Expunerile vest-europene pe Grecia, bombe cu explozie întârziată

Banca Centrală Europeană se străduieşte prin toate mijloacele să limiteze efectele crizei greceşti asupra instituţiilor financiare europene, dar se confruntă acum cu o problemă mult mai delicată: propria balanţă. Multe bănci europene, inclusiv greceşti, au depus bonduri emise de Grecia drept colateral pentru împrumuturi de la BCE. În ultima vreme, BCE a înlocuit investitorii privaţi ca principală sursă de finanţare a nevoilor Greciei. În consecinţă, BCE ar putea înregistra pierderi masive din creditele acordate cu colateral din titluri de stat greceşti, în cazul în care instituţiile financiare greceşti îşi agravează dificultăţile şi ţara intră în incapacitate de plată.

Banca Centrală Europeană nu vrea să dezvăluie volumul creditelor acordate cu colateral în titluri greceşti, însă există informaţii privind expunerile ţărilor din Uniuinea Europeană faţă de Grecia. Băncile franceze au o expunere de 80 mld.€ pe Grecia, iar cele germane sunt pe locul 2, cu 45 mld.€, în conformitate cu cifrele furnizate de Banca Reglementelor Internaţionale. În Germania, Hypo Real Estate are cea mai mare expunere, de 9,1 mld.€. Commerzbank deţine 4,6 mld.€ în bonduri greceşti, în timp ce băncile din sectorul public cunoscute ca Landesbanken deţin miliarde de euro în acelaşi tip de active.

În conformitate cu reglementările BCE, dacă valoarea colateralului depus de o bancă pentru obţinerea unui împrumut scade, banca debitoare trebuie să aducă alte active suplimentare în garanţie. O asemenea cerere a BCE ar pune presiune pe cele mai fragile bănci europene, ceea ce înseamnă că va solicita suplimentarea garanţiilor doar în cazuri extreme.

BCE s-a mai confruntat cu o asemenea problemă în 2008, când o subsidiară a Lehman Brothers şi mai multe bănci din Islanda, pe care le-a împrumutat, nu au mai fost capabile să ramburseze creditele. BCE pretinde că suma împrumuturilor către acele bănci depăşeşte 10 mld.€ şi este neclar în ce proporţie îşi va putea recupera BCE pierderile.

În cursul anului 2009, BCE a acceptat garanţii în titluri de stat în valoare de 200 mld.€, dar nu comunică structura acestor garanţii pe ţări.

Intrarea în criză a unei singure bănci mai importante poate destabiliza echilibrul financiar din Europa, dar când în această situaţie intră o ţară din zona euro, lucrurile se complică proporţional.

Date fiind condiţiile delicate în care se află Portugalia, Spania şi alte ţări membre ale zonei euro, Banca Centrală Europeană va avea foarte mult de lucru şi cu rezultate imprevizibile.

Grecia ar putea fi scoasă de pe pieţele financiare şi ar putea primi până la 120 mld.€ în următorii 3 ani

În urma întâlnirii cu parlamentarii germani, despre care scriam în articolul precedent, directorul Fondului Monetar Internaţional, Dominique Strauss Kahn, a declarat că ajutorul financiar oferit de instituţiile internaţionale Greciei se va ridica la 100-120 mld.€ în următorii trei ani.

La rândul său, Jürgen Trittin, liderul verzilor din parlamentul german, a declarat: "Pachetul se va extinde pe o perioadă de trei ani, Grecia ar trebui să fie scoasă de facto de pe pieţele financiare în această perioadă."

Thomas Oppermann, parlamentar socialist, a declarat că şeful FMI a menţionat suma de 120 mld.€ pe următorii trei ani. Potrivit planului, statele membre din zona euro vor fi creditori subordonaţi.

Azi dimineaţă, dobânda titlurilor de stat greceşti ajunsese la 18,5%, nivel nemaiîntâlnit până acum la bondurile emise de statele din zona euro.

Scăparea de sub control a situaţiei Greciei ar afecta foarte mult credibilitatea zonei euro şi a capacităţii Uniunii Europene de a gestiona o astfel de situaţie.

Mai multe detalii: Financial Times, Reuters.

Criza Greciei are consecinţe din ce în ce mai mari

După ce ieri ratingul suveran al Greciei a fost retrogradat la categoria junk de către agenţia Standard and Poor's, iată că lucrurile evoluează din ce în ce mai prost. Azi dimineaţă, bursele din Paris şi Frankfurt înregistrau scăderi mai mari de 2%. Principalul indice bursier din spania a scăzut cu 3,3%, iar cel din Portugalia, ţară retrogradată de asemenea în termeni de rating, cu 4%.

Moneda unică europeanăa ajuns la un minim al ultimului an, iar Grecia a interzis contractele de tip short pe bursă. În acelaşi timp, randamentul titlurilor de stat greceşti cu maturitate la 10 ani a atins o dobândă de 11,3%, un record absolut în zona euro.

Majoritatea analiştilor se tem că actuala criză din Grecia ar putea deveni contagioasă şi s-ar putea răspândi la nivelul întregului continent. Portugalia a înregistrat o scădere a ratingului de ţară cu două trepte, până la A-.

În cursul zilei de astăzi, preşedintele Fondului Monetar Internaţional, împreună cu preşedintele Băncii Centrale Europene, Jean Claude Trichet, va vizita Germania, în demersul de a-i convinge pe parlamentarii din această ţară să fie de acord cu împrumutul de urgenţă destinat Greciei. Cancelarul german, Angela Merkel a declarat ieri: "Trebuie să economisiţi, trebuie să deveniţi cistiţi, trebuie să deveniţi oneşti; dacăî nu, nimeni nu vă va ajuta", după cum anunţă BBC.

Reamintesc faptul că Grecia trebuie să plătească datorii de 8,5 mld.€ până la mijlocul lunii mai, din totalul datoriilor de 53 mld.€, scadente în acest an.

Observatorii financiari rămân cu atenţia îndreptată spre statele caracterizate cu acronimul PIGS, cele mai vulnerabile în acest moment.

Criza grecească afectează şi leul, care a scăzut astăzi cu 1,84 bani, până la nivelul de 4,1430 lei/€. "În România, nu se întâmplă mare lucru, leul s-a depreciat în ton cu regiunea", a comentat un dealer pentru Ziarul financiar. Pe de altă parte, jucătorii străini au început să vândă titluri de stat româneşti, după ce arătaseră un interes ridicat la licitaţiile organizate în ultimele săptămâni. Bursa de Valori Bucureşti înregistrează scăderi importante ale principalilor indici: BET -1,85%, BET-C -2,39%, BET-FI -2,80%.

Sistemul de aplicare a TVA în Uniunea Europeană

Directiva 2006/112/EC din 28 noiembrie 2006 reglementează aplicarea taxei pe valoarea adăugată în ţările Uniunii Europene. Astfel, aplicarea TVA în UE este reglementată de articolele 93-130 din directivă şi Anexa III. Statele membre UE pot să-şi alcătuiască propriile politici privind TVA, cu respectarea cadrului legal amintit.

În principiu, regulile de bază sunt simple:
- furnizarea de bunuri şi servicii taxabile are o cotă de TVA normală nu mai mică de 15%,
- statele membre pot aplica una sau două cote de TVA reduse, nu mai mici de 5%, pentru anumite bunuri şi servicii care se regăsesc într-o listă restricţionată.

În realitate, aceste reguli simple sunt complicate de un şir foarte lung de derogări acordate unor state membre. Aceste derogări au fost acordate în procesul de negociere pentru adoptarea Directivei TVA din 1992 şi în acordurile de aderare individuale ale ţărilor care au aderat ulterior la UE. Existenţa acestor derogări împiedică aplicarea unui sistem coerent al TVA în Uniunea Europeană. Mai multe detalii aici.

În tabelul de mai jos, am prezentat cotele de TVA în vigoare în prezent (sursa):

Ţara	Cotă TVA standard	Cotă TVA redusă
Austria	20%	10%
Belgia	21%	6-12%
Bulgaria	20%	7%
Cipru	15%	5-8%
Danemarca	25%	-
Estonia	20%	9%
Finlanda	22%	12%
Franţa	19,6%	5,5%
Germania	19%	7%
Grecia	21%	10%
Irlanda	21%	13,5%
Italia	20%	10%
Letonia	21%	10%
Lituania	21%	9%
Luxemburg	15%	6-12%
Malta	18%	5%
Marea Britanie	17,5%	5%
Olanda	19%	6%
Polonia	22%	7%
Portugalia	20%	12%
Republica Cehă	20%	10%
România	19%	9%
Slovacia	19%	6-10%
Slovenia	20%	8,5%
Spania	16%	7%
Suedia	25%	6-12%
Ungaria	25%	18%

După cum se observă, România nu se găseşte la extreme, nici în ceea ce priveşte cota standard de TVA, nici în ceea ce priveşte cota redusă.

O altă problemă se ridică în ceea ce priveşte atitudinea ţării noastre în negocierile cu Uniunea Europeană. România a avut în cursul negocierilor de aderare o atitudine foarte moale, ceea ce a condus la derogări majore doar în ceea ce priveşte politicile de mediu. Alte ţări din Europa Centrală şi de est au fost mult mai bătăioase în promovarea interesului lor naţional. Aş cita aici Polonia şi Republica Cehă. Poate că, dacă trenul negocierilor de aderare a fost ratat, măcar de acum înainte România să aibă o atitudine mai fermă în apărarea propriilor interese.

DTZ: Investiţiile imobiliare în Europa îşi menţin ritmul de creştere în T1 2010

Compania DTZ a publicat raportul Investment Market Update Europe aferent T1 2010, din care aflăm că volumul mediu trimestrial al investiţiilor pe parcursul ultimelor 12 luni în Europa a crescut cu 12%, de la 15,4 mld.€ la 17,2 mld.€, păstrând tendinţa de creştere de 13% din T4 2009. Magali Marton, Head of CEME (Continental Europe and Middle East) Research al DTZ, declară: "Între principalele pieţe ale Europei, Germania şi-a crescut ponderea, înregistrând volume cu 32% mai mari, de la 3,6 mld.€ în T4 2009 la 4,7 mld.€ în T1 2010. La polul opus, volumele au fost dezamăgitoare în Marea Britanie şi Franţa, unde activitatea s-a diminuat cu 48% respectiv 56%, datorită frustrării investitorilor cu privire la relativa lipsă de oportunităţi de pe aceste pieţe."

În ciuda acestor progrese, sentimentul invstitorilor pare caracterizat de o aversiune faţă de risc crescută în Europa, unde investitorii îşi păstrează orientarea către pieţele locale, care totalizează 62% din totalul activităţii investiţionale. Pe de altă parte, numai 5% dintre tranzacţii au fost derulate de investitori non-europeni, faţă de 25%, în momentul de vârf al pieţei.

În ceea ce priveşte România, Bogdan Sergentu, Head of Valuations and Consulting, DTZ Echinox, a declarat: "Volumul investiţiilor imobiliare în Romania a fost de 108,34 mil.€, în T1 2010, faţă de 5 mil.€ în acelaşi interval al anului trecut. Conform estimărilor DTZ Echinox, volumul total al investiţiilor pe acest segment în 2010 se va apropia de 500 mil.€. Produsele urmărite vor fi cu precădere spaţii comerciale şi birouri, proprietăţi generatoare de venituri sigure pe termen lung, dar nu este exclus ca investitorii speculativi, cei mai activi pe piaţă în acest moment, să vizeze şi pachete de apartamente, al căror randament este dat de valorile reduse la care pot fi achiziţionate în prezent."

Cifrele de mai sus indică o revenire certă a tranzacţiilor imobiliare pe segmentul business, dar la o rată de creştere încă redusă, ceea arată prudenţa investitorilor şi neîncrederea lor în semnele bune de natură macroeconomică.

Intervenţia mea cu privire la reglementarea pieţei imobiliare la CNAIR

În cursul participării mele la prima Conferinţă Naţională a Agenţilor Imobiliari din România, am avut o intervenţie legată de reglementarea pieţei imobiliare din România, despre care am scris pe larg în articolul De ce este necesară o autoritate de reglementare şi supraveghere pentru piaţa imobiliară?.

Pentru a lua cunoştinţă de alte opinii legate de acest subiect, vizitaţi pagina Reglementarea meseriei de agent imobiliar de la Imopedia.ro, de unde au fost preluate şi imginile de mai jos.

În timp ce criza era în plină desfăşurare, reglementatorii SEC se uitau la filme porno

După cum anunţă ABC şi The Slater, deşi criza era în plină desfăşurare, 31 de oficiali ai Securities and Exchange Commission se uitau la filme porno în timpul programului de lucru. Acest lucru a fost dezvăluit de o anchetă desfăşurată de departamentul de control al SEC, investigaţia fiind cerută de senatorul republican de Iowa, Chuck Grassley. 17 dintre cei surprinşi că urmăreau filme porno sunt funcţionari superiori, cu salarii cuprinse între 100.000 $ şi 200.000 $ pe an. Culmea este că cele mai multe cazuri au debutat în 2008, când sistemul financiar american era în pragul colapsului.

Studiu de caz: cardul Pink de la Volksbank

Începând de astăzi, voi face din când în când un studiu de caz pe marginea unui produs sau serviciu bancar. Voi începe cu cardul Pink de la Volksbank.

După cum observaţi, este un card Visa Electron şi are site propriu, ceea ce nu este de mirare, multe bănci recurgând la această metodă pentru promovarea propriilor produse şi servicii. Designul este foarte atractiv, are o culoare feminină, o fotografie a unei tinere atrăgătoare care merge la cumpărături, sugerând subliminal, ca multe alte produse, că acest card este un atribut al bunăstării. Autorii respectivului site îl laudă astfel: "E simplu să obţii Cardul PINK. În plus, it’s a must!", "pentru că are un design glam", "pentru MEGADISCOUNTURI în peste 300 de locaţii partenere", "pentru că e chic", "pentru că ai costuri foarte mici", "pentru că primeşti dobândă 5% pe banii depozitaţi pe card". Desigur, remarcaţi, apăsarea pe pedala snobismului. Deşi are capital austriac, prezentarea abundă în englezisme.

În primul rând, să vedem cum e cu dobânda. 5% pe an. Sună bine, nu? Este o dobândă pe care n-o vom mai întâlni în curând decât la depozite. Dacă citim însă cu mai multă atenţie, vom constata că dobânda bonificată este Robor la 6 luni minus 5,5 puncte procentuale, actualizabilă la 1 ianuarie şi 1 iulie ale anului. Pe această pagină, aflăm doar că dobânda este "calculată Robor la 6 luni valabil 04.01.2010 minus 5,5% pe an" (am citat exact, exprimarea defectuoasă aparţinând autorilor). Ca să aflăm când se face actualizarea acestei dobânzi, trebuie să săpăm mai mult şi să sjungem pe această pagină din site-ul băncii, unde aflăm cele menţionate mai sus. Ceea ce nu ni se spune deloc este faptul că, dacă la începutul anului Robor 6M era 10,5% (de unde rezultă dobânda curentă de 5%), acum acelaşi indicator este 5,6% (vezi www.financiare.ro), de unde ar rezulta o dobândă de a cardului Pink de 0,10% pe an, iar tendinţa este de descreştere, ceea ce ar conduce la o dobândă negativă la 1 iulie 2010. Poate îi veţi da băncii bani pentru că vă face onoarea de a vă da un card Pink.

Să vedem acum cum este cu costurile mici. Din aceeaşi pagină, aflăm că, pentru a obţine acest card, trebuie să deschidem un cont curent şi apoi contul de card. Aflăm că următoarele taxe şi comisioane sunt zero: taxa de deschidere de cont curent, taxa administrare cont curent, comision emitere card, comision emitere carduri secundare, comision tranzacţii comercianţi, comision anual de administare cont card, etc. Numai că veştile rele vin mai târziu: comision lunar de administare cont card - 2 €, ceea ce conduce la circa 100 lei pe an, cam mult pentru ceea ce se practică pe piaţă, reînnoire card expirat – 17,5 lei, iarăşi cam mult decât ceea ce practică piaţa, adică zero.

Site-ul www.cardpink.ro afişează o mulţime de parteneri şi discounturi între 5 şi 15% dacă plătiţi cu respectivul card. Numai că există foarte mulţi parteneri, cum ar fi KFC, despre care nu aflăm despre niciun fel de discount.

Aşa că, dacă vreţi să fiţi Pink de la Volksbank, citiţi cu multă atenţie şi la rece condiţiile. Banca mizează pe atragerea clienţilor cu o dobândă mare şi pe inerţia clienţilor în a renunţa la produs când dobânda va fi mult mai mică.

"Prima casă" la prima executare silită

Aşa cum anticipam la 11 martie 2010 în articolul În scurt timp, ar putea apare primele incapacităţi de plată în programul "Prima casă", nu mai era mult timp până la apariţia primelor credite neperformante garantate de stat în programul respectiv. Iată că autorităţile fiscale au procedat la prima executare silită din acest program, după cum anunţă Realitatea TV. Pe scurt, proprietarul nu a mai plătit ratele, iar banca creditoare a solicitat Fondului Naţional de Garantare a Creditelor pentru IMM plata unei părţi a garanţiei, adică partea din credit rămasă neachitată de către beneficiarul creditului. Cum comisionul de rambursare este zero în programul "Prima casă", partea solicitată este netă şi reprezintă partea din principal neachitată, nicidecum dobânzi.

Fiscul a rămas pe cap cu casa şi trebuie s-o execute silit. De altminteri, pe lângă mirarea că primul credit neperformant apare la 10 luni după lansarea programului, trebuie spus că pentru Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) este de-abia începutul. După aprecierile preşedintelui FNGCIMM, Aurel Şaramet, rata creditelor neperformante garantate prin programul "Prima casă" va fi de numai 2-3%. Opinia mea este că va fi cu mult mai mare, din cauza hazardului moral pe care îl implică aceste credite, favorizat de avans foarte mic (5%) şi garantarea creditului de către stat.

Nu este cazul să explic mai mult, întrucât am făcut-o în cele 71 de articole anterioare dedicate subiectului "Prima casă".

Consecinţe ale erupţiei vulcanice: fabrica Nokia de la Jucu şi-a întrerupt temporar activitatea

După cum anunţă Mediafax, fabrica Nokia de la Jucu, judeţul Cluj, şi-a întrerupt temporar activitatea: Schimbul de zi de la Nokia Jucu, de la 07.00 - 19.00, nu a lucrat marţi. A fost o sincopă în aprovizionarea cu componente pentru telefoanele mobile din cauza norului de cenuşă care a perturbat traficul aerian. Aceste componente sunt aduse din străinătate. (...) Producţia va fi reluată în schimbul de noapte, iar începând de miercuri se va lucra normal", au declarat surse din interiorul companiei. Pe de altă parte, purtătorul de cuvânt al Nokia România, Monica Alb, susţine, într-un comunciat de presă transmis marţi, că "impactul închiderii transportului aerian de mărfuri a fost relativ mic până acum în cadrul Nokia, inclusiv pentru fabrica din Jucu, dar bineînţeles că situaţia este monitorizată îndeaproape", conform Mediafax.

Economiile din Europa Occidentală şi-au optimizat lanţul aprovizionare-producţie cu maximă economie de spaţii de depozitare, mizându-se pe ritmicitatea aprovizionării. Acest lucru îmi aminteşte de unele oţelării din Germania care nu au spaţii de depozitare, succesiunea şarjelor fiind asigurată printr-o aprovizionare cu ritm de metronom.

Erupţia vulcanului islandez Eyjafjallajökull, ce poate fi încadrată în categoria evenimentelor cărora li se poate aplica teoria lebedei negre, a rupt un astfel de mecanism. De aici, rezultă că va trece destul timp până când se va reuşi cuantificarea întregilor consecinţe economice ale închiderii spaţiului aerian european.

Salariile bugetarilor şi pensiile, eternele probleme de nerezolvat

În preajma vizitei delegaţiei Fondului Monetar Internaţional care va avea loc în perioada 27 aprilie - 7 mai 2010, adoptarea legii unice a pensiilor naşte din nou activitate pompieristică, cu mari desfăşurări de forţe. Prim-ministrul Boc a ţinut astăzi o alocuţiune în faţa plenului Senatului, iar guvernul a fost chemat în integralitatea lui la Palatul Cotroceni de către preşedintele Băsescu pentru discutarea unei game mai largi de probleme, sub motto-ul "nu am văzut disponibilizări în sectorul bugetar, m-am uitat pe statistici".

Până nu demult, salariile bugetarilor şi pensiile au fost instrumente de satisfacere a clientelei politice şi de fidelizare a categoriilor sociale şi profesionale care sunt utile intereselor clasei politice, atâta vreme cât au existat bani. Numai că lucrurile s-au schimbat radical. Criza financiară şi, ulterior, cea economică au împuţinat banii şi au condus la degradarea severă a principalilor indicatori macroeconomici. Altfel spus, împrumutul de la Fondul Monetar Internaţional şi celelalte instituţii internaţionale are costurile sale, în afară de plata dobânzii. Numai că, din motive politice, legate de alegerile de anul trecut, politicienii au decis să amâne luarea unor măsuri vădit impopulare, care ar fi prejudiciat şansele electorale ale celor care aveau pârghiile la îndemână.

Numai că vine inspecţia şi elevii se bulucesc să-şi facă temele. Lent şi prost. Senatul nu a reuşit să adopte până astăzi decât şase articole din cele peste două sute ale proiectului de lege unică privind pensiile. Politicienii, aşa cum îi ştim, plini de populism şi, în majoritatea lor, lipsiţi de orice cunoştinţe economice, încearcă să scoată profit politic pe marginea acestei legi. Cuiul lui Pepelea este legat de pensiile militarilor, poliţiştilor şi magistraţilor.

Pensiile

Să facem un calcul simplu. Contribuţiile totale la sistemul de asigurări sociale, plătite de angajat şi angajator, sunt de circa 30% din salariul brut (pentru activităţi obişnuite, angajatul plăteşte 10,5% şi angajatorul 20,8% din salariul brut). Ţinta pensionarilor este ca punctul de pensie să fie de 45% din salariul mediu brut pe economie. Valoarea punctului de pensie este de 732,80 lei, iar pensia medie plătită de sistemul de stat din România este de 734 lei, sensibil egală cu punctul de pensie. Considerând că numărul celor care plătesc contribuţii de asigurări sociale este sensibil egal cu numărul pensionarilor, rezultă că un sistem sustenabil (fără subvenţionare din bugetul de stat sau din alte surse) ar însemna fie ca punctul de pensie să fie de 30% din salariul mediu brut pe economie, fie ca să se mărească contribuţiile de asigurări sociale la 45% din salariul brut, fie să se găsească o soluţie intermediară.

Despre mărirea contribuţiilor la bugetul asigurărilor sociale nici nu poate fi vorba în condiţii de criză economică. Ţările ale căror guverne au viziune economică au micşorat aceste contribuţii şi au mărit impozitele indirecte, precum TVA-ul. Despre micşorarea punctului de pensie de la circa 43% din salariul mediu brut pe economie la 30% ar însemna o reducere cu circa 30% a punctului de pensie, ceea ar conduce la probleme sociale extrem de grave.

În consecinţă, pe lângă dificultăţile de natură economică ale problemei pensiilor, ignorate de majoritatea politicienilor, intervin şi chestiuni de clientelism politic. Problema pare insolvabilă şi este tot o consecinţă a pensionărilor anticipate nesăbuite operate de aceeaşi clasă politică.

Desigur, nu numai România se confruntă cu o asemenea problemă. Multe ţări din Uniunea Europeană au probleme asemănătoare. Soluţia a fost mărirea vârstei de pensionare, pe fondul măririi considerabile a speranţei de viaţă, soluţie care se va aplica gradual şi la noi. Însă problema sustenabilităţii sistemului de pensii publice rămâne o problemă care nu are încă rezolvare.

Rămâne o amestecare voită a principiilor contributivităţii şi solidarităţii de către politicieni, după cum le-a convenit.

Cheltuielile cu salariile bugetarilor

Fondul Monetar Internaţional nu a impus o reducere a numărului de bugetari, ci o diminuare a cheltuielilor cu salariile acestora, lăsând la latitudinea guvernului prin ce metode se va ajunge la acest rezultat. Obiectivul este reducerii cheltuielilor cu salriile bugetarilor de 9,4% din PIB la 7% din PIB în 2012. Guvernul avea drept posibilităţi: fie diminuarea salariilor bugetarilor, în condiţiile în care salariul mediu în sistemul bugetar este mai mare decât în sistemul privat, fie concedierea unui număr de bugetari, fie o soluţie mixtă. Numai că guvernul nu a purces la vreuna dintre aceste căi. A temporizat luarea unor măsuri până când le-a ajuns cuţitul la os.

Deşi ne aflăm la sfârşitul lunii aprilie, nu avem încă rezultatele execuţiei bugetare în T1 2010, aşa că ar trebui să credem autorităţile pe cuvânt. Aceleaşi autorităţi care pretind că vor face disponibilizări spre sfârşitul anului. De ce aşa târziu? Ca de obicei, nu primim explicaţii.

Temporizarea lucrurilor nu face altceva decât să accentueze riscul de a nu ne încadra în parametrii macroeconomici conveniţi cu FMI.

Aşa cum scria Bogdan Glăvan în articolul Câţi bugetari ar trebui concediaţi?, nimeni, şi cu atât mai puţin statul, nu ştie câţi bugetari ar trebui concediaţi: "Statul nu poate calcula pentru că serviciile publice nu au valoare de piaţă, iar cheltuielile sunt oricum finanţate prin impozitare".

Norul de cenuşă vulcanică duce la căderea cotaţiilor bursiere ale acţiunilor companiilor aeriene

După cum relatează ziarul belgian Le Soir, în această dimineaţă, cotaţiile bursiere ale acţiunilor principalelor companii aeriene europene au suferit scăderi serioase, ca urmare a închiderii spaţiului aerian european în urma prezenţei norului de cenuşă vulcanică provenit din Islanda, despre care scriam aici.

Astfel, compania aeriană Air France - KLM, care administrează şi aeroportul Charles de Gaulle de la Paris, pierdea aproape 5%. Compania germană Lufthansa pierdea, de asemenea, aproape 5% la bursa de la Frankfurt. Cea mai mare companie aeriană din Spania, Iberia, a pierdut şi ea 4% la bursa de la Madrid, deşi aeroporturile iberice au fost redeschise ieri. În fine, British Airways, a pierdut aproape 4%.

Încă nu s-a făcut o estimare definitivă a pierderilor companiilor aeriene ca urmare a închiderii traficului aerian. Conform Le Figaro, Air France - KLM pierde 50 mil.€ pe zi.

Cum criza financiară şi economică ne-a obişnuit cu ajutoarele date de către guverne sectorului financiar-bancar, a şi început să se vorbească despre bailout în ceea ce priveşte companiile aeriene.

Erupţia vulcanului Eyjafjallajökull poate aduce efecte economice imprevizibile

Există o serie de evenimente încadrate în sintagma lebădă neagră, care constau în incidente complet neaşteptate cu un impact la scară largă, imposibil de anticipat, cu consecinţe extrem de dificil de prevăzut odată ce are loc. În această categorie se încadrează erupţia vulcanului Eyjafjallajökull din Islanda (înălţime 1.666 m) din data de 14 aprilie 2010, care a condus la degajarea în atmosferă a unui nor de cenuşă vulcanică. Consecinţele sunt spectaculoase: zeci de mii de zboruri ale companiilor aeriene au fost anulate.

Vulcanul Eyjafjallajökull a mai erupt în anii 920, 1612 şi 1821–1823. În decembrie 2009, a fost detectată activitate seismică sub vulcan, producându-se câteva mii de cutremure mici, de 1-2 grade pe scara Richter, numai câteva fiind mai mari de 3 grade Richter, cu epicentrul la 7-10 km sub vulcan. Prima erupţie din acest an a avut loc pe data de 20 martie 2010, fără să aibă consecinţe majore. Erupţia din 14 aprilie 2010 a condus la degajarea de mari cantităţi de cenuşă vulcanică, aruncate până la o altitudine de câţiva kilometri.

Drept consecinţă, zborurile aeriene deasupra Europei au fost grav perturbate. International Air Transport Association (IATA) estimează că liniile aeriene pierd 200 de mil.$ (aproximativ 148 mil.€) pe zi din cauza blocajului, care s-a propagat şi în restul lumii.

Teoria lebedei negre, Black Swan Theory, a fost folosită de Nassim Nicholas Taleb, în celebra carte omonimă lansată în 2007, încearcă să explice existenţa şi apariţia unor evenimente rare, de mare impact şi imposibil de prevăzut, care sunt dincolo de aşteptările obişnuite. Erupţia vulcanului Eyjafjallajökull are toate atributele unui eveniment de acest tip.

Exportatorii africani de flori şi legume către pieţele europene, companiile a căror activitate depinde de livrări la termen din întreaga lume sau organizatorii de evenimente sunt doar câteva exemple de sectoare afectate sever de criza zborurilor.

O menţinere a situaţiei actuale, în condiţiile în care erupţia vulcanului Eyjafjallajökull va continua, ar putea să afecteze sever predicţiile de creştere economică a Europei, estimate în prezent la 1,5-2% din PIB. Acest eveniment ar putea conduce la reducerea creşterii cu 1-2 puncte procentuale. "Asta ar însemna că multe ţări europene nu ar mai înregistra creştere în acest an. Ar strivi, practic, relansarea economică. Însă problema este că e incredibil de greu de prezis ce se va întâmpla. Nici măcar geologii nu ne pot spune nimic", a declarat Vanessa Rossi, Senior Economic Fellow la Chatham House, citată de Mediafax.

Vulcanologii şi meteorologii au arătat că nu pot răspunde repede acestor întrebări, deoarece vulcanii sunt imprevizibili, dar au avertizat că, la ultima erupţie a vulcanului, fenomenul a durat mai mult de un an. Însă emanaţiile de cenuşă pot înceta la un moment dat şi nu durează neapărat la fel de mult ca erupţia.

Pe lângă consecinţele economice, există şi alt fel de consecinţe: o întreagă pleiadă de oameni politici, printre care şefi de stat sau de guvern, nu au putut participa la funeraliile preşedintelui polonez, Lech Kaczyński, care au loc astăzi, la Cracovia.

Goldman Sachs, acuzată oficial de fraudă cu titluri subprime

Securities and Exchange Commission (SEC) a anunţat printr-un comunicat de astăzi că a hotărât să dea în judecată Goldman Sachs şi pe unul dintre vicepreşedinţi, Fabrice Tourre, pentru fraudă în defavoarea investitorilor şi dezinformarea în legătură cu un produs financiar legat de criza subprime în condiţiile unei pieţe imobiliare din SUA în scădere.

SEC acuză Goldman Sachs că a structurat şi promovat un produs financiar din categoria CDO (Collateralized Debt Obligation), care se baza pe performanţa unor tiluri ipotecare securitizate de pe piaţa rezidenţială (Residential Mortgage-Backed Securities - RMBS). Goldman Sachs a omis să furnizeze investitorilor informaţii vitale despre produsul financiar, mai ales faptul că un fond de investiţii de risc a fost implicat în procesul de selecţie a portofoliului de titluri securitizate şi că fondul respectiv a luat o poziţie short faţă de emisiunea de CDO.

În conformitate cu SEC, Goldman Sachs a creat produsul Abacus 2007-AC1 în februarie 2007, la cererea lui John A. Paulson, a proeminent manager al unui fond de risc care a câştigat circa 3.7 mld.$ în 2007, estimând corect că bula de pe piaţa imobiliară din SUA avea să se spargă.

Pierderile investitorilor în emisiunea acestui produs financiar se cifrează la 1 mld.$.

Acuzaţiile formulate de SEC sunt primele extrem de punctuale privind contribuţia băncilor de investiţii la declanşarea crizei subprime, care, la rândul său, a determinat declanşarea crizei financiare şi, ulterior, a crizei economice, pe care încă o traversăm.

Citiţi pe aceeaşi temă articolele din Financial Times şi New York Times.

Comisia Europeană vrea ca bugetele statelor UE să fie aprobate întâi la Bruxelles

Dată fiind gravitatea situaţiei Greciei şi posibilele consecinţe ale derapajului major provocat de această ţară în zona euro şi în Uniunea Europeană, comisarul pentru Economie şi Afaceri Monetare, Ollie Rehn, a propus crearea unui fond permanent de salvare a statelor UE aflate în dificultăţi financiare. Obiectul fondului ar fi ajutarea "verigilor slabe" din zona euro, cum ar fi Grecia în acest moment, dar nu se ştie dacă şi cei trei mari datornici către FMI din UE (România, Ungaria şi Letonia) vor avea nevoie de sprijin.

Dată fiind situaţia complicată, Comisia Europeană intenţionează să propună luna viitoare ca bugetele statelor membre să fie întâi aprobate la Bruxelles, în scopul întăririi disciplinei financiare în Uniunea Europeană. Numai ulterior statele membre vor putea să supună aprobarea bugetelor parlamentelor naţionale.

O astfel de măsură ar limita şi mai mult prerogativele statelor membre UE în ceea ce priveşte suveranitatea naţională. Desigur, veţi spune, la situaţii excepţionale, măsuri excepţionale. Deşi o asemenea măsură ar fi fost logic să se aplice statelor din zona euro, iată că gravitatea situaţiei şi potenţialele evoluţii ulterioare au condus Comisia Europeană să facă această propunere, care, cu siguranţă, va genera largi controverse.

Considerată una dintre zonele economice cele mai performante ale planetei, Uniunea Europeană a dat dovadă în ultima vreme de slăbiciuni cauzate de Grecia, care a minţit autorităţile europene cu privire la dimensiunea deficitului bugetar şi are poziţia de posibilă origine a unei crize europene şi, ulterior, globale. Nu numai Grecia poate declanşa o criză, ci şi alte state europene. Acum două zile, Portugalia a fost somată de Comisia Europeană să reducă drastic cheltuielile bugetare, într-o măsură asemănătoare în care acest lucru a fost cerut Greciei. Numai că, din punct de vedere politic, Portugalia are un guvern minoritar, care nu e creditat cu capacitatea de a lua măsuri ferme de combatere a situaţiei economice precare, fapt care a condus la declasarea ratingului acordat acestei ţări de către agenţia Fitch.

Prima Conferinţă Naţională a Agenţilor Imobiliari din România

După cum scriam săptămâna trecută, astăzi a avut loc prima ediţie a Conferinţei Naţionale a Agenţilor Imobiliari din România, la Hotelul Ramada Nord din Bucureşti. Deşi manifestarea a fost organizată de Asociaţia Română a Agenţiilor Imobiliare, intenţia a fost de reunire a agenţilor imobiliari din România, indiferent de apartenenţa la o asociaţie profesională sau alta. După numărul participanţilor, circa 250, prima ediţie a CNAIR poate fi socotită drept un succes.

La iniţiativa directorului Imopedia.ro, Răzvan Muntean, 15 aprilie a fost "decretată" drept Ziua Agentului Imobiliar.

Ca participare internaţională, menţionez prezenţa lui Manuel Sotto Mayor Negrão, preşedintele în exerciţiu al Confédération Européenne de l'Immobilier (federaţie europeană a asociaţiilor imobiliare naţionale), şi a lui Lachezar Iskrov, preşedintele Asociaţiei Naţionale Imobiliare din Bulgaria.

În esenţă, s-au purtat discuţii pe marginea unei viitoare legi care să reglementeze activitatea agenţilor imobiliari, despre care mi-am exprimat punctul de vedere în articolul De ce este necesară o autoritate de reglementare şi supraveghere pentru piaţa imobiliară?, şi a standardului european EN 15733, Cerinţe pentru activitatea de prestare a serviciilor de către agenţii imobiliari.

În legătură cu acest standard, trebuie spus faptul că este un standard de recomandare, care poate intra în vigoare într-o ţară numai după aprobarea lui prin legislaţia naţională.

Senzaţia pe care mi-au lăsat-o participanţii la aceată întrunire a fost de majoră dezorientare provocată de criza economică pe care o traversăm şi care le-a bulversat afacerile.

Şpaga Daimler a ajuns şi în România. Exerciţiu de similitudine.

Ipoteze:

1. Concernul Daimler a fost acuzat în SUA că a făcut plăţi incorecte prin intermediul birourilor din Istanbul ale subisidiarei Mercedes-Benz Türk (MB Türk) a Daimler către oficiali din 22 de ţări. Printre acestea, se numără Coreea de Nord, Letonia, Bulgaria, Libia, România, Rusia, Arabia Saudită, Yemen şi alte state. Departamentul de Justiţie al SUA a acuzat, de asemenea, grupul german că a falsificat documente pentru a eluda Legea Practicilor Străine şi de Corupţie, care statuează că este ilegal ca o companie listată pe bursele din SUA să dea mită pentru a obţine afaceri în străinătate. Stingerea acuzaţiilor costă firma Daimler 185 mil.$ pentru a rezolva pe cale amiabilă litigiul cu autorităţile SUA.

2. Letonia a cumpărat de la Mercedes-Benz Turk 200 autobuze, pentru care a plătit 30 mil.€. În cazul acestei ţări, şpaga a fost de 1,8 mil.€, adică 6%. Scăzând plata informală, rămân 141.000 € pentru un autobuz. În România, su cumpărat astfel de autobuze pentru transportul urban primăriile din Bucureşti şi Timişoara. În cazul Bucureştiului, au fost cumpărate 1.000 autobuze, pentru care s-au plătit 210 mil.€.

3. În ştiinţele tehnice, se studiază teoria similitudinii. Pentru că nu poţi testa un vapor de 100 m lungime la forţele cauzate de diferite tipuri de valuri, se face un model miniatural, la scară, al vasului respectiv şi se supune la teste în laborator. Apoi se extrapolează rezultatele prin teoria similitudinii pentru vasul real.

Exerciţiu de similitudine: În cazul celor 1.000 de autobuze cumpărate de municipalitatea Bucureşti, preţul plătit a fost de 210.000 € pentru fiecare autobuz. Aplicând teoria similitudinii, înseamnă că şpaga a fost între 6% din sumă, adică 12,6 mil.€, şi (210.000 € - 141.000 €) x 1.000 autobuze = 69 mil.€.

Frumuşele sume. DNA ezită dacă să deschidă o cercetare în acest caz, informează Capital. De ce oare?

Angajaţii oficiilor de cadastru au înfiinţat programul "Nicio casă". Au intrat şi notarii pe fir.

Angajaţii oficiilor de cadastru au hotărât să intre în grevă. În consecinţă, ei vor procesa actele pe care le eliberau în regim de urgenţă în două sau trei zile, în minimum o lună, iar lucrările la termen curent vor fi executate în cel puţin şase luni. Sursa nemulţumirilor lor rezidă în scăderea salariilor în luna februarie şi de neplata orelor suplimentare. Astfel, ei pretind că lucrau între 10 şi 14 ore pe zi pentru a asigura ritmicitatea lucrărilor, fără să fie plătiţi suplimentar.

Protestul lor va bloca o piaţă imobiliară deja anemică. Astfel, ei înfiinţează programul "Nicio casă". Desigur, cea mai vizibilă consecinţă este blocarea operaţiunilor în programul "Prima casă". Preşedintele Fondului Naţional de Garantare a Creditelor pentru IMM, Aurel Şaramet, a declarat pentru Radio France International: "Din moment ce documentaţia prevede necesitatea documentelor la cadastru, e clar că acest lucru va frâna pentru o perioadă, îl va afecta pur şi simplu, pentru că anumite documente nu mai pot fi obţinute. Atâta tot. Probabil că lucrurile vor intra pe făgaş normal atunci când elementele care au determinat greva vor fi lămurite într-un fel sau altul. Sigur, cu titlu personal, mi-aş putea permite să afirm doar că a devenit o modă să declarăm grevă oricând şi oriunde."

Pe de altă parte, preşedintele sindicatului angajaţilor Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, Gabriela Dumitru, a declarat pentru ziarul Gândul: "la nivelul întregii ţări protestează aproximativ 3.598 de angajaţi. În Bucureşti, din 150 de angajaţi, ieri, n-au lucrat cei din sectoarele 1,2, 3, 5 şi 6. Noi nu vrem salarii mai mari ci să se respecte cele din decembrie 2009. Mai mult, banii pentru salarii ajung doar pentru 6-7 luni, iar cei pentru plata CAS doar patru luni. Nu vom avea cu ce să plătim chiriile pentru sedii, curentul electric şi nu avem bani nici pentru hârtie sau tuş de imprimantă. Vom ajunge o instituţie falimentară şi pentru respectarea legislaţiei vom da în judecată Guvernul".

În cursul dezbaterilor pe această temă, au intrat pe fir şi notarii publici. M-am întrebat de ce. Am aflat în această după-amiază, în cursul unei emisiuni de la postul B1 TV. Astfel, vicepreşedintele Federaţiei Sindicale Cadastru şi Publicitate Imobiliară, Florin Bălănescu, a menţionat că, într-un proiect de modificare a Codului Civil, se prevede ca dreptul de proprietate să fie constituit odată cu înregistrarea în registrele de publicitate imobiliară a tranzacţiilor autentificate de notar. Registratorul care va opera această înregistrare va avea dreptul să respingă actul notarial, în cazul în care aceasta nu corespunde normelor legale. În consecinţă, s-ar putea să scadă simţitor rolul notarilor publici din România. În SUA, de exemplu, notar poate fi oricine, benzinarul sau florăreasa, ei nefăcând altceva decât să constate identitatea părţilor şi să consemneze că părţile au semnat documentul. De redactarea contractelor de vânzare-cumpărarea imobiliară ocupându-se avocaţii. Dacă, în prezent, intrarea în casta nortarilor este foarte greoaie, gurile rele zicând că şi foarte costisitoare :), s-ar putea ca mâine-poimâine oricine să se poată face notar.

Debancarizarea României, efect al crizei

Cu nu prea mulţi ani în urmă, înainte de accelerarea creditului bancar de retail, multe dintre operaţiunile românilor se făceau cu bani gheaţă. În tranzacţiile imobiliare, era un lucru comun de a se plăti cu banii conţinuţi în punga de un leu, adică acele pungi de plastic pe care le primeam gratuit de la supermarketuri. Pe de altă parte, pe fondul unei inflaţii mari, economia românească era valutizată. Pe piaţa imobiliară, deşi lucrurile s-au mai schimbat, valutizarea este încă la cote foarte mari.

Cultura banilor gheaţă îi caracterizează pe români. Drept dovadă stau cozile din faţa bancomatelor în zilele de salariu. Românii au fost obligaţi de angajatori să accepte încasarea drepturilor salariale pe carduri bancare. Însă cultura cash-ului îi face să scoată imediat banii din cont. Desigur, este vorba şi de o moştenire culturală. Mirosul banilor (în ciuda vorbei că nu îl au), atingerea lor şi pipăirea unui buzunar plin îi fac pe români să se simtă bine.

În timp, această cultură a banilor gheaţă s-a mai atenuat, lăsând loc banilor de plastic. S-au publicat nenumărate rapoarte care atestă creşterea continuă a plăţilor făcute cu cardul şi a plăţilor online.

Numai că a venit criza peste noi şi românii au început din nou să prefere banii gheaţă. Nu numai persoanele particulare, dar şi firmele. Iată ce declară avocatul Gabriel Biriş (casa de avocatură Biriş & Goran), expert în fiscalitate, pentru DailyBusiness.ro: "Multe dintre afaceri se fac acum la negru, şi nu mă refer doar la firme mici. Marea evaziune din zona produselor accizabile, dar şi achiziţii intracomunitare a explodat. Trebuie să fim conştienţi că evaziunea fiscală este ca un cancer, care macină economia şi subminează capacitatea de acţiune a statului, prin corupţie."

La rândul său, Ovidiu Nicolescu, preşedintele Consiliului Naţional al Întreprinderilor Mici şi Mijlocii din România (CNIPMMR), a declarat pentru aceeaşi publicaţie: "Tranzacţiile cu sacoşa de bani şi barterele se fac în principal de către firmele care au conturile blocate, inclusiv de către stat. Fiecare încearcă să supravieţuiască aşa cum poate, fie plătindu-şi furnizorii şi partenerii, fie oferind angajaţilor banii la negru, pentru a nu mai plăti taxe."

Această migrare către plăţile în numerar conduce la debancarizarea României, o ţară şi aşa sub-bancarizată. Mai mult decât atât, sunt favorizate spălările de bani.

PIGS fac profit unul pe seama altuia

După cum se ştie, Grecia are de rambursat 54 mld.€ în acest an din datoria externă de peste 300 mld.€. După minciuni succesive la raportarea datelor macroeconomice fundamentale către Uniunea Europeană, Grecia este pusă în situaţia să se împrumute masive de pe pieţele externe. Desigur, prima sursă ar fi Uniunea Europeană, însă sunt cunoscute discuţiile pe seama oportunităţii acordării unui împrumut. Mai ales Germania este foarte reticentă la un astfel de sprijin. Recent, s-au prefigurat datele sprijinului internaţional 30 mld.€ din partea Uniunii Europene (de fapt, a ţărilor din zona euro) şi 15 mld.€ din partea Fondului Monetar Internaţional.

În acest context, Spania poate împrumuta Grecia cu 3,67 mld.€, parte a creditului de 30 mld.€ pe care UE îl va acorda statului elen. Operaţiunea va fi una profitabilă.

"Spania este pregătită să acorde împrumutul, acesta având o dobândă mai mare decât costurile de finaţare ale statului spaniol de pe pieţele financiare. Nu este un cadou pentru Grecia, din contră. După ce Grecia va plăti, vom fi în câştig", a declarat secretarul de stat pentru Afaceri Europene, Diego López Garrido, citat de Antena 3.

După cum se ştie, acronimul PIGS desemnează ţările din Uniunea Europeană care au datorii externe foarte mari, respectiv Portugalia, Irlanda, Grecia şi Spania. Uneori, se foloseşte PIIGS, incluzând şi Italia. Iată că şi aceste ţări pot face profit una pe seama alteia. Dobânda cu care UE va acorda împrumutul destinat Greciei va fi de 5% pe an, iar termenul de maturitate va fi de 3 ani.

Citiţi şi articolul lui Cristian Orgonaş, Grecii au avut astăzi o zi destul de bună.

Inflaţia lunară în martie 2010: 0,22%

Astăzi, Institutul Naţional de Statistică a dat publicităţii comunicatul privind indicele preţurilor de consum în luna martie 2010. Dacă inflaţia lunară în luna precedentă a fost de 0,20%, după recordul din ianuarie 2010, 1,68%, inflaţia lunară în martie 2010 a fost 0,22%, în uşoară creştere faţă de luna anterioară. Inflaţia anuală a scăzut la 4,20%, faţă de 4,50% în luna precedentă, aşa cum se poate observa din graficul de mai jos (click pentru mărire).



În a doua imagine, am reprezentat inflaţia lunară (cu verde) şi media mobilă a Indicelui Preţurilor de Consum (cu portocaliu), valoare care intră în cadrul criteriilor de convergenţă nominală pentru admiterea în zona euro. În luna martie 2010, această medie mobilă (media inflaţiilor anuale în ultimele 12 luni faţă de precedentele 12 luni) s-a situat la 5,07%, în scădere de la 5,27%, cât s-a înregistrat în februarie 2010.



Inflaţia lunară a fost cauzată, în martie 2010, de creşterea preţurilor mărfurilor nelimentare cu 0,38%, a celor alimentare cu câte 0,17% faţă de luna precedentă şi a scăderii tarifelor serviciilor cu 0,09%.

Inflaţia anuală înregistrată, de 4,20%, se încadrează în tunelul ţintei de inflaţie stabilite de BNR, de 3,5% +/- 1 punct procentual.

Preşedintele băncii centrale a Poloniei, Sławomir Stanisław Skrzypek, a pierit în accidentul de avion de la Smolensk

Ca urmare a accidentului aviatic de sâmbătă, 10 aprilie 2010, de la Smolensk, Rusia, în care a pierit preşedintele Poloniei, Lech Kaczyński, şi-a pierdut viaţa şi preşedintele băncii centrale a Poloniei (Narodowy Bank Polski), Sławomir Stanisław Skrzypek. O întreagă pleiadă de demnitari ai statului polonez au căzut victime ale acestui accident.

Născut în Katowice, la 10 mai 1963, Skrzypek a absolvit cursurile Universităţii Tehnice din Silezia, după care a absolvit un MBA la Universitatea din Wisconsin. A urmat studii post-universitare la Universitatea Economică din Cracovia, Universitatea din Silezia, Georgetown University şi IESE Business School de la Universitatea din Navarra. A fost numit preşedinte al Narodowy Bank Polski, banca centrală a Poloniei, la data de 10 ianuarie 2007. Alegerea lui de către preşedintele Lech Kaczyński a stârnit nenumărate controverse, dată fiind lipsa de experienţă a lui Skrzypek, în comparaţie cu cea a ilustrului său predecesor, Leszek Balcerowicz. În calitate de preşedinte al băncii centrale a Poloniei, Skrzypek a făcut parte din Consiliul General al Băncii Centrale Europene.

Predecesorul său, Leszek Balcerowicz, este autorul celebrului plan polonez de transformare economică, cunoscut sub numele de terapia de şoc. Acest program, denumit simplu planul Balcerowicz, lansat în anii '90, a prevăzut o serie de reforme care ţinteau hiperinflaţia şi redresarea bugetului de stat. Preţul celor mai multe bunuri de consum nu au mai fost controlate, iar creşterile salariilor bugetarilor au fost limitate. Balcerowicz a adoptat foarte repede convertibilitatea internă a zlotului, ceea ce a condus la creşteri masive de preţuri şi a obligat companiile de stat să devină competitive. Majoritatea economiştilor sunt de acord cu faptul că, fără terapia de şoc implementată de Balcerowicz, care a sacrificat bunăstarea pe termen scurt în favoarea creşterii economice pe termen lung, Polonia ar fi fost o ţară mult mai săracă.

Anterior poziţiei de preşedinte al băncii centrale, Sławomir Skrzypek a fost preşedintele celei mai mari bănci din Polonia, PKO Bank Polski, la care statul deţine peste 51% din acţiuni, şi viceprimar al Varşoviei, între 2002 şi 2005, însărcinat cu politica financiară, proiectele de investiţii şi guvernanţa corporativă.

În urma dispariţiei fulgerătoare a lui Sławomir Skrzypek, prim-vicepreşedintele Piotr Wiesiołek a fost însărcinat să conducă Narodowy Bank Polski, după cum se arată într-un comunicat al băncii centrale.

În ciuda faptului că Skrzypek nu a avut realizări notabile în cursul mandatului său, Polonia a avut printre cele mai bune evoluţii economice dintre ţările Uniunii Europene în cursul crizei economice pe care o traversăm.

Notă: În Polonia, conducătorul băncii centrale se numeşte preşedinte şi nu guvernator, ca în majoritatea statelor Uniunii Europene.

De ce este necesară o autoritate de reglementare şi supraveghere pentru piaţa imobiliară?

Pe data de 15 aprilie 2010, Asociaţia Română a Agenţiilor Imobiliare organizează prima Conferinţă Naţională a Agenţilor Imobiliari din România (CNAIR). Această conferinţă este prezumată a-i reuni pe toţi membrii comunităţii imobiliare din România, ştiut fiind faptul că operatorii de pe piaţa imobiliară nu au reuşit niciodată să se reunească într-o singură asociaţie, fie ea profesională sau patronală. Intenţia este binevenită şi sunt curios în ce măsură vor răspunde cei implicaţi în această piaţă. Fiind o reuniune de o asemenea amploare, în mod clar ar trebui să se discute oportunitatea unei autorităţi de reglementare şi supraveghere a pieţei imobiliare. Personal, susţin de multă vreme această idee, din mai multe considerente, dintre care enumăr câteva:

1. Piaţa imobiliară este singura piaţă de bani, în sensul definit de teoria economică, lipsită de o autoritate de reglementare şi supraveghere. Celelalte pieţe de bani beneficiază de o astfel de instituţie:
- piaţa bancară şi valutară - Banca Naţională a României;
- piaţa de capital - Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare;
- piaţa asigurărilor - Comisia de Supraveghere a Asigurărilor;
- (prin extensie) piaţa pensiilor private - Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private.

2. Nivelul profesional alagenţilor imobiliari lasă foarte mult de dorit, existând nenumărate exemple în care aceştia nu satisfac exigenţele clienţilor sau, în cazuri ceva mai rare, prejudiciază interesele acestora.

3. Nenumăratele înşelăciuni de pe piaţa imobiliară românească, favorizate de lipsa de legislaţie şi de faptul că piaţa este extrem de atractivă pentru escroci, pe ea vehiculându-se sume mari de bani. De multe ori, cei care înşeală îmbracă haina unor agenţi imobiliari, ceea ce afectează în mod vădit concurenţa de pe această piaţă.

4. Inexistenţa unei sume minime pentru capitalul social al agenţiilor imobiliare, aşa cum există pe celelalte pieţe de bani, ceea ce conduce la o lipsă de responsabilitate şi la inexistenţa unor bariere în calea pătrunderii pe această piaţă.

5. Incapacitatea obiectivă de a promova legislaţie specifică domeniului imobiliar, prin barierele legislative extrem de dure, şi de a veghea la respectarea acestei legislaţii prin o autoritate specializată a statului.

6. Necesitatea licenţierii agenţiilor imobiliare şi a agenţilor imobiliari, ceea ce ar adăuga o barieră de intrare pe piaţă, ar asigura un grad de profesionalizare mai ridicat şi ar permite ridicarea licenţei operatorilor de piaţă care nu respectă legislaţia în domeniu.

7. Existenţa unui partener instituţional din partea statului român, cu care să poată dialoga agenţiile imobiliare, dezvoltatorii imobiliari, evaluatorii, constructorii şi publicul larg.

8. Asigurarea unui cadru prin care să se frâneze evaziunea fiscală care înfloreşte pe piaţa imobiliară.

9. Prevenirea şi combaterea mai eficientă a spălării banilor şi finanţării acţiunilor teroriste, ştiut fiind că piaţa imobiliară este un loc propice spălării banilor.

10. Sporirea încrederii publicului în piaţa imobiliară şi în operatorii de pe această piaţă.

Nu este mai puţin adevărat că politicienii din România, indiferent de culoarea politică, nu au vrut, cu o singură excepţie, să reglementeze piaţa imobiliară, întrucât cercurile de interese care i-au înconjurat trebuiau să-şi facă speculaţiile imobiliare, mai mult sau mai puţin legale, în voie. Excepţia amintită a fost promovarea pe ultima sută de metri a guvernării CDR, a Ordonanţei de Guvern nr.3/2000 privind organizarea activităţii agenţilor imobiliari, care prevedea înfiinţarea prin intermediul ARAI a Uniunii Naţionale a Agenţilor Imobiliari. Această ordonanţă, foarte prost scrisă din punctul de vedere al tehnicii legislative, a fost atacată la Curtea Constituţională a României, care a constatat neconstituţionalitatea ei. În consecinţă, Parlamentul a votat o lege de respingere a ordonanţei.

Mai mult decât atât, foarte mulţi operatori din piaţă preferă să nu existe legislaţie în domeniu şi o autoritate de reglementare şi supraveghere pentru piaţa imobiliară, înrucât ar dori să-şi continue afacerile după ureche.

Actualizare: 1. Daniel Piţu m-a întrebat pe Twitter dacă se adaugă la cele scrise mai sus şi dubla reprezentare (un agent imobiliar care reprezintă ambele părţi dintr-o tranzacţie imobiliară). I-am răspuns că dubla reprezentare ar trebui să fie excepţia, nu regula.

2. Am fost nevoit să şterg 3 comentarii ireverenţioase legate de acest articol, semnate (cum altfel?) anonim. Reamintesc tuturor celor care postează comentarii pe acest blog că buna-cuviinţă trebuie să le guverneze. Aici discutăm idei, nu altceva. Aşa cum scriam în prima postare de pe acest blog: "Prin democraţia implicită a Internetului şi posibilitatea de a îţi exprima opinii în spatele unei anonimităţi, spaţiul virtual s-a inundat de sfertodocţi, care urăsc competenţa şi promovează un primitivism umoral. Acest blog se vrea un loc al opiniilor decente şi argumentate despre fenomenele economice."

Băncile comerciale depun bani la BNR cu dobândă de 3% pe an, în loc să acorde credite

Băncile comerciale au preferat în martie 2010 să apeleze la facilitatea de depozit a BNR pentru 35,9 mld.lei (circa 8,8 mld.€), în creştere cu 63% faţă de ferbuarie 2010, adică au plasat la BNR această sumă în depozite pe termen scurt, preferând să încaseze o dobândă de 3% pe an, în loc să finanţeze sectorul privat (companii şi persoane fizice), din cauza percepţiei ridicate de risc. În februarie 2010, restanţele de peste 15 zile ale populaţiei şi companiilor (creditul neguvernamental) au ajuns la 9,42 mil.lei (2,29 mld.€), cu 760 mil.lei mai mult decât în ianuarie 2010, ajungând la 4,2% din totalul sumelor datorate.

Atâta vreme cât dobânda de politică monetară a fost 7%, dobânda la facilitatea de depozit a fost de 3% pe an, cu excepţia ultimelor 2 zile ale lunii martie 2010, când, ca urmare a reducerii de către BNR a dobânzii cheie, a scăzut la 2,5% pe an.

Evident că un asemenea comportament al băncilor comerciale a apărut pe fondul unei lichidităţi crescute pe piaţa monetară, dovadă fiind scăderea drastică a dobânzilor de pe piaţa interbancară în ultima vreme. Spre exemplu, Robor la 3 luni a fost astăzi de 5,56% pe an, cum se observă în graficul alăturat, preluat de la www.financiare.ro:



Drept urmare, nicio bancă comercială nu a apelat în luna martie 2010 la facilitatea de creditare a BNR (creditul lombard), care a avut o dobândă de 11% pe an, când puteau atrage lichidităţi mult mai ieftine de pe piaţa interbancară.

Întâlnim astfel o situaţie paradoxală pe piaţa bancară românească. Pe de o parte, statul român se zbate să înăsprească fiscalitatea, în goana pentru astuparea deficitului bugetar, care a fost de 1,08% din PIB în primele două luni ale anului 2010, pe de altă parte, rezervele valutare ale BNR au ajuns la 31 martie 2010 la 32,04 mld.€, rezerva de aur s-a menţinut la 103,7 tone, adică 2,75 mld.€, ceea ce conduce la o rezervă internaţională a României de 34,79 mld.€, ceea ce constituie un record istoric.

Politica monetară dăunează grav sănătăţii. Uneori omoară

Scriam acum câteva luni despre reforma monetară din Coreea de Nord, de fapt o stabilizare în toată regula. Care, însă, a eşuat. Prima reevaluare a wonului din ultimii 17 ani, care a vizat, aparent, să reducă inflaţia şi să limiteze tranzacţiile de pe piaţa neagră, a avut efectul contrar, alimentând inflaţia şi accentuând penuria de produse alimentare, şi aşa endemică în ultimul stat comunist-stalinist de pe planetă. De altminteri, faptul că populaţia nu a putut preschimba decât sume extrem de mici în noua monedă a condus la conflicte sociale, ceea ce i-a determinat pe guvernanţi să ridice această limită de la 150.000 won vechi, circa 60 $, la 500.000 won vechi, adică circa 200 $.

Presa a anunţat că cei doi responsabili cu aplicarea acestei stabilizări eşuate au fost executaţi. Unul dintre ei era Pak Nam-ki, fost director pentru planificare şi finanţe în Partidul Comunist, în vârstă de 77 de ani, demis la începutul lunii februarie, şi care a fost executat într-o cazarmă din capitala Phenian, după cum relatează agenţia de presă sud-coreeană Yonhap. El este acuzat că a "ruinat în mod deliberat economia naţională", potrivit agenţiei. Cel de-al doilea economist executat era adjunctul lui Pak, a cărui identitate nu este cunoscută.

Deşi Wikipedia are un articol asupra băncii centrale a Coreei de Nord, nu am găsit un site al ei şi este neclar de ce s-a ocupat de stabilizare un director pentru planificare şi finanţe.

Spre norocul lor, bancherii centrali din ţările civilizate nu riscă asemenea pedepse...

Interes din ce în ce mai scăzut al românilor faţă de destinaţiile turistice româneşti

Într-un comunicat al Federaţiei Patronale a Turismului Românesc, citat de Mediafax, se menţionează că numărul persoanelor care şi-au petrecut sărbătorile de Paşte într-o structură de primire turistică omologată din ţară s-a redus cu aproape 25% în acest an, la circa 37.500, iar preţul mediu achitat de un turist a scăzut cu peste 20%.

"Din datele centralizate de către Federaţia Patronatelor din Turismul Românesc a rezultat că anul acesta, circa 37.500 de români şi-au petrecut sărbătorile de Paşte într-o structură de primire turistică omologată din România şi au cheltuit numai pentru servicii turistice aproximativ 15,18 milioane de lei. Astfel, preţul unui sejur achitat de un turist român a fost, în medie, de 405 lei", se arată în comunicat.

Prin comparaţie, în 2009, au fost înregistraţi 48.500 de turişti, iar cheltuielile totale au fost de 25,12 milioane de lei, rezultând o medie de 518 lei pentru fiecare turist.

În conformitate cu datele e pe site-ul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului, în România există 6.542 unităţi de turism clasificate, ceea ce înseamnă că fiecare dintre acestea a încasat, în medie, 2.320 lei pentru servicii turistice prestate în timpul sărbătorilor de Paşte. Dacă, însă ne raportăm la numărul locurilor de cazare, 287.703, în conformitate cu aceeaşi sursă, vom obţine 52,76 lei pe sejur, adică 17,59 lei pe noapte. Cifre îngrijorătoare, care nu pot susţine un turism rentabil. În mod vădit, gradul de ocupare a fost foarte mic.

Primul loc în topul preferinţelor românilor privind petrecerea sărbătorilor pascale a fost ocupat şi anul acesta de pensiunile rurale, unde au fost înregistrate 18.000 de cazări oficiale. Alte câteva mii de turişti au ales să-şi petreacă sărbătorile în pensiuni neclasificate, adica la "negru". Cele mai solicitate destinaţii au fost zonele Bran-Moeciu, Bucovina, Vrancea, Sibiu, Maramureş şi Buzău, unde rezervările au depaşit 80% din capacitatea de cazare.

Această situaţie este şi urmarea unei dezvoltări haotice a turismului, de multe ori pe bani europeni (după cum scria Bogdan Glăvan), a lipsei de calitate a serviciilor oferite şi unei lipse totale de viziune în dezvoltarea şi promovarea turismului românesc, una dintre puţinele resurse de care am putea profita cu adevărat.

Scăderea numărului de turişti pusă de Federaţia Patronatelor din Turismul Românesc pe seama numărului redus de zile libere, promovarea modestă a destinaţiilor de petrecere a sărbătorilor pascale şi de efectele crizei economice.

Guvernul a aprobat pentru anul 2010 investiţii în turism finţate de la bugetul de stat în valoare de numai 40 mil.€. Proiectele se încadrează în cele patru subprograme naţionale de investiţii în turism:
- Schi în România;
- Dezvoltarea infrastructurii turistice în zona montană înaltă;
- Dezvoltarea echilibrată şi integrată a staţiunilor turistice balneoclimaterice;
- Dezvoltarea echilibrată şi integrată a zonei turistice din Delta Dunării şi a staţiunilor turistice de pe litoralul Mării Negre.
După cum sunt formulate programele, probabil că banii se vor duce pe apa sâmbetei, ca în multe alte cazuri.

Paşte Fericit!

Evoluţia portofoliului meu de acţiuni la BVB în martie 2010

Am decis ca, începând cu această lună, să scriu o informare lunară în legătură cu portofoliul meu de acţiuni la Bursa de Valori Bucureşti. Sunt investitor vechi pe BVB, încă de la începuturile acesteia. Tranzacţionez online prin Tradeville, probabil cel mai vechi broker online, de pe vremea când se numea Vanguard. Această platformă de tranzacţionare s-a rafinat de-a lungul anilor, acum punând la dispoziţie o sumedenie de instrumente necesare luării corecte a deciziilor.

Fac acest demers întrucât puţini dintre români au prins gustul de a tranzacţiona pe bursă. Desigur, piaţa de capital din România nu este la un nivel grozav, chiar în comparaţie cu bursele de valori din ţările din Europe Centrală. Mă refer la volumul de tranzacţionare şi la numărul de societăţi listate la cota bursei. Nici măcar companiile nu au apelat prea des la metodele de finanţare oferite de piaţa de capital (majorări de capital prin emisiuni de noi acţiuni, obligaţiuni), deşi aceste metode sunt cele mai ieftine modalităţi de finanţare. Doar că a apela la ele presupune transparenţă din partea companiilor şi puţine sunt dispuse la un astfel de demers.

Structura portofoliului meu la 31 martie 2010 este cea redată în graficul alăturat. În afară de SIF1, SIF2, SIF3, SIF4 şi SIF5, în portofoliul meu se mai găsesc, în ordinea ponderii, SNP Petrom (SNP), Transgaz (TGN), Erste Bank (EBS), BRD şi altele. În afară de blue chips, am în portofoliu şi acţiuni ale unor societăţi mai puţin cunoscute. Investiţia în aceste acţiuni nu este una aventuroasă, ci se bazează pe indicatori oferiţi de analiza fundamentală şi analiza tehnică asupra evoluţiei societăţilor şi acţiunilor.

În ceea ce priveşte evoluţia portofoliului, în luna martie 2010, ea a fost crescătoare, în condiţiile în care nu am făcut tranzacţii semnificative în această lună. Valoarea portofoliului în lei s-a majorat cu 10%, ceea ce în termeni anualizaţi înseamnă un randament de circa 214%. În euro, performanţa este foarte asemănătoare, dată fiind relativa stabilitate a cursului de schimb: 10,3% lunar şi circa 225% anualizat.

Vedetele din acest an în portofoliul meu de acţiuni sunt Armax Gaz (ARAX), care în luna martie 2010 a relizat o creştere de 40,98% în termeni de preţ mediu de tranzacţionare, Dafora (DAFR) cu 22,37%, Condmag (COMI) cu 21,52% , Transgaz (TGN) cu 17,06%.

Notă: Conţinutul articolului nu va fi interpretat drept sfaturi de investiţie, ci are un rol exclusiv informativ.

Programul "Prima casă": statul devine mai puţin social şi nu îi mai protejează pe rău-platnici

După ce statul s-a dat social din motive electorale, în vara anului 2009, iată că acum renuţă la acest atribut, având în vedere că nu mai sunt alegeri prea curând. În consecinţă, Guvernul a eliminat cerinţa privind asigurarea spaţiului minim de locuit pentru beneficiarul care nu a achitat ratele restante şi pentru care statul a achitat valoarea de executare a garanţiei. Astfel, va fi asigurată o garanţie "efectivă" a statului şi pot fi executate silit locuinţele achiziţionate sau construite prin Programul "Prima casă", după cum informează Money.ro.

Prin această măsură, scade tentaţia de a nu mai plăti ratele pentru un credit garantat prin programul "Prima casă". "Pentru a preveni executarea garanţiilor executate de stat, banca are dreptul să găsească un client eligibil care să preia ratele şi creditul obţinut prin Programul Prima casă", a declarat purtătorul de cuvânt al Guvernului, la finalul şedinţei de guvern de ieri.

În ceea ce priveşte creditele garantate pentru construire, guvernul a mai decis instituirea unei ipoteci legale de rangul I, în favoarea statului român, şi o ipotecă legală de rangul II, în favoarea finanţatorului, asupra terenului pe care sunt construite locuinţele prin "Prima casă". Măsura vizează asigurarea unei garanții pentru finanţatori, dacă Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru IMM respinge cererea de plată înainte de finalizarea construcţiei.

Pentru a preveni executarea garanţiilor acordate de stat, Guvernul a instituit posibilitatea de preluare a creditelor de către persoane ce îndeplinesc criteriile de eligibilitate.

Aceste elemente au condus la modificarea OUG 60/2009 privind programul "Prima casă", în urma unor discuţii între Ministerul Finanţelor Publice şi Asociaţia Română a Băncilor.

Other People's Money şi distrugerea creativă

După mulţi ani, am revăzut filmul Other People's Money, realizat de regizorul canadian, Norman Jewison, în 1991. Un film în care Danny DeVito face un rol excepţional, alături de Gregory Peck (unul dintre ultimele filme în care a jucat) şi Penelope Ann Miller.

În ciuda faptului că este o excelentă comedie, filmul ilustrează cum nu se poate mai bine conceptul de distrugere creativă, o teorie economică despre inovaţie şi progres, introdusă de sociologul german, Werner Sombart, şi promovată de economistul austriac, Joseph Alois Schumpeter.

Companiile care odinioară au revoluţionat şi dominat industrii noi - de exemplu, Xerox pentru fotocopiatoare sau Polaroid pentru fotografia instantanee - s-au confuntat cu scăderea profiturilor şi dominaţia lor a dispărut pe măsură ce competitorii au lansat modele îmbunătăţite sau cu costuri de fabricaţie reduse.

Noile tehnologii conduc la distrugere creativă: caseta magnetică a înlocuit filmul de 8 mm, pentru a fi înlocuită, la rândul său, de discul compact, el însuşi fiind subminat de MP3 playere.

Alte exemple de distrugere creativă sunt legate de trecerea presei în online, proces accelerat de criza economică pe care o traversăm. Multe ziare au renunţat la ediţiile tipărite pentru a trece în online, un exemplu este Cotidianul, iar altele şi-au redus frecvanţa de apariţie în formulă tipărită (de la cotidian la săptămânal, de exemplu), dar şi-au întărit prezenţa online, un exemplu fiind ziarul american Christian Science Monitor.

Distrugerea creativă poate răni. Se ajunge la disponibilizarea lucrătorilor cu competenţe învechite, ceea ce constituie un preţ plătit pentru inovatiile apreciate de consumatori. Deşi o economie în proces de distrugere creativă generează noi oportunităţi pentru cei care se pot adapta noilor realităţi, procesul poate provoca dificultăţi grave pe termen scurt, cât şi pe termen lung pentru cei care nu pot dobândi noi competenţe.

România ar trebui să înveţe procesul distrugerii creative. Economic vorbind, ne-am modernizat prea puţin concepţiile după 1990, ceea ce se reflectă în eficienţa economică redusă a actului de guvernare, cu consecinţe catastrofale. Modul în care au abordat autorităţile trecerea prin această criză economică arată o dezorientare extremă din punct de vedere economic, venită din incompetenţă, şi un conservatorism care nu se poate explica prin lipsă de viziune şi dorinţa de păstrare a privilegiilor.

Pe de altă parte, procesul de reformare a economiei şi societăţii româneşti a ţinut în prea mică măsură cont de conceptul de distrugere creativă. El s-a produs prin oblojeli sociale pentru cei care pot aduce voturi politicienilor. Numai că o conservare a unui bine mic pe termen scurt poate duce la consecinţe distrugătoare pe termen mediu şi lung.