Reflecţii economice

Criza economică pe care încă o traversăm a condus, peste tot în lume, la diverse forme de adaptare. Una dintre ele, care este şi la modă, o constituie restaurantele clandestine sau subterane. Fenomenul este atât de răspândit încât Wikipedia le-a dedicat o pagină specială. Recent, Guardian le-a dedicat un articol. Le găsim răspândite peste tot în lume: Argentina - Casa SaltShaker la Buenos Aires (prezent şi pe Facebook), Australia - Zingara Cucina - itinerant, Marea Britanie - The Underground Restaurant la Londra (are şi blog) şi în multe alte locuri. În esenţă, un astfel de restaurant este deschis în casa cuiva, neavând licenţă şi neplătind impozite. Reclama pentru un astfel de restaurant se face prin viu grai sau prin intermediul reţelelor de socializare, ca Facebook sau Twitter. Prin aceste reţele se fac şi rezervările.

Spre exemplu, amintitul The Underground Restaurant de la Londra se găseşte într-un apartament cochet care poate găzdui circa 25 de persoane, care se autodefinesc drept epicurieni în căutarea unor noi experienţe culinare şi sociale. Mâncarea este ca la mama acasă şi are un preţ modic: 35 €. Pe lângă ocolirea taxelor şi impozitelor, ceea ce permite preţuri mai mici, aceste restaurante beneficiază de aura de clandestinitate, de mister, de activităţi secrete.

Deşi nu am cunoştinţă de astfel de restaurante clandestine în România, ele există cu siguranţă. În următoarea perioadă, este de aşteptat ca volumul activităţilor comerciale nefiscalizate să se înmulţească simţitor, în condiţiile în care politica guvernului a înăsprit condiţiile fiscale pentru micii întreprinzători.