Eurostat a anunţat că şomajul din Uniunea Europeană a ajuns la cel mai înalt nivel din august 1998: 9,6%, în ciuda unor semne pozitive în economiile unora dintre statele membre. În statele din zona euro, rata şomajului a ajuns la 10%.
Cele mai mici rate ale şomajului au fost înregistrate în decembrie 2009 în Olanda (4,0%) şi Austria (5,4%), în timp ce ratele cele mai mari au fost raportate de Letonia (22,8%) şi Spania (19,5%).
În comparaţie cu situaţia de la sfârşitul anului 2008, cele mai mici creşteri ale ratei şomajului au fost înregistrate de Germania (7,1% la 7,5%), Luxemburg (5,3% la 6,2%) şi Belgia (7,1% la 8,2%). Cele mai mari rate de creştere au fost înregistrate în Letonia (11,3% la 22,8%), Estonia (6,5% la 15,2% între T3 2008 şi T3 2009) şi Lituania (6,5% la 14,6% între T3 2008 şi T3 2009).
În ceea ce priveşte România, anul 2009 s-a încheiat cu o rată 7,8%, nivel neatins din aprilie 2003. Numărul şomerilor a trecut de 700.000, iar în 2010 mulţi români riscă să îşi piardă locurile de muncă. Au fost anunţate disponibilizări la CFR (11.000 de posturi), în administraţie (17.000 de posturi) şi în învăţământ (15.000 de posturi).
Din păcate, România nu raportează date referitoare la evoluţia lunară a ratei şomajului după standardele Biroului Internaţional al Muncii (BIM), ci doar date trimestriale, ultimele date comunicate fiind din T3 2009, când rata şomajului a fost 7,2%.
După cum anunţă Financial Times şi BBC, guvernatorul Banco Central de la República Argentina, banca centrală a Argentinei, Martín Redrado, a acceptat să părăsească această funcţie, ca urmare a unei dispute prelungite cu preşedintele ţării, Cristina Fernández de Kirchner. Aceasta îi solicitase guvernatorului să pună la dispoziţia guvernului 6,6 mld.$ pentru plata unor tranşe din datoria externă a ţării. Argentina are de plătit tranşe scadente de 13 mld.$ în acest an şi o gaură în vistieria ţării apreciată a fi între 2 şi 7 mld.$.
Cristina Fernández de Kirchner a semnat un decret la 7 ianuarie 2010 prin care îl demitea pe Martín Redrado pentru neîndeplinirea sarcinilor ca funcţionar public. Guvernatorul a refuzat să se supună, susţinând că doar congresul îl poate demite, dar congresul se află acum în vacanţa de vară. Acum, ca într-o operă bufă, cum apreciază Financial Times, Cristina Fernández de Kirchner îi refuză demisia lui Redrado, susţinând că acesta este demis. El a declarat: "Mandatul meu la conducerea Băncii Centrale a luat sfârşit şi am decis să părăsesc postul, având sentimentul datoriei împlinite".
Dincolo de picanteriile poveştii cu iz sud-american, imixtiunea statului în gestionarea fondurilor băncii centrale este o atitudine inadmisibilă în practica internaţională. Prin tradiţie şi definiţie băncile centrale sunt independente faţă de conducerea executivă a statului şi nu este permisă folosirea rezervelor băncilor centrale pentru plata datoriilor externe sau finanţarea deficitului bugetar. Mai mulţi şefi de bănci centrale şi-au manifestat solidaritatea cu Martín Redrado.
După o perioadă destul de lungă de incertitudine, despre care scriam aici, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a tranşat problema impozitării microîntreprinderilor şi a obligativităţii depunerii de către acestea la administraţiile fiscale e unei declaraţii de menţiuni. În acest sens a făcut public comunicatul de presă nr.1090105/28.01.2010, pe care îl reproduc mai jos. Originalul îl puteţi vedea aici.
Contribuabilii plătitori până la 31.12.2009 de impozit pe venitul microîntreprinderilor devin, începând cu luna ianuarie 2010, plătitori de impozit pe profit.
Conform Codului de Procedură Fiscală şi urmare a modificării regimului de impozitare, aceasta categorie de contribuabili are obligaţia depunerii la organul fiscal a declaraţiei de menţiuni 010.
Pentru a evita aglomeraţia la unităţile fiscale, preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală a emis un ordin potrivit căruia organele fiscale vor modifica, din oficiu, vectorul fiscal pentru contribuabilii aflaţi în prezent în această situaţie.
Ca urmare, contribuabilii înregistraţi în evidenţele fiscale, la 31.12.2009 ca plătitori de impozit pe venitul microîntreprinderilor nu trebuie să se prezinte la organul fiscal competent pentru depunerea declaraţiei de menţiuni 010.
Totodată, începând cu anul 2010 aceşti contribuabili nu mai beneficiază de derogarea privind declararea şi plata trimestrială a impozitelor şi contribuţiilor aferente veniturilor din salarii, acestea urmând să fie declarate şi plătite lunar.
Este greu de înţeles de ce a fost nevoie de o campanie mediatică puternică pentru ca diriguitorii finanţelor publice să facă aceste precizări, în loc să le prevadă în actele normative.
Cu câteva luni în urmă, Răzvan Muntean de la Imopedia.ro mi-a vorbit despre un reality show ce avea să fie lansat de portalul respectiv, intitulat Goana după casă. Poţi să-ţi găseşti şi să-ţi cumperi o casă în două luni? Ştii ce te aşteaptă atunci când vrei să ai casa ta? Sunt salariile tinerilor prea mici şi casele prea scumpe în ziua de azi? Sunt doar câteva dintre întrebările la care cumpărătorii aşteaptau un răspuns concret. S-au încris zece echipe: Vlad, Ligia şi Florin, Paula şi Marius, Simona şi Adrian, Cristina şi Răzvan, Ana şi Răzvan, Cristina, Anca, Andreea şi Leonard. Cei 10 echipe au discutat zilnic, pe Imopedia.ro, despre dorinţele lor, despre nevoile lor, despre frustrările lor, despre peripeţiile lor în Goana după casă, despre relaţia cu băncile, cu agenţiile imobiliare şi cu proprietarii de imobile, au învăţat să negocieze şi au discutat deschis cu specialiştii imobiliari şi cu ceilalţi cititori ai Imopedia.ro.
Acum, la terminare, "Goana după casă" are nu una, ci zece echipe câştigătoare. Patru dintre ele sunt deja la casele lor şi încă două aşteaptă să se mute. Celelalte au învăţat multe în ultimele trei luni şi sunt încă în căutarea casei din vis. O vor găsi, mai devreme sau mai târziu, şi atunci vor şti exact ce au de făcut.
Relatările concurenţilor vor fi postate de bloggerii care le-au fost alături în "Goana după casă" şi vor fi premiate de un juriu special, din care voi face parte, alături de Doru Panaitescu şi Alex Mihăileanu. Câştigătorul primului reality show imobiliar online din România va fi desemnat în cadrul unei ceremonii care va avea lor pe 17 februarie, la Hotel Intercontinental. Atunci vom afla cine va pleca acasă cu dormitorul complet mobilat oferit de Mobexpert.
Având în vedere că dividendele sunt compensaţia pentru capitalul social, ca investiţie de capital, atunci trebuie să se plătească CAS şi pentru dobânzile bancare şi pentru investiţiile pe pieţele de capital. În esenţă, sunt acelaşi lucru. La fel s-ar putea raţiona şi pentru câştigurile de la loterie, ca şi pe vânzarea imobilelor. CAS tinde să devină un nou TVA.
Dincolo de glumă sau de dat idei proate unor guvernanţi incompetenţi, toată această zbatere derivă din dezechilibrul accentuat al bugetului de pensii. Cauza: largheţea populistă a politicienilor, care a permis nenumărate pensionări anticipate, discriminări în plata CAS şi multe altele. Nota de plată este imensă.
Într-un interviu acordat ziariştilor Ovidiu Nahoi şi Ion M. Ioniţă de la Adevărul, Mihai Tănăsescu, reprezentantul României la Fondul Monetar Internaţional, face o analiză necruţătoare sistemului de pensii actual din România: "Aşa cum arată acum sistemul pensiilor în România, dacă nu se ia nicio măsură şi se continuă aşa, până în 2025 vom avea un deficit de 4,3% din PIB, numai pe acest segment. Sistemul actual nu mai poate să funcţioneze, el creează, an de an, deficite. Numai anul acesta, deficitul sistemului de pensii este de 2 miliarde de euro. Aceşti bani se transferă de la bugetul de stat pentru acoperirea deficitului. E clar că nu se poate susţine pe termen lung. Şi atunci, trebuie să schimbi ceva. Sigur, uneori este mai greu de acceptat, mai greu de aplicat. De aceea, legea pensiilor şi impunerea unei anumite date de adoptare presupun anumite discuţii şi angajamente politice. E un proces complex, care necesită foarte multă muncă şi foarte multă determinare."
"Personal, cred că şomajul va continua să crească probabil până la mijlocul anului (...) Per total, un milion de şomeri este cu siguranţă posibil", a spus Jeffrey Franks, în cursul unei conferinţe de presă ţinute astăzi la BNR.
Tot el a precizat că, pentru diminuarea deficitului bugetar, este necesară reducerea aparatului bugetar şi a cheltuielilor cu salariile din sectorul public. Acest lucru se poate realizat fie prin micşorarea cu 10% a angajaţilor din sistemul public, fie prin reducerea salariilor acestora. "În realitate, o combinaţie dintre cele două este cea mai potrivită. Care va fi mixul exact, rămâne ca Guvernul să decidă", a spus Franks.
Deţinătorii de microîntreprinderi mai au trei zile la dispoziţie pentru a depune actul prin care să treacă la impozitarea exclusiv a profitului, după renunţarea la regimul privilegiat de taxare pentru microîntreprinderi, de 3% a impozitului pe venit. Totuşi, noile reglementări sunt neclare pentru cei care deţin firme mici, pentru că nu ştiu încă de când se aplică măsura, ce acte trebuie să depună şi unde şi nici care sunt normele de aplicare ale acesteia.
"Microîntreprinderile trebuie să depună la autoritatea fiscală competentă până la 30 ianuarie 2010 Declaraţia 010 - pentru înregistrarea fiscală a persoanelor juridice. Nerespectarea termenului prevăzut anterior pentru depunerea declaraţiei fiscale constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 1.000 la 5.000 de lei", susţine Simona Chirică, senior associate în cadrul firmei austriece de avocatură Schoenherr şi Asociaţii, unul dintre cei mai mari jucători străini de pe piaţa locală.
În esenţă, mai multe declaraţii ale minstrului finanţelor publice, Sebastian Vlădescu, şi ale altor înalţi reprezentanţi ai MFP afirmă că s-a desfiinţat impozitul pe veniturile microîntreprinderilor, ele urmând să fie impozitate cu 16% din profit. Codul fiscal, însă, cu modificările la zi, nu are abrogate articolele legate de microîntreprinderi, cuprinse în Titlul IV, Impozitul pe veniturile microintreprinderilor. Nu este mai puţin adevărat că, în art.107, Cota de impozitare, nu se prevede o cotă de impozitare pentru anul 2010, ci numai până în 2009.
Curios să aflu car este poziţia MFP în această privinţă, am scris un e-mail, din pagina special destinată a portalului ANAF. În formularul respectiv, după ce ţi se solicită toate datele firmei, ai la dispoziţie maximum 500 de caractere pentru a-ţi vărsa oful. Am descris pe scurt problema de mai sus. Am primit, în circa două ore, următorul răspuns:
Va informam ca e-mail-ul dvs. a fost receptionat de Directia generala de metodologii fiscale, indrumare si asistenta a contribuabililor din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.
In cel mai scurt timp vi se va comunica numarul sub care a fost inregistrat e-mail-ul dv. si organul fiscal caruia i-a fost transmis acesta, spre solutionare, in conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2) lit. b) sau c), dupa caz, din Procedura privind îndrumarea şi asistenţa contribuabililor de către organele fiscale, aprobata prin Ordinul presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala nr. 1338/2008.
In conformitate cu prevederile legale, termenul de rezolvare a intrebarilor contribuabilior transmise prin e-mail este de 30 de zile de la data inregistrarii. Termenul poate fi prelungit cu cel mult 15 zile.
Va informam de asemenea, ca puteti apela telefonic Serviciul de metodologie si asistenta a contribuabililor existent in cadrul directiilor generale ale finantelor publice judetene sau ale administratiilor finantelor publice ale municipiului Bucuresti, la numerele de telefon pe care le gasiti accesand adresa de Internet: http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Telefoane_asist_contr2.htm.
Informatii cu caracter general privind legislatia fiscala puteti obtine si de la Centrul de Asistenta a Contibuabililor, la numarul de telefon: 0314039160 - retea RDS - tarif normal.
Nefiind dispus să aştept 30 + 15 zile pentru a primi un răspuns relativ la o problemă care trebuie rezolvată în 3 zile, pun mâna pe telefon şi sun la respectivul număr. După ce navighez printr-un meniu de genul "pentru persoane fizice, apăsaţi tasta 1, pentru persoane juridice, apăsaţi tasta 2", îmi răspunde un consultant al ministerului. Îi expun pe scurt problema, fac referire la articolul din ZF, ca să primesc un răspuns uluitor: "Da, s-ar putea să aibă dreptate. Dacă nu depuneţi până la sfârşitul lui ianuarie declaraţia 010, nu veţi mai putea depune situaţiile financiare lunare sau trimestriale fără să plătiţi amenda. Mai aşteptaţi dv. până mâine şi vedeţi ce se întâmplă."
Sebastian Vlădescu, Andrei Gheorghe, Dan Bittman, unde sunteţi? Voi aveţi habar ce se întâmplă?
Preşedintele Traian Băsescu l-a decorat ieri pe guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, cu Ordinul Naţional "Steaua României" în grad de Colan. Această distincţie este destinată, de regulă, şefilor de stat. În afară de Mugur Isărescu, au mai fost decoraţi cu această înaltă distincţie numai doi români: George Emil palade şi patriarhul Teoctist (post-mortem).
Ordinul i-a fost acordat lui Isărescu "în semn de înaltă apreciere pentru rezultatele de excepţie obţinute în activitatea de cercetare şi promovare, la nivel academic, a fenomenelor economice, pentru efortul deosebit pe care l-a depus, în calitate de Guvernator al Băncii Naţionale a României, în vederea elaborării şi implementării cu succes a politicilor monetar-bancare, prin care s-a asigurat stabilitatea financiară a României". Trecând peste formularea neglijentă a textului (nu înţeleg cum a promovat Isărescu fenomenele economice), sunt mult mai importante comentariile celor prezenţi.
Traian Băsescu a declarat, conform Gândul: "Este un semn de recunoştinţă din partea mea şi a românilor, din partea statului român, pentru ceea ce Banca Naţională a României a făcut de mulţi ani încoace, reuşind adesea să facă ceea ce guvernele nu au reuşit să facă." El a adăugat că de multe ori conducerea BNR a substituit măsuri "nesăbuite" ale guvernelor. "Aţi făcut pentru români mai mult decât toată clasa politică în multe momente. Pentru acest lucru, vă mulţumesc", a mai spus Băsescu.
Dacă ar fi să vedem care a fost performanţa BNR în ultimii ani, ar trebui să luăm în considerare obiectivul său central, menţinerea stabilităţii preţurilor, şi calea prin care acesta este atins, ţintirea inflaţiei. Banca centrală a ratat în ultimii ani ţintele de inflaţie pe care şi le-a propus, după cum am scris de multe ori în aceste pagini. Dacă ar fi să urmăm acest raţionament, Mugur Isărescu nu ar fi trebuit decorat şi nicium cu cea mai înaltă distincţie a statului român. Numai că pentru ratarea ţintelor de inflaţie este mai puţin vinovată BNR, cât este vinovată întreaga clasă politică românească. Politica monetară a băncii centrale a evitat derapaje mult mai mari la care ar fi împins incoerenţa politicilor economice practicate de diverse guverne. Este vorba de fiscalitate, mâna largă în cheltuirea banului public, pensionările anticipate, plăţile către clientela politică şi multe altele. Conferirea acestui ordin lui Mugur Isărescu este o palmă dată clasei politice de către un Traian Băsescu aflat la ultimul mandat prezidenţial.
Aştept cu interes momentul în care un ministru al finanţelor publice sau un prim ministru al guvernului României va fi decorat cu o distincţie măcar pe jumătate la fel de importantă pentru meritele deosebite avute în administrarea ţării.
După ce în ultima vreme dobânzile de pe piaţa interbancară ajunseseră la valori minime, astăzi ele au început să urce spectaculos, ca urmare a faptului că azi a fost ultima zi de plată a obligaţiilor agenţilor economici către bugetul de stat şi bugetele asigurărilor sociale pentru T4 2009 sau luna decembrie 2009. Dobânzile pentru palsamente pe termene foarte scurte ajunseseră zilele trecute la 3% pe piaţa interbancară, pentru a ajunge astăzi la valori de 7-7,5% pe an, în jurul dobânzii de politică monetară a Băncii Naţionale a României. Pentru a preveni urcarea dobânzii pe fondul cererii susţinute de lichiditate, banca centrală a injectat în piaţă suma de 6 mld.lei la o dobândă de 7,5% printr-o operaţiune de tip repo pe termen de o săptămână, în care cele nouă bănci participante la licitaţie au garantat cu titluri de stat. Totodată, cererea mare de lichiditate a fost accentuată de faptul că a început o nouă perioadă de constituire a rezervelor minime obligatorii.
De remarcat faptul că băncile comerciale au în portofoliul lor titluri de stat în cantitate suficientă, ca urmare a împrumutării masive a statului român în perioada de criză economică. În toamna anului 2008, când dobânzile pe piaţa interbancară ajunseseră la peste 100% din pricina cererii uriaşe de lichiditate, băncile nu au putut apela la credite repo sau la creditul lombard întrucât multe dintre ele nu deţineau titluri de stat, singurele cu care puteau garanta creditul.
Un comunicat al Poliţiei Române, citat de Evenimentul zilei, arată că, în 2009, au fost înregistrate 9.293 de infracţiuni de evaziune fiscală, pentru care au fost cercetate 7.514 persoane, prejudiciul total cauzat fiind de 1.754.663.040 lei. "Evaziunea fiscală este una dintre formele cele mai răspândite ale infracţionalităţii economico-finaciare, care aduce prejudicii însemnate bugetului consolidat al statului, constituind în acelaşi timp un pilon important al economiei subterane", continuă comunicatul.
Este foarte bine că ştiu despre ce este vorba. Comunicatul nu suflă niciun cuvinţel despre eficienţa combaterii evaziunii fiscale. Suma menţionată în comunicat semnifică circa 430 mil.€. Economia neagră sau gri este cifrată, după diverse surse, la 20-40% din PIB. Pentru anul 2009, PIB-ul României a fost de peste 100 mld.€, ceea ce ar însemna că economia subterană se cifrează la cel puţin 20-40 mld.€. Suma comunicată de Poliţia Română ne sugerează că instituţia reuşeşte să identifice 1-2% din banii din economia subterană.
Dacă mai adăugăm colectarea extrem de redusă a impozitelor şi taxelor de către instituţiile statului, rezultă o concluzie foarte simplă: în loc să se gândească în fel şi chip cum să mărească fiscalitatea, autorităţile ar trebui să intensifice atât colectarea taxelor, cât şi activităţile de combatere a evaziunii fiscale şi spălării banilor.
Un recent studiu al PricewaterhouseCoopers, citat de Mediafax, arată că, în următorii 20 de ani, Produsul Intern Brut al celor mai mari economii ale lumii (SUA, Japonia, Germania, Franţa, Marea Britanie, Italia şi Canada), grupate în G7, va fi depăşit de cel al celor mai importante şapte economii emergente: China, India, Brazilia, Rusia, Mexic, Indonezia şi Turcia.
În anul 2000, PIB-ul G7 era dublu faţă de cel al celor şapte ţări emergente. Până în anul 2019, PIB-ul celor şapte economii emergente îl va egala pe cel al ţărilor din G7, ca urmare a unui ritm de creştere de 30% în această perioadă, superior economiilor G7.
Analiştii PricewaterhouseCoopers cred că economia Chinei o va depăşi pe cea a SUA aproximativ în anul 2020, înainte ca procesul de îmbătrânire a populaţiei să afecteze performanţele statului asiatic.
În perspectiva acestor previziuni, nu este de mirare multitudinea demersurilor ţărilor emergente de a schimba regulile jocului. Reamintesc faptul că ţările emergente vor avea o reprezentare mai mare în cadrul Fondului Monetar Internaţional, Rusia şi China fac presiuni ca monedele lor naţionale să devină monede internaţionale de rezervă, iar ţările din Golf intenţionează să înlocuiască dolarul ca monedă de tranzacţionare în tranzacţiile cu petrol cu un coş de valute în care ar intra şi monede ale ţărilor emergente. Dar situaţia rămâne complicată, dat fiind că expunerea Chinei faţă de economia amercicană este enormă.
Clasamentul economic mondial în funcţie de PIB va fi în anul 2030 total diferit faţă de prezent, China fiind urmată de SUA, India, Brazilia, Rusia, Germania, Mexic, Franţa şi Marea Britanie, în opinia specialiştilor de la PricewaterhouseCoopers.
Şi o ştire de ultimă oră: în T4 2009, PIB a crescut cu 10,7% faţă de T4 2008, a anunţat oficiul de statistică de la Beijing.
În această seară, la emisiunea Ora de foc de la Realitatea TV, subiectul principal al discuţiei a fost legat de pensii. Mai precis, s-a vorbit insistent despre indexarea pensiilor la inflaţie sau respectarea legii 250 din 2007 privind menţinerea punctului de pensie la 45% din salariul brut pe economie. Senatorul PD-L, Cristian Rădulescu, într-o tradiţie de talibanism politic exersată îndelung în cursul anului electoral 2009, susţine că menţinerea în 2010 a valorii nominale a punctului de pensie la valoarea din 2009 este un avantaj pentru pensionari. Explicaţia domniei sale este kafkiană: cândva, în cursul anului 2009, euro a atins valoarea de 4,40 lei, iar acum este în jur de 4,10 lei, ceea ce, evident, este mult mai bine pentru pensionari. Absurdistan!
Aşa înţelege un politician să abordeze temele economice. În viziunea sa, probabil că recesiunea severă pe care o traversează România este benefică dacă îi serveşte scopurilor lui politice.
La invitaţia lui Constantin Rudniţchi, azi am participat la emisiunea Business On Air de la Radio France International şi am discutat pe marginea perspectivelor pieţei imobiliare româneşti în 2010. Puteţi asculta intervenţia mea folosind playerul de mai jos şi puteţi citi relatarea aici.
Aseară am fost invitat la emisiunea Ora de foc de la Realitatea TV (o puteţi urmări aici). Producătoarea care m-a sunat mi-a spus că subiectul urma să fie legat de beneficiile aduse de actuala criză economică. Până la urmă nu a fost să fie aşa, discutându-se vreme de o oră şi jumătate despre cum va arăta anul economic 2010. În afară de amfitrionii Oana Stancu şi Adrian Ursu şi jurnaliştii Ionel Dancă şi Bogdan Chirieac, au mai participat: Adrian Vasilescu, consilier al guvernatorului BNR, Mircea Ursache, fost preşedinte al AVAS, Cristian Sima, preşedinte WBS România şi Dan Lazăr, consilier al premierului Emil Boc.
Au fost discutate perspectivele pieţei valutare, bancare şi imobiliare în 2010, măsurile anticriză ale guvernului, construcţia de autostrăzi şi alte subiecte economice.
Emisiunea a început cu evocarea posibilităţii ca România să ajungă în situaţia de a renunţa la o parte din tranşele din acordul stand-by cu Fondul Monetar Internaţional, supoziţie alimentată de afirmaţiile lui Adrian Vasilescu făcute cu o seară înainte, ca să evolueze către lipsa măsurilor anticriză din programul guvernului şi bugetul de stat, ceea ce face cu atât mai necesar ansamblul acordurilor de finanţare încheiate de România cu instituţiile internaţionale.
Aflu din portalul Money.ro că Adrian Vasilescu, consilier al guvernatorului BNR, a declarat aseară la emisiunea The Money Show de la Money Channel: "Eu cred că este posibil în 2010 să ajungem şi noi în situaţia ca o tranşă sau două să nu mai fie nevoie să le tragem. Daca nu avem nevoie de o transă, ce punem în loc? Tot vorbim despre flacăra violet. Trebuie să punem în loc o flacără violet. Ce înseamnă asta... FMI să fie ca o flacără violet pentru noi. Să fie FMI din noi."
Este evident că Vasilescu se referă la faptul că Ungaria a renunţat la o parte din tranşele ce i se cuveneau din acordul stand-by cu Fondul Monetar Internaţional, după cum a declarat pentru Financial Times ministrul finanţe ungar, Péter Oszkó, motivând că eforturile guvernului de a ţine sub control cheltuielile publice dau rezultate, şi la subiectul zilei: flacăra violet.
Chiar dacă România va ajunge în situaţia de renunţa la ajutorul FMI, Adrian Vasilescu spune că guvernanţii trebuie să continue reformele şi să nu mai repete greşelile trecutului. "Atunci s-au stricat tare în 2008. Cu pomenile electorale şi fără raportări stricte la productivitate, eficienţă, perfomanţă", a declarat la The Money Show Vasilescu.
Dincolo de ironia lui Adrian Vasilescu, este evidentă distanţa dintre evoluţiile BNR şi ale diverselor guverne care s-au succedat în România.
Fiscalitatea în România suferă de cea mai mare impredictibilitate din întreaga Uniune Europeană. Cred că nu a existat an, cel puţin în ultimul deceniu, în care să nu se fi schimbat cel puţin un element în politica fiscală a statului român. Deşi microîntreprinderile nu au fost excluse ca noţiune din Codul fiscal, optarea pentru impozitul pe venit a dispărut, de vreme ce nu mai este prevăzută în Legea Bugetului de Stat pe anul 2010. În consecinţă, microîntreprinderile sunt obligate să se supună impozitării obişnuite, cu 16% din profit. Desigur, rămâne şi impozitul minim, care impune tranşe de plată obligatorii în funcţie de cifra de afaceri.
Din declaraţiile ministrului finanţelor publice, Sebastian Vlădescu, rezultă că proiectatul impozit forfetar va fi impus de la 1 iulie 2010. "În afară de impozitul forfetar, care sper să fie funcţional la 1 iulie, în 2010 nu schimbăm nicio bucăţică din sistemul de impozitare, mergem mai departe pe structura actuală, cu venituri de 30% din PIB", a declarat Vlădescu pentru Ziarul financiar. Înseamnă că actualul impozit minim, care a ucis circa 130.000 de societăţi comerciale, va rămâne în vigoare pentru încă cel puţin un an.
Vlădescu are, însă, intenţii mari de reformare a sistemului de taxe şi impozite, pe care îl consideră retrograd în formula actuală: "Cred că structura lui, de la taxele locale până la contribuţiile sociale, împiedică modernizarea României. Intenţia mea este să regândim acest sistem, desigur cu condiţia ca şi clasa politică să se deconecteze de la abordările de campanie electorală şi să accepte soluţii adecvate în actualele condiţii economice foarte fragile."
Care va fi putinţa lui Vlădescu în această privinţă? Să ne amintim cum a ajuns în guvern: "Am insistat pentru ministrul de Finanţe. I-am propus primului-ministru, domnia sa a decis", a spus Băsescu, întrebat dacă a făcut propuneri în ceea ce priveşte nominalizările pentru Guvern. Referitor la Sebastian Vlădescu, Traian Băsescu a spus că nu-l "uită" pe acesta din perioada în care, deţinând acelaşi portofoliu în Guvernul Tăriceanu, "a fost foarte corect în CSAT" în ceea ce priveşte poziţia avută în discuţia referitoare la eventualitatea retragerii trupelor româneşti din Irak, după cum relatează Capital la 30 decembrie 2009.
Înseamnă că actuala poziţie a lui Sebastian Vlădescu este destul de fragilă, fiind rezultatul unei toane a lui Traian Băsescu. Cum Băsescu nu va mai putea candida în 2014, este de presupus că influenţa sa nu va mai putea ţine în frâu zvârcolirile aşteptate în interiorul clasei politice. Iar şansele lui Sebastian Vlădescu de a reforma sistemul fiscal din România rămân, în consecinţă, extrem de reduse.
Iată că după votarea în parlament a Legi Bugetului de Stat pe anul 2010 într-o procedură fără mare istorie, ministrul finanţelor publice, Sebastian Vlădescu, începe să dea piept cu realele probleme cu care se va confrunta în exercitarea mandatului. Una dintre ele este răscumpărarea de către grupul kazah KazMunaiGaz a obligaţiunilor deţinute de statul român la Rompetrol, în valoare de 600 mil.€, scadente în septembrie 2010. Iată ce declară Vlădescu în acest sens, într-un interviu pentru Ziarul financiar: "Există riscul să ne trezim din nou acţionari la Rompetrol pentru că în contractul privind conversia datoriilor istorice ale companiei în obligaţiuni preluate de stat este o potenţială slăbiciune: kazahii pot face răscumpărarea integral sau parţial. Aceasta le-ar permite să facă un anumit arbitraj prin care să menţină o anumită cotă de participare, iar restul să-l cedeze statului."
Bun, veţi întreba, care este problema? Sebastian Vlădescu miza pe suma de 600 mil.€ ca fiind cea mai mare încasare de venituri nefiscale la bugetul de stat în acest an. Dacă din această sumă va încasa numai 20%, spre exemplu, în condiţiile unui buget făcut pe muchie de cuţit, ţintele macroeconomice ale bugetului pot fi ratate.
pe de altă parte, preşedintele Băsescu afirma într-o emisiune televizată de la sfârşitul lui 2009 că avea convingerea că grupul kazah care a preluat Rompetrol în anul 2007 îşi va achita datoriile faţă de statul român prin răscumpărarea integrală a obligaţiunilor. Reamintesc faptul că grupul KazMunaiGaz a cumpărat de la omul de afaceri Dinu Patriciu acţiunile grupului Rompetrol în două tranşe: în 2007 şi 2009, plătind o sumă apreciată la peste 1 mld.€. Patriciu reuşise în anul 2003 să convingă guvernul condus de Adrian Năstase să accepte transformarea datoriilor Rompetrol către statul român în obligaţiuni.
După cum arată comunicatul Eurostat de astăzi, exporturile din zona euro. ajustate sezonier, au scăzut pentru a doua lună consecutiv în noiembrie 2009 cu 0,4%, după ce scăzuseră în octombrie 2009 cu 0,1%, pe fondul întăririi monedei unice. Importurile au crescut cu 0,3% în noiembrie 2009, inversând tendinţa din octombrie 2009, când scăzuseră cu 1%.
Pe ansamblul Uniunii Europene, datele ajustate sezonier arată o creştere a exporturilor cu 1,9% în noiembrie 2009, în creştere faţă de 0,2% în octombrie 2009, iar importurile au crescut în noiembrie 2009 cu 1,5%, faţă de o scădere de 0,9% în octombrie 2009.
"Scăderea exporturilor este plata pentru un euro puternic", a spus Ben May, economist la Capital Economics.
În termeni neajustaţi, exporturile au scăzut cu 6% în noiembrie 2009 faţă de noiembrie 2008, semnalând o scădere a tendinţei negative din luna precedentă, când se înregistrase o scădere de 17%. Scăderea importurilor s-a mai temperat de la 22% în octombrie 2009 la 15% în noiembrie 2009.
Tot astăzi, Eurostat a comunicat că rata anuală a inflaţiei în zona euro a fost de 0,9% în decembrie 2009, în creştere faţă de 0,5% în noiembrie 2009. Cu un an în urmă, se înregistra o inflaţie anuală de 1,6%. Inflaţia lunară în decembrie 2009 a fost de 0,3%, în timp ce inflaţia medie în 2009 a fost de 0,3%, faţă de media de 3,3% înregistrată în 2008.
La nivelul întregii Uniuni Europene, rata anuală a inflaţiei a fost de 1,4% în decembrie 2009, în creştere faţă de 1% în noiembrie 2009. Cu un an în urmă, se înregistra o inflaţie anuală de 2,2%. Inflaţia lunară în decembrie 2009 a fost de 0,2%, în timp ce inflaţia medie în 2009 a fost de 1%, faţă de media de 3,7% înregistrată în 2008.
Cele mai mici inflaţii anuale au fost înregistrate de Irlanda (-2,6%), Estonia (-1,9%) şi Letonia (-1,4%), iar cele mai mari de Ungaria (5,4%), România (4,7%) şi Polonia (3,8%).
Cele mai mici inflaţii anuale medii au fost înregistrate de Irlanda (-1,7%), Portugalia (-0,9%) şi Spania (-0,3%), iar cele mai mari de România (5,6%), Lituania (4,2%), Ungaria şi Polonia (cu câte 4%).
Democraţia este în mare cumpănă în România, dacă este să judecăm după modul în care s-au desfăşurat dezbaterile în Parlamentul României pe marginea proiectului legii bugetului de stat pe anul 2010, adoptat cu 192 de voturi pentru şi 138 împotrivă. Opoziţia parlamentară a depus nu mai puţin de 9.399 amendamente. este adevărat că multe dintre ele erau punctuale, poate chiar ridicole şi tînând de chestiuni de amănunt. Însă au fost şi amendamente fundamentale, ţinând de strategia macroeconomică şi filozofia fiscală. Esenţială este atitudinea dispreţuitoare a majorităţii faţă de propunerile minorităţii. Cred că o asemenea atitudine nu se mai găseşte în celelalte ţări ale Uniunii Europene.
În ceea ce priveşte măsurile pentru stimularea mediului de afaceri, ele lipsesc cu desăvârşire. "Ministerul Finanţelor Publice nu a făcut nicio evaluare să vadă câte din cele 700.000-800.000 firme înregistrate în România sunt microîntreprinderi şi cât încasează prin aplicarea impozitului de 3%, bani pe care îi lua sigur. Aşa băgăm pe cheltuieli tot, iar cei care intreaba contabilul vor plati zero lei la buget, iar cei care nu vor plăti 16% pe profit, deci bugetul pierde astfel", a declarat Cristian Pârvan, secretarul general al Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România, citat de Ziarul financiar.
Surse bancare au declarat pentru Hotnews.ro: "Firmele vor apela mai mult ca sigur la trucuri prin care să încerce să dea statului cât mai puţin, astfel încât să ajungă pe profit cât mai mic. Cei mai mulţi au optat cu siguranţă în cunoştinţă de cauză pentru acel 3%, iar eliminarea lui îi va reorienta către soluţii fiscale cât mai ingenioase. E reacţia normală pe care o are mediul de afaceri la constrângerile din zona finanţelor. Pe cale de consecinţă, bilanţurile firmelor ar putea arăta astfel încât băncile să poată oferi sume mai mici decât ofereau pe 3%. Pe scurt, măsura nu încurajează deloc segmentul IMM. Ba chiar dimpotrivă."
Pe de altă parte, nici impozitul minim nu a fost abrogat, dar se vorbeşte pe holuri despre viitorul impozit forfetar. "A fost realizată o listă care cuprinde activităţi în care se apreciază că este cea mai mare evaziune. Lista este doar o propunere, iar luni vom discuta la Ministerul Finanţelor dacă se completează sau dacă se reduce, precum şi despre un criteriu standard pentru toate activităţile", au declarat agenţiei Mediafax surse guvernamentale. Gurile rele spun că această listă ar cuprinde: - hoteluri şi alte facilităţi de cazare similare, facilităţi de cazare pentru vacanţe şi perioade de scurtă durată, parcuri pentru rulote, campinguri şi tabere, alte servicii de cazare; - restaurantele, activităţile de alimentaţie (catering) pentru evenimente, alte activităţi de alimentaţie, baruri şi alte activităţi de servire a băuturilor, agenţiile turistice, tur-operatorii şi firmele care asigură alte servicii de rezevare şi asistenţă turistică; - centrele de fitness, bâlciurile şi parcurile de distracţii şi alte activităţi recreative şi de distractive, cu firmele de reparare a calculatoarelor şi a echipamentelor periferice, echipamentelor de comunicaţii, a dispozitivelor de uz gospodăresc şi cele pentru casă şi grădină, fiind luate în calcul şi centrele de reparare a încălţămintei şi a articolelor din piele, a mobilei şi a furniturilor casnice, a ceasurilor şi a bijuteriilor; - servicii de reparare a articolelor de uz personal şi gospodăresc, spălare şi curăţare a articolelor textile şi a produselor din blană, coafură şi alte activităţi de înfrumuseţare, întreţinere corporală; - firmele de pompe funebre.
Se vede că guvernul, cel care a propus proiectul legii bugetului de stat pentru anul 2010 şi cel care va creiona sectoarele asupra cărora se va aplica impozitul forfetar, nu are o concepţie clară pentru măsurile anticriză pe care le are de luat, aşa cum a arătat-o şi în anul precedent.
Ca urmare a respingerii amendamentului opoziţiei de menţinere a impozitului pe veniturile microîntreprinderilor în legea bugetului de stat pe anul 2010, în valoare de 3%, acestea vor fi obligate să plătească impozit pe profit, ca orice altă societate comercială, sau impozitul minim, la care, de asemenea, nu s-a renunţat, în ciuda promisiunilor sforăitoare. Amendamentul fusese propus de Daniel Chiţoiu, deputat PNL.
Ministrul finanţelor publice, Sebastian Vlădescu, citat de Mediafax: "De la 1 ianuarie a dispărut regimul de taxare diferenţiat pentru microîntreprinderi, adică impozitarea cu 3% a veniturilor, şi a este introdus impozitul de 16% pe profit sau impozitul minim."
Astfel, noţiunea de microîntreprindere devine caducă în noul Cod Fiscal. Reamintesc faptul că era considerată microîntreprindere o societate comercială cu 1-9 angajaţi, cu o cifră de afaceri anuală de maximum 100.000 €, care realiza mai puţin de 50% din venituri din activităţi de consultanţă şi nu avea drept obiect principal de activitate comerţul exterior. În prezent, există circa 300.000 microîntreprinderi.
Aplicarea impozitării pe profit cu cota unică de 16% ar fi fost avantajoasă în condiţiile crizei economice, dacă nu s-ar fi menţinut impozitul minim, întrucât majoritatea microîntreprinderilor este pe pierdere în această perioadă. Însă menţinerea impozitului minim, în ciuda promisiunilor făcute în ultima vreme, nu va schimba mare lucru în impozitarea microîntreprinderilor pentru perioada imediat următoare.
În cursul şedinţei de politică monetară, Consiliul Guvernatorilor Băncii Centrale Europene a decis menţinerea dobânzii de politică monetară la 1%, valoare stabilită în mai 2009. Totodată, a fost menţinut nivelul dobânzilor la facilitatea de creditare la 1,75% şi la facilitatea de depozit la 0,25%.
Relansarea economică lentă şi lipsa inflaţiei determină BCE să menţină acest nivel al dobânzii de politică monetară încă destulă vreme. În momentul de faţă, BCE trebuie să facă faţă crizei declanşate de Grecia, care a ajuns la un deficit bugetar de 13% şi tinde să devină cea mai importantă ameninţare la adresa Uniunii Economice şi Monetare în cei 11 ani de existenţă.
Pentru beneficiarii de credite în euro din România, o evoluţie staţionară a dobânzii de politică monetară practicate de BCE îi poate asigura de menţinerea dobânzii la credite, dacă aceasta este ancorată în Euribor, ca în cazul creditelor ipotecare acordate prin programul "Prima casă".
Ţinta de inflaţie pe care şi-a propus-o BNR pentru anul 2009, de 3,5% +/- 1 pp, a fost ratată, inflaţia anualizată pentru 2009 fiind de 4,74%, în condiţiile în care preţurile au crescut cu 0,32% în decembrie 2009 faţă de noiembrie 2009, după cum arată datele furnizate de Institutul Naţional de Statistică.
Reamintesc că ţinta de inflaţie a BNR a fost ratată şi în 2007 şi 2008, când inflaţia a fost de 6,5% şi, respectiv, 6,3%. În ceea ce priveşte ţintele viitoare de inflaţie, BNR şi-a propus 3,5% +/- 1 pp în 2010 şi 3% +/- 1 pp în 2011.
În anul 2009, în conformitate cu datele publicate de INS, preţurile de consum au crescut în special pe fondul avansului înregistrat la mărfurile nealimentare şi servicii unde creşterile au fost de 7,72% şi, respectiv, 6,86%. Preţurile mărfurilor alimentare au crescut doar cu 0,38% în 2009.
Dintre mărfurile alimentare, cel mai important avans l-au înregistrat produsele din tutun şi ţigările, care s-au scumpit cu 38,6%, ca urmare a măririi accizei, şi preţurile la combustibili, care au urcat cu 13,17% faţă de decembrie 2008, în principal ca urmare a fluctuaţiilor pe piaţa petrolului.
La servicii, tarifele la apă, canal şi salubritate au înregistrat o creştere de 14,95%, serviciile de telefonie s-au scumpit cu 7,83%, iar cele de poştă şi telecomunicaţii cu 6,76%. Transportul urban a fost mai scump cu 6,73%, iar cel aerian cu 8,41%.
La categoria mărfuri alimentare, cele mai mari creşteri de preţuri au înregistrat carnea de bovine (6,34%), mierea de albine (7,38%), zahărul (5,8%). Cele mai mari reduceri de preţuri a înregistrat uleiul comestibil, care s-a ieftinit cu 21,27%.
Cea mai importantă precizare a INS se referă la avansul mediu al preţurilor pe total în ultimele 12 luni (ianuarie 2009 - decembrie 2009) faţă de precedentele 12 luni (ianuarie 2008 - decembrie 2008) determinată pe baza IPC cât şi cea determinată pe baza indicelui armonizat al preţurilor de consum (IAPC) este 5,6%. Aceşti indicatori sunt cei luaţi în considerare în criteriile de convergenţă nominală de respectat pentru intrarea în zona euro.
Actualizare: Consilierul guvernatorului BNR vine cu precizări în Money.ro, sub titlul "Nu BNR a ratat ţinta de inflaţie, ci România": "Rata de inflaţie la nivelul anului 2009 a fost de 4,74%. Ea, dacă ar fi fost de 4,50, era în ţinte. 1,77 înseamnă numai ţigări. Dacă scădem 1,77 avem 2,77. Deci nu numai că suntem sub coridor, ci suntem sub ţinta ca atare. Ţigările au cât pâinea aproape. Pâinea are 500 de puncte şi ţigările 500. Românii sunt un popor mâncător de pâine şi fumător. La servicii, avem o altă nebunie. Acolo sunt telefoanele, tot cu o pondere foarte mare, ceva mai mare decât la ţigări cu 540. Chiar şi peste pâine. Pentru că la noi şi copii de grădiniţă au telefoane. Ţinta de inflaţie este un reper. Nimic altceva. Ea ne arată unde trebuie să mergem şi mai ales unde putem să mergem dacă nu facem greşeli. Dacă nu facem nimic din ce ne-am propus să facem înseamnă că au fost greşeli. Sau au fost aberaţii cum au fost anul ăsta cu tutunul."
După cum anunţă site-ul RTTNews.com, economiştii care au participat la un Think Tank organizat de guvernul chinez au ajuns la concluzia că China ar trebui să-şi înăsprească politica monetară pentru a putea lupta eficient împotriva inflaţiei.
Yao Zhizhong şi He Fan, membri ai Academiei Chineze de Ştiinţe Sociale, într-un articol publicat de China Securities Journal, au declarat că "este necesar de a se lua măsuri de politică monetară mai stricte decât cele practicate acum".
Autorităţile chineze au declarat în repetate rânduri că o politică monetară laxă va fi păstrată pentru a stimula creşterea economică, în ciuda îngrijorării crescute că piaţa imobiliară este pe punctul de a se supraîncălzi.
Am fost întrebat de ziarişti şi cititori ai blogului dacă am înaintat propuneri privind continuarea programului "Prima casă", în urma reuniunii de la Ministerul Finanţelor Publice din 6 ianuarie 2006. Redau propunerile mele:
1. Noua configuraţie a programului "Prima casă" trebuie concepută astfel încât să poată fi integrată într-un viitor ansamblu de politici imobiliare naţionale, împreună cu noua lege a locuinţei pregătită de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului.
2. Orientarea programului preponerent sau integral către locuinţe noi poate făcută astfel: - pentru clădirile aflate în diferite faze de execuţie, trebuie înlăturată procedura de plată a creditului garantat de stat la finalizarea lucrărilor şi recepţia finală, întrucât tocmai acest aspect împiedică finalizarea lucrărilor, din lipsă de finanţare; - pentru clădirile viitoare, prin parteneriat public-privat, în care autorităţile locale să pună la dispoziţie terenurile şi accesul la utilităţi (asemănător cu practica anterioară cu Agenţia Naţională pentru Locuinţe), iar dezvoltatorul să se ocupe de managementul proiectului, realizarea montajului financiar, angajarea constructorului; în acest caz, garantarea de către stat poate fi condiţionată de un preţ maxim pe metru pătrat. O astfel de abordare poate genera locuinţe noi la preţuri mult mai mic decât dezvoltările în care preţul terenului şi al utilităţilor cad în sarcina dezvoltatorului.
3. Mărirea plafonului de creditare la cel puţin 70.000-80.000 €.
4. Condiţionarea garantării şi, respectiv, creditării de o clasă de eficienţă energetică impusă, ceea ce va permite înglobarea în program a locuinţelor noi şi a celor vechi reabilitate termic.
5. Studierea posibilităţii unor facilităţi fiscale pentru dezvoltatorii care construiesc locuinţe noi cu finanţare prin acest program.
6. Realizarea unui studiu pentru evaluarea numărului de locuinţe aflate în diferite stadii de execuţie şi a preţurilor practicate de dezvoltatori în acest moment, pentru dimensionarea diverşilor parametri ai programului, cum ar fi suma totală garantată de statul român, preţul maximal pe mp admis pentru finanţarea prin acest program, etc.
7. Se poate realiza un ansamblu de criterii de eligibilitate suplimentare pentru locuinţele ce pot fi finanţate cu garanţia statului, inclusiv a criteriilor ce trebuie aplicate pentru dezvoltările noi.
Reamintesc faptul că nu am fost un partizan al programului, aşa cum a fost el conceput şi derulat în a doua jumătate a anului 2009, aşa cum se ştie din numeroasele articole anterioare. Dacă, însă, acest program va fi regândit plecând de la un fundament economic, aşa cum se pare că doreşte Ministerul Finanţelor Publice în prezent, programul ar putea fi unul de succes şi ar putea fi integrat într-un set mai larg de politici imobiliare naţionale.
Trecând zilele trecute pe la Piaţa Unirii, în Bucureşti, mi-a atras atenţia un panou publicitar mare, care făcea reclamă site-ului www.inchiriereobiective.ro. Este făcut de pasionaţi de fotografie care posedă aparate foto DSLR Canon, aşa încât şi obiectivele scoase la închiriere sunt tot Canon. Închirierea unui obiectiv costă între 30 şi 70 lei pe zi, iar perioada minimă de închiriere este de 2 zile. Autorii site-ului declară cu umor că, în perioadele în care obiective nu sunt închiriate, le folosesc ei înşişi.
Am studiat preţul unor astfel de obiective. Unul dintre cele mai bune magazine virtuale (şi reale) din România specializate pe foto-video este www.f64.ro. Obiectivele Canon variază ca preţ între câteva sute de lei până la câteva zeci de mii de lei. Asta înseamnă că amortizarea investiţiei întreprinzătorilor se face în termen de la câteva zile până la câteva zeci de zile, pentru obiectivele uzuale.
Un alt site care închiriază obiective foto pentru aparate DSLR este www.focusclub.ro, care, de această dată, sunt centraţi pe Nikon. Preţurile sunt asemănătoare, doar că ceva mai mari, unele obiective fiind mai pretenţioase.
La primul site, nu ţi se cere garanţie, ci doar o copie după buletin şi încheierea unui contract. Livrarea obiectivului se face printr-o întâlnire cu reprezentantul firmei, de preferinţă în zonele Piaţa Unirii sau Piaţa Romană :)
La al doilea site, din păcate nu sunt trecute condiţiile de închiriere, ci doar perceperea unei garanţii, în funcţie de valoarea obiectivului, şi faptul că obiectivele se ridică de la sediul lor, undeva în cartierul Berceni.
1. Gazda reuniunii de ieri, secretarul de stat din Ministerul Finanţelor Publice, Bogdan Drăgoi, mi s-a părut o persoană raţională, neminată de morbul politicii care caracterizează mulţi demnitari de la acest nivel şi care ştie să asculte. De bun augur.
2. Este vădit faptul că autorităţile centrale nu au exerciţiul de a comunica cu reprezentanţii economiei reale. De exemplu, la întâlnirea de ieri, Aurel Şaramet, preşedintele Fondului Naţional de Garantare a Creditelor pentru IMM, a făcut o construcţie teoretică impecabilă cu privire la schema de garantare şi creditare din programul "Prima casă", care avea în centrul ei un ipotetic dezvoltator imobiliar, care, însă, nu exista decât în acea construcţie teoretică. Cu alte cuvinte, dezvoltatorul imobiliar ar fi trebuit să îşi asume construcţia unui montaj în care să facă antecontracte de vânzare-cumpărare cu 70-80% dintre viitorii proprietari ai unui proiect pe hârtie, în urma căruia ar obţine o "scrisoare de confort", care i-ar permite să contracteze un credit corporatist de la băncile comerciale. Unde este acel dezvoltator? Numai Aurel Şaramet ştie.
3. O funcţionară a MFP înregistra cu un reportofon antic şi uzat discuţiile. Chiar să nu aibă ministerul care se ocupă de banii ţării două-trei sute de lei să cumpere un reportofon?
4. Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, păstorit de Elena Udrea, pregăteşte un proiect de înlocuire a legii locuinţei, care va prevedea posibilitatea unor parteneriate de tip public-privat la nivel local, apte să poată oferi o locuinţă şi persoanelor care nu se pot califica la obţinerea unui credit ipotecar prin programul Prima casă sau în afara lui. Termenul pe care şi l-au propus pentru finalizarea proiectului este sfârşitul lui T1 2010.
5. Tenta programelor guvernamentale în domeniul locativ promovate de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului este una socială, iar cea a programelor promovate de Ministerul Finanţelor Publice este una economică. Ciudată dispersia abordărilor în cadrul aceluiaşi guvern, care îşi zice de dreapta.
În această după-amiză, am participat la o reuniune pe marginea viitorului programului "Prima casă", organizată de Ministerul Finanţelor Publice, gazda fiind secretarul de stat, Bogdan Drăgoi. La reuniune, pentru prima dată, au fost invitaţi şi reprezentanţi ai economiei reale, ceea ce poate denota o schimbare de optică a guvernanţilor. Nu-mi amintesc ca reprezentanţii pieţei imobiliare să fi fost vreodată consultaţi de MFP în legătură cu schimbările de fiscalitate asupra tranzacţiilor imobiliare, spre exemplu.
Au fost invitaţi reprezentanţi ai BNR, Consiliului Concurenţei, Fondului Naţional de Garantare a Creditelor pentru IMM, Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului, băncilor comerciale, constructorilor, agenţilor imobiliari şi dezvoltatorilor. În esenţă, MFP a vrut să afle opiniile tuturor asupra viitorului programului "Prima casă". Fără a se pronunţa clar acest lucru, plutea prin aer ideea că modul în care s-a derulat până acum programul nu a fost tocmai un succes. De altfel, reprezentanţii autorităţilor se întreabă de ce s-au îndreptat solicitanţii de credite prin acest program către locuinţe vechi şi nu către locuinţe noi. Nu reaiu punctele de vedere exprimate aici relativ la această chestiune, dat fiind faptul că le-am abordat de-a lungul celor 57 de articole pe această temă.
Dintre opiniile exprimate, cele mai importante s-au referit la necesitatea unor parteneriate de tip public-privat, mărirea plafonului de creditare, diminuarea birocraţiei. De fapt, accentul se pune pe reorientarea programului către construcţiile ce se vor realiza în viitor, pentru realizarea unui efect multiplicator în economie, cum declară chiar în aceste momente Emil Boc, după şedinţa de guvern. Desigur, discursul său este triumfalist şi consideră că programul a fost un succes, dat fiind faptul că s-au acordat garanţii în 11.500 de dosare, ceea ce, de fapt, reprezintă o picătură într-un ocean.
Problema de bază pentru care programul nu a fost îmbrăţişat de către dezvoltatori este lipsa e încredere şi problemele majore induse de criza economică şi cvasi-imposibilitatea de a obţine credite corporatiste de la băncile comerciale.
În timpul reuniunii, am aflat că guvernul a decis prelungirea programului "Prima casă", în forma actuală, până la data de 15 februarie 2010. Cu alte cuvinte, cei care vor încheia antecontracte de vânzarea-cumpărare în formă autentică sau sub semnătură privată, până la această dată, vor putea solicita un credit ipotecar cu garanţia statului.
Desfăşurarea reuniunii a demonstrat că reprezentanţii autorităţilor nu au exerciţiul comunicării cu reprezentanţii economiei reale, ceea ce face dificil un dialog la o primă întâlnire. S-a convenit ca participanţii la întâlnire să facă propuneri scrise în următoarele două zile, urmând să aibă loc o nouă întâlnire peste o săptămână.
De menţionat că, în prima jumătate a întâlnirii, a participat, mut (de uimire pentru ceea ce este silit să facă?), coordonatorul de comunicare al MFP, Andrei Gheorghe, după care, plictisit, a plecat.
Consiliul de Administraţie al BNR, întrunit azi în şedinţa programată de politică monetară, a decis reducerea dobânzii de politică monetară de la 8% la 7,5%. Decizia este surprinzătoare chiar şi în conformitate cu argumentele aduse de BNR în comunicatul consecutiv şedinţei:
Analiza evoluţiei indicatorilor macroeconomici relevă stagnarea temporară a procesului de dezinflaţie în condiţiile consolidării tendinţei de scădere a ratei inflaţiei de bază CORE2 ajustată pe fundalul persistenţei unei contracţii economice severe, concomitent cu o relativă ameliorare a percepţiei investitorilor străini asupra economiei româneşti în perspectiva detensionării mediului politic intern.
Rata anuală a inflaţiei a urcat la nivelul de 4,65 la sută în luna noiembrie 2009, faţă de 4,3 la sută în luna precedentă, pe fondul majorării accizelor şi al creşterii preţurilor mărfurilor alimentare, fiind însă inferioară nivelului de 6,3 la sută înregistrat în luna decembrie 2008. Impactul majorării accizelor la tutun asupra ratei anuale a inflaţiei (reflectată prin indicele preţurilor de consum) pentru sfârşitul anului 2009 este estimat la 1,8 puncte procentuale.
Rata anuală a inflaţiei de bază CORE2 ajustată – calculată prin eliminarea impactului preţurilor administrate, al celor volatile (legume, fructe, ouă şi combustibili) şi al principalelor produse accizabile (tutun şi băuturi alcoolice) – şi-a prelungit trendul descendent, reducându-se la nivelul de 3,3 la sută în luna noiembrie 2009, faţă de 3,4 la sută în luna anterioară şi 6,3 la sută în luna decembrie 2008.
În plan monetar, se remarcă o continuare a dinamicii anuale negative în termeni reali a creditului acordat sectorului privat, în special în ceea ce priveşte componenta în monedă naţională, în condiţiile menţinerii cererii reduse de credite pe fondul recesiunii economice. Creditul acordat sectorului public şi-a păstrat dinamica anuală înaltă, nevoile substanţiale de finanţare a deficitului bugetar din ultima parte a anului 2009 contribuind la menţinerea ecartului între ratele dobânzilor interbancare şi rata dobânzii de politică monetară.
Deci în condiţiile stagnării procesului de dezinflaţie şi în perspectiva inflamării preţurilor de consum în perspectiva majorării accizelor, BNR îşi argumentează micşărarea dobânzii cheie "pentru asigurarea unei perspective de convergenţă a ratei inflaţiei către ţintele stabilite pe termen mediu, în paralel cu relansarea durabilă a creşterii economice". Cu alte cuvinte, micşorăm dobânda de politică monetară dorindu-ne ca inflaţia să scadă, nu drept o consecinţă a scăderii inflaţiei. Explicaţia mi se pare cel puţin ciudată, mai ales în condiţiile ratării ţintei de inflaţie.
Mai mult decât atât, după procesul de dezinflaţie asociat contracţiei economice, deja în ţările Uniunii Europene inflaţia a început să crească, ceea ce va determina Banca Centrală Europeană să mărească dobânda de politică monetară pentru zona euro foarte curând. De altminteri, temerea cea mai mare a bancherilor centrali din ţările dezvoltate este cea legată de o inflamare a inflaţiei.
Dacă analizăm mai îndeaproape situaţia, vom constata că decizia luată azi în CA al BNR se leagă mai mult de necesităţile uriaşe de finanţare a statului român, aflat într-o situaţie foarte delicată ca urmare a amânării tranşelor din acordurile cu instituţiile internaţionale. Adică după ce a pretins că s-a ţinut băţoasă lungă vreme în lupta sa pe viaţă şi pe moarte pentru stabilitatea preţurilor, BNR sacrfică tocmai această stabilitate pentru a hrăni un stat flămând financiar, situaţie în care statul român a ajuns atât din cauza crizei economice internaţionale, dar şi din cauza deciziilor dezastruoase ale oamenilor politici şi a unui an electoral.
Legat de această decizie a băncii centrale, m-a sâcâit astăzi afirmaţia unei reporteriţe de la Antena 3, care a perorat toată ziua că "această decizie va avea consecinţe imediate asupra dobânzilor practicate de băncile comerciale". Ei nu zău?
După audierile la parlament privind proiectul de buget alocat Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului, pe care îl păstoreşte, Elena Udrea a făcut mai mult afirmaţii surprinzătoare, pe care le puteţi citi pe larg în relatarea Mediafax.
Cea mai flagrantă dintre ele se referă la vânzarea locuinţelor deţinute de Agenţia Naţională pentru Locuinţe: "Ne descurcăm cu ce avem. Încercăm să găsim surse şi în vânzarea de apartamente ANL. Dacă am vinde 9.000 de locuinţe ANL la un preţ estimativ de 40.000 €, am putea strânge 360 mil.€. Acest lucru ne-ar asigura finanţare pentru construcţia altor apartamente pentru tineri", a precizat Udrea. Ea a adăugat totodată că, pentru facilitatea cumpărării acestora, ministerul vrea să introducă vânzarea apartamentelor ANL în Programul "Prima casă". Nu ştiu cum visează doamna Udrea că ar putea face aceată operaţiune. Solicitanţii unui credit ipotecar prin programul amintit trebuie să se califice la criteriile bancare de acordare a creditului, cei mai mulţi dintre ocupanţii locuinţelor ANL neaflându-se în această situaţie. Având în vedere că în programul "Prima casă" au mai rămas circa 520 mil.€, dintre aceştia 360 mil.€ ar trebui folosiţi pentru creditarea cumpărării locuinţelor ANL. Cum guvernul a alocat 100 mil.€ pentru garantarea a 1 mld.€, pentru 360 mil.€ ar rezulta 36 mil.€ şi ar obţine de zece ori mai mult. Numai că, pe de-o parte, aceştia sunt bancii băncilor investiţi în credite garantate exclusiv de stat, iar, pe de altă parte, destul de puţini dintre ocupanţii locuinţelor ANL s-ar califica pentru obţinerea unui credit. În consecinţă, singura şansă de a vinde aceste locuinţe ar fi cu plata în rate şi fără garanţie. Afirmaţiile Elenei Udrea nu sunt decât mici lovituri de imagine, fără logică economică şi fără niciun studiu de impact, aşa cum ne-au obişnuit guvernanţii în ultima vreme.
O altă afirmaţie a Elenei Udrea a fost că are în buget 30 mil.lei, adică circa 7 mil.€, pentru 1.100 locuinţe sociale. Pentru cine se pricepe cât de cât la preţurile de construcţie, este ridicol. Suma respectivă nu ajunge decât pentru 2-3 blocuri de locuinţe. După calculul ei, ar putea construi o locuinţă socială cu 6.300 €, ceea ce ar fi un record în domeniu.
După cum ne informează Academia Caţavencu, în declaraţia de avere din 10 iunie 2009, datoriile Elenei Udrea ajunseseră la următoarele cifre: 3.297.000 € către BRD şi 200.000 lei către persoana fizică Dinu Pescariu. O persoană cu asemenea datorii începe să nu mai aibă percepţia banului, chiar şi într-o funcţie publică.
Iată cum o chestiune serioasă ca politicile imobiliare naţionale este lăsată pe mâna unui ministru care habar nu are cu se mănâncă domeniul.
Deşi ştirea se vehiculează de câteva ore pe Twitter, iată că site-ul Corinei Drăgotescu, ImpactNews.ro, dă drept sigură această informaţie:
Jurnalistul Andrei Gheorghe a acceptat oferta de coordonare a departamentului de comunicare al Ministerului de Finanţe, condus de Sebastian Vlădescu. Fostul realizator al Realităţii TV a confirmat pentru Impact News această informaţie.
Deocamdată, Andrei Gheorghe se va ocupa de strategia de comunicare a ministerului, fără să ocupe funcţia de purtător de cuvânt.
Ultimul proiect al lui Gheorghe a fost show-ul de televiziune de la Kanal D, Rătăciţi în Panama. În urmă cu câteva luni, Andrei Gheorghe şi-a lansat şi un site, presa.nu, alături de jurnaliştii Mihnea Măruţă şi Iulian Comănescu.
Mă întreb cum vor arăta viitoarele comunicate de presă ale Ministerului Finanţelor Publice, sub oblăduirea lui Gheorghe. Din limbajul păsăresco-contabilicesc al lui Pogea vom trece la ce?
Primul lucru care îmi trece prin minte este faptul că Emil Boc a căzut în direct la o emisiune a lui Andrei Gheorghe la Antena 1. Poate îl ajută şi de data asta :)
În luna decembrie 2009, guvernul Boc a emis ordonanţa de urgenţă nr.114/2009. Făcând apel la constrângerile impuse de acordul cu Fondul Monetar Internaţional, în preambulul ordonanţei se arată că "se impune adoptarea în regim de urgenţă a unor măsuri cu caracter excepţional, prin care să se continue eforturile de reducere a cheltuielilor bugetare şi în anul 2010. (...) Neadoptarea acestor măsuri în regim de urgenţă ar duce la pierderea acordurilor cu instituţiile financiare internaţionale, cu consecinţa creării unor dezechilibre macroeconomice de natură să ducă la imposibilitatea relansării economice". Ţintele acestei ordonanţe sunt pensionarii şi salariaţii din sectorul de stat.
Printre prevederile ordonanţei, regăsim: concedieri în sectorul bugetar prin disponibilizarea a 15.000 de persoane angajate în educaţie, interzicerea acordării tichetelor de masă şi tichetelor de vacanţă în instituţiile publice, îngheţarea pensiilor în 2010, desfiinţarea ajutoarelor acordate familiilor de pensionari sub formă de alimente drept compensaţie pentru tichetele gratuite de transport nefolosite, desfiinţarea pensiilor pentru agricultori, înfiinţate în anul electoral 2009.
Cea mai aberantă prevedere a ordonanţei se referă la pensionarii care au pensii mai mici decât limita impozabilă, adică 1.000 lei, astfel încât aceştia să nu mai beneficieze de suportarea de la bugetul de stat a contribuţiei la asigurările de sănătate. Textul ordonanţei spune că aceste contribuţii pentru pensiile aflate sub limita de 1.000 lei vor fi calculate şi plătite de la bugetul de stat de-abia din 1 ianuarie 2011.
Acest lucru înseamnă că pensionarii cu pensii sub 1.000 lei să îşi plătească singuri asigurările de sănătate sau, în caz contrar, vor fi taxaţi la orice prestaţie medicală cu tarifele practicate pentru persoanele neasigurate, care sunt extrem de piperate. Este un nou exemplu al pompierismului cu care lucrează guvernul Boc, pompierism cu care ne-a obişnuit din plin de-a lungul anului 2009, soldat, printre altele, cu declararea drept neconstituţionale a mai multor acte normative emise de guvernul condus de constituţionalistul Boc. În ceea ce priveşte fundamentarea economică, ea lipsesşte cu desăvârşire, ca şi eventualele studii de impact.
Săptămâna trecută, Althingi, parlamentul de la Reykjavik, a aprobat, cu o diferenţă de doar 3 voturi, legea care aprobă rambursarea a 3,8 mld.€ către depunătorii păgubiţi în 2008, în momentul prăbuşirii băncii Landsbanki. Păgubiţii erau, în marea lor majoritate, din Marea Britanie şi Olanda. Aceştia depuseseră sume mari de bani prin Icesave, divizia de Internet banking a băncii islandeze, atraşi de condiţiile bune oferite. La presiunea celor două state europene, guvernul islandez a aprobat un acord privind rambursarea banilor către clienţii străini. Banii, care reprezintă 40% din PIB-ul Islandei, vor fi plătiţi gradual, până în 2024. Guvernanţii au avertizat că o întârziere a aplicării acordului ar putea afecta drumul Islandei spre UE, demers care a fost iniţiat printr-un vot în Althingi, în iulie 2009.
Legea adoptată este, însă, respinsă de o petiţie semnată de 60.000 de islandezi, aproape un sfert din populaţie, care cer preşedintelui Olaf Ragnar Grimsson să nu promulge legea adoptată de parlament.
Un sondaj de opinie realizat în vara anului 2009 arăta că 70% dintre islandezi se pronunţă împotriva acordului semnat de guvernul de la Reykjavik. Un calcul elementar arată că fiecare cetăţean din cei 320.000 ai insulei va plăti în jur de 12.000 € pentru a acoperi nota de plată a băncii private. Este tocmai ceea ce nu doresc semnatarii petiţiei înaintate preşedintelui.
În cazul în care şeful statului nu va promulga legea, guvernul islandez are de ales între a renunţa la aceasta sau a o supune unui referendum. Se pare că executivul nu agreează niciuna dintre variante şi că va demisiona în cazul nepromulgării legii.
Să ne gândim ce ar face guvernul Boc în cazul în care 60.000 de români ar înainta o petiţie asemănătoare...
La mulţi ani tuturor, cu speranţa că vom avea un an 2010 mai bun. Am asistat la un an zbuciumat, atât din punct de vedere economic, cât şi politic. Ar fi timpul ca pasiunile dezlănţuite în prea multele campanii electorale să fie lăsate deoparte şi să abordăm economic un an 2010 care va fi dificil. De deciziile noastre din acest an va depinde evoluţia economiei româneşti pentru mulţi ani.
Le mulţumesc tuturor celor care mă onorează citind, chiar şi sporadic, aceste pagini.
Redau mai jos câteva imagini de la revelionul organizat de Primăria Municipiului Bucureşti în Piaţa Constituţiei. Imaginile sunt filmate de mine cu o cameră foto Sony DSC-H20.
Postări
