 la 30 mld.lei în 2010. Este cunscută gândirea reprezentanţilor Şcolii Austriece faţă de băncile centrale. Recenta conferinţă a lui Jesús Huerta de Soto, care propunea desfiinţarea băncilor centrale.

Isărescu i-a spus lui Soviani: "În momentul în care veți ajunge doctor... acuma fiind încă felcer...", făcând aluzie la doctoratul în economie încă în desfăşurare al jurnalistului. Radu nu a înţeles aproape nimic din articolul lui Bogdan şi l-a luat drept atac la propria persoană, ceea ce era departe de adevăr. În consecinţă, se apucă să scrie articolul citat, foarte jignitor la adresa lui Bogdan. Nu uită să îi amintească faptul că, graţie lui, este contributor la Standard.ro, publicaţie pe care Radu o conduce. Mai mult decât atât, Radu face o grămadă de greşeli gramaticale, dovadă că era orbit de furie, lucru altminteri de neînţeles la un jurnalist cu ştate vechi în meserie.

Dincolo de aceste aspecte, Radu îi reproşează lui Bogdan că nu înţelege nimic din discursul guvernatorului. Înţelege foarte bine, dar nu este de acord :)

Iată cum o percepţie diferită a realităţii conduce la un mic război inutil.

Inflaţia anuală a crescut la 7,88% în octombrie 2010

Institutul Naţional de Statistică a dat publicităţii comunicatul privind indicele preţurilor de consum în luna octombrie 2010. Dacă inflaţia lunară în luna precedentă a fost de 0,56%, inflaţia lunară în octombrie 2010 a fost 0,55%, valori comparabile. Inflaţia anuală a crescut la 7,88%, faţă de 7,77% în luna precedentă, aşa cum se poate observa din graficul de mai jos (click pentru mărire).

În a doua imagine, am reprezentat inflaţia lunară (cu verde) şi media mobilă a Indicelui Preţurilor de Consum (cu portocaliu), valoare care intră în cadrul criteriilor de convergenţă nominală pentru admiterea în zona euro. În luna octombrie 2010, această medie mobilă (media inflaţiilor anuale în ultimele 12 luni faţă de precedentele 12 luni) s-a situat la 5,57%, în creştere de la 5,27% cât s-a înregistrat în septembrie 2010. Este a patra oară când media mobilă creşte după decembrie 2008.

Inflaţia lunară a fost cauzată, în octombrie 2010, de creşterea preţurilor mărfurilor nealimentare cu 0,29%, a tarifelor serviciilor cu 0,67% şi a preţurilor mărfurilor alimentare cu 0,82% faţă de luna precedentă.

Inflaţia anuală înregistrată, de 7,88%, a ieşit mult din interiorul ţintei de inflaţie stabilite de BNR, de 3,5% +/- 1 punct procentual. Proiecţia de inflaţie a BNR a ajuns pentru T4 2010 la 8,2%.

Iată că, după mărirea cotei principale de TVA la 24%, mărirea de preţuri s-a resorbit foarte repede, dar mai este foarte mult de recuperat pentru încadrarea inflaţiei în limitele stabilite de criteriile de convergenţă nominală.

Dan Voiculescu îşi exercită imaginaţia economică la propriile televiziuni

În această seară, la emisiunea Sinteza zilei de la Antena 3, moderată de Mihai Gâdea, este invitat Dan Voiculescu. Domnia sa s-a dus la emisiunea respectivă pentru a detalia una dintre ideile sale de ieşire din criză, menţionată astăzi şi de articolul Voiculescu vrea bonuri compensatorii pentru bugetari din Adevărul. În acest sens, Voiculescu a transmis, în calitate de vicepreşedinte al Senatului, şi o scrisoare preşedintelui Traian Băsescu. Aşa, ca între economişti.

Să spicuim din scrisoare: "Statul este direct responsabil pentru că bugetarii nu îşi mai pot plăti ratele. Bugetarii aveau un contract (individual şi colectiv) cu statul. Acest contract le garanta anumite venituri salariale. Din 1,3 milioane de bugetari, peste 700.000 au rate la bancă." În consecinţă, el propune un sistem prin care Guvernul ar trebui să le acorde bugetarilor bonuri compensatorii, a căsror valoare să fie egală cu diminuarea de salarii din perioada 1 iulie-31 decembrie 2010. Pentru acordarea acestor bonuri compensatorii, statul ar trebui să încheie un acord cu băncile, prin care acestea se vor obliga să răscumpere aceste bonuri la valoarea lor nominal. Termenul de răscumpărare a acestor bonuri va fi de minimum şapte ani, cu o dobândă stabilită între stat şi bănci. "Este o soluţie care nu afectează bugetul de stat în următorii şapte ani. Guvernul poate stabili rapid detaliile procedurale. Este o soluţie care poate încuraja producţia şi consumul", se mai arată în scrisoare.

Să încercăm să înţelegem ce spune Dan Voiculescu: statul ar trebui să acorde salariaţilor din sectorul public acele bonuri compensatorii, beneficiarii ar da fuguţa şi le-ar preschimba în bani gheaţă la băncile fericite de tranzacţie, care, la rândul lor, şi-ar recupera banii la valoarea nominală (sic!), încasând, nu se ştie când şi cum, şi niscaiva dobânzi. Ideea nu este departe de varianta Cojocaru, pe care o calificam o inepţie economică făcătoare de partid politic.

Sărăcuţul Gâdea nu l-a întrebat ce trebuia. Poate pentru că e şeful lui, poate pentru că nu ştia ce să întrebe. Putea să-l întrebe, de exemplu, de ce nu s-ar împrumuta direct statul român de la băncile comerciale. Folosirea salariaţilor bugetari drept intermediari este inutilă. Răspunsul este că statul român trebuie să-şi restructuraze radical sistemul bugetar, nu să-şi amâne incapacităţile financiare pentru mai târziu. Statul român nu poate continua cu un sistem public ineficient, suprapopulat şi nesustenabil. Dacă Dan Voiculescu vrea să facă pomeni electorale sau umanitare, nu are decât să o facă pe banii lui. El vorbeşte de povara dobânzilor pe care trebuie să le plătească generaţia tânără. Dar banii pe care el vrea să-i anagajeze statul român cine îi va plăti? Capitalismul înseamnă altceva, domnule Voiculescu, chit că vă autointitulaţi "capitalist roşu"...

Isărescu: "Presa trebuie să se disciplineze. Nu orice trăncănitor are dreptul să se ducă la televizor!"

În conferinţa de presă intitulată Ţintirea inflaţiei. Raport trimestrial asupra inflaţiei - noiembrie 2010, guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a afirmat:

Deci vreţi să trăiţi într-o ţară cu inflaţie scăzută. Disciplinaţi-vă vă rog, selectaţi mai bine mesajele, dacă vreţi să vă spun mai clar, că nu orice trăncănitor din ţara aceasta are dreptul să se ducă la televizor şi să-şi promoveze interesul. Că asta faceţi. Se duce producătorul de carne de pui şi îşi promovează interesul. Şi două zile, pentru că merge foarte bine mesajul pe ideea că se prăbuşeşte ţara, îl tot repetaţi.

Isărescu se referea atât la presă, cât şi la nenumăraţii reprezentanţi ai diverselor interese, care nu contenesc să fie prezenţi pe ecranele televizoarelor, fără să aibă, uneori, nici măcar cele mai elementare cunoştinţe economice. Anticipările inflaţioniste pot conduce la inflaţie. Cu alte cuvinte, de ce ţi-e frică de aia nu scapi.

În experienţa mea de aproape 20 de ani de colaborare cu ziariştii care scriu presă economică, am întâlnit destul de puţini dispuşi să înveţe. Efectul este că fac presă economică jurnalişti care ar trebui să pună mai întâi mâna pe carte.

De aceea, rubricile economice din presă, scrisă şi vorbită, este plină de enormităţi. Mult mai bine stau publicaţiile şi emisiunile specializate, în care jurnaliştii sunt pegătiţi economic să vorbească.

Notă: Pentru cei care vor să aprofundeze problematica aşteptărilor în economie, le recomand să citească:

1. Muth, John A., Rational Expectations and the Theory of Price Movements, Econometrica 29, no. 6 (1961): 315–335
2. Sargent, Thomas J., Rational expectations, The Concise Encyclopedia of Economics
3. Sargent, Thomas J., Rational Expectations and Inflation, Harper and Row, New York, 1986
4. Sheffrin, Steven M., Rational Expectations, 2nd ed., Cambridge University Press, Cambridge, 1996
5. Sims, Cristopher A., Inflation expectations, uncertainty and monetary policy, Bank for International Settlements Working Papers, No.275, 2009
sau măcar
***, Rational expectations, Wikipedia

Susţinerea publică a doctoratului meu în economie - video

Am selectat câteva pasaje din susţinerea publică a tezei mele de doctorat.

Iată prima parte:

A doua parte:



Un fragment din cuvântul final:

BNR a menţinut pentru a patra oară dobânda cheie la 6,25%

În şedinţa de politică monetară a Consiliului de Administraţie al BNR de astăzi, s-a hotărât menţinerea dobânzii de politică monetară la minimul istoric de 6,25% pe an şi a nivelului rezervelor minime obligatorii.

La începutul anului 2010, dobânda de politică monetară era de 8%. În şedinţa de politică monetară din 5 ianuarie 2010, dobânda cheie a fost redusă la 7,5%, în şedinţa din 3 februarie 2010 la 7%, în şedinţa din 29 martie 2010 la 6,5%, în şedinţa din 4 mai 2010 la 6,25%, iar în şedinţele din 30 iunie 2010, 4 august 2010 şi 29 septembrie 2010 a fost menţinută la 6,25%.

În condiţiile instabilităţii din ultima perioadă, legată de măsurile de austeritate hotărâte de guvern, BNR şi-a prelungit momentul de respiro, pentru a putea analiza ce se va întâmpla în perioada imediat următoare.

Trebuie spus faptul că s-au luat simultan atât măsuri dezinflaţioniste (micşorarea salariilor bugetarilor cu 25% şi celelalte măsuri asemănătoare), dar şi inflaţioniste (mărirea cotei principale de TVA la 24%). Datele privitoare la luna septembrie 2010 arată că s-a ajuns la o inflaţie anuală de 7,77%.

CA al BNR a decis totodată menţinerea ţintei de inflaţie pentru anul 2012 la nivelul de 3 la sută ±1 punct procentual. În acelaşi context, CA al BNR a hotărât ca, începând cu anul 2013, banca centrală să adopte o ţintă staţionară de inflaţie, situată la nivelul de 2,5 la sută ±1 punct procentual. Ţintele asumate urmează să fie discutate cu guvernul.

Ţinta de inflaţie fixată pentru 2013 este explicată astfel în comunicat:

Trecerea la ţinta staţionară multianuală este o schimbare benefică, dar ambiţioasă adusă cadrului de ţintire directă a inflaţiei, ce implică un angajament pe termen lung al politicii monetare faţă de un obiectiv compatibil cu definiţia de stabilitate a preţurilor pe termen mediu în economia românească. Aceasta are menirea de a asigura coborârea ratei inflaţiei la un nivel compatibil cu criteriul de inflaţie al Tratatului de la Maastricht şi trecerea în final la etapa ţintei continue de inflaţie pe termen lung - compatibilă cu definiţia cantitativă a stabilităţii preţurilor adoptată de BCE, fără a inhiba modificările de preţuri relative ce vor însoţi ajustările structurale din economia românească.

Proprietarul City Mall din Bucureşti a cerut insolvenţa

După cum anunţă Cristina Mihai în DailyBusiness.ro, compania Victoria Holding SA, firma prin care fondul de investiţii australian APN/UKA administrează centrul comercial City Mall din Bucureşti, şi-a cerut săptămâna trecută insolvenţa, potrivit datelor publicate astăzi de către Tribunalul Bucureşti.

Dosarul de insolvenţă, înregistrat pe data de 29 octombrie 2010, are ca prim termen data de 2 noiembrie 2010. Potrivit unor informaţii apărute în presă anterior, proprietarul City Mall are datorii de 40 mil.€ la banca UniCredit Ţiriac Bank.

Încă de la începutul anului 2009, valoarea City Mall scăzuse în a doua jumătate a anului 2008 cu 32,3%, la 59,7 mil.€, ceea ce reprezenta doar 40% din preţul plătit în 2006 de fondul australian de investiţii APN/UKA European Retail Trust (transformat în APN/UKA European Property Gorup) pentru achiziţia complexului. Valoarea proprietăţii a fost redusă cu 28,5 mil.€ faţă de precedenta evaluare, din luna iunie 2008. Scăderea a fost cauzată de creşterea anumitor costuri nerecuperabile, dar şi de scăderea chiriilor, arăta raportul financiar al investitorului australian.

APN/UKA European Property Group este al treilea proprietar al City Mall, amplasat în zona Eroii Revoluţiei di Bucureşti. Fondul australian a preluat la sfârşitul anului 2006 centrul comercial de la firma Victoria Holding, deţinută de un grup de investitori britanici, pentru 103,5 mil.€, dar acre a continuat să administreze imobilul. La rândul său, grupul de investitori achiziţionase mallul cu mai puţin de un an înainte, pentru circa 46 mil.€, de la dezvoltatorul proiectului, compania Jaguar Development, controlata de oameni de afaceri greci şi israelieni.

Complexul are o suprafaţă totală de 38.000 mp, dintre care 19.000 mp reprezintă spaţii închiriabile şi a fost deschis în anul 2006, în urma unei investiţii de 35 mil.€. Centrul comercial cuprinde 80 de magazine, o zonă de cafenele şi restaurante, precum şi un cinematograf operat de compania City Cinema. APN/UKA European Property Group a investit 13 mil.€ pentru construcţia unei parcări cu o suprafaţă de 31.000 mp, lângă mall, care cuprinde şi o zonă comercială.

Proprietarii complexului au hotărât transformarea unei suprafeţe de divertisment de 3.000 mp în spaţii de birouri, precum şi construirea altor 2.000 mp de birouri.

Am dat toate aceste date pentru a ilustra mărirea şi decăderea unei investiţii imobiliare pe timp de criză.