Reflecţii economice

În aceste zile, a avut loc la Bucureşti, în Piaţa Constituţiei, cea de-a XIV-a ediţie a Timon, prescurtare de la Târgul Imobiliar Naţional. Marele târg a fost amenajat într-un cort mai mare, ca de nuntă la ţară. De altminteri, locul ales a fost acelaşi în care au loc festivalurile berii sau Revelionul organizat de Primăria Capitalei. Şi, ca să justifice amestecătura cu organizarea în acelaşi loc a unui târg de îmbrăcăminte şi încălţăminte şi a unuia de plante ornamentale, ni se oferă următoarea explicaţie: „Toate acestea pentru că procesul de căutare a unei locuinţe trebuie să fie unul plăcut, pentru că pe lângă locuinţă oamenii mai au şi alte nevoi adiacente, precum amenajarea grădinii sau achiziţia unei maşini, dar şi pentru că bucureştenii merită mai mult decât clasicele expoziţii cu standuri şi pliante sau pentru că este timpul ca Bucureştiul să se alinieze la conceptele europene de târguri şi expoziţii, al căror cuvânt de ordine nu trebuie să fie niciodată plictiseala”, afirmă Vlad Vlăsceanu, director Timon, pe site-ul târgului.

Nu este de mirare că succesul târgului este de menţionat în Cartea Recordurilor: 6 contracte de vânzare-cumpărare pentru locuinţe promovate de dezvoltatorii imobiliari prin intermediul Timon, adică 0,075% dintre cele 8.000 de unităţi locative care au fost promovate de 60 de dezvoltatori şi 3 agenţii imobiliare, după cum informează Imopedia.ro. De altminteri, anul trecut, în septembrie 2009, la o altă ediţie a aceluiaşi târg, în disperare că nu se realiza niciun contract, s-a purces la o licitaţie olandeză, despre care am scris pe larg aici, la care s-a vândut o singură garsonieră.

În mod vădit, multe dintre târgurile imobiliare din România sunt maşini de făcut bani, pe baza interesului crescut faţă de piaţa imobiliară din anii 2003-2008. Acum, în perioadă de criză, aceşti bani sunt mai greu de făcut. Însă nostalgia banilor mulţi nu dispare cu una, cu două. Money.ro îi citează pe organizatorii acestui târg cum că expoziţia din cort i-ar fi costat 500.000 €, iar aranjamentul cu arbuşti decorativi, conifere şi foioase de mari dimensiuni, arbuşti mediteraneeni, plante decorative şi flori de sezon, dar şi cu fântâni arteziene sau mobilier pentru gradină, a fost realizat în colaborare cu City Garden.

În disperare de cauză, Vlad Vlăsceanu s-a asociat cu Ion Cătuţoiu, director la RealTime, agenţie imobiliară care se laudă că deţine 85% din oferta de clădiri de birouri din Bucureşti şi emite studii de piaţă, despre a căror metodologie nu se suflă un cuvinţel. Ambele personaje au pornit un război furibund faţă de toţi cei care fac afirmaţii despre piaţa imobiliară care nu le convin făcătorilor de târguri imobiliare naţionale în corturi de nuntă. Adică, pentru a le fi pe plac şi pentru a le merge afacerea, toată lumea care vorbeşte despre piaţa imobiliară ar trebui să spună că preţurile nu mai pot scădea în perioada următoare.

„Nu este de ajuns să fii purtător de cuvânt al ARAI, al UNAI sau al unui por­tal imobiliar pentru a te erija în formator de opinie. De cele mai multe ori, aceşti trans­mi­ţători de mesaje s-au contrazis de la o vreme la alta. Au trans­mis mesaje dăunătoare pieţei şi au dezinformat publicul interesat de imo­biliar”, afirmă Vlad Vlăsceanu în Financiarul.

„Sunt personaje care ar face şi ar spune orice pentru a câştiga o brumă de notorietate. Acesta este motivul hao­sului informaţiei imobiliare cu privire la nivelul şi evolutia preţurilor. (...) Presa, care este principalul canal de in­for­mare, doreşte senzaţional şi audienţă. Cei care pot oferi senzaţionalul sunt ne­profesioniştii pieţei imobiliare, persoane care nu au reuşit în profesie, dar reuşesc să vorbească despre ea. (...) Repre­zen­tativitatea asociaţiilor şi uniunilor imobiliare este la nivelul subsolului pie­ţei, fără a avea printre membri oameni sau companii cu excelenţă în activitatea imobiliară”, zice Ion Cătuţoiu în acelaşi articol din Financiarul, intitulat „Analiştii“ imobiliari manipulează piaţa după propriile interese.

Rog televiziunile şi presa să dea curs urletului domnilor Vlăsceanu şi Cătuţoiu, să nu mai dea glas decât opiniilor celor doi specialişti, pentru ca opinia publică românească să pună umărul la susţinerea eforturilor lor de cort şi la umflarea conturilor lor bancare slăbite de criză.

Mai mult decât atât, îi sugerez d-lui Vlăsceanu ca, după legalizarea bordelurilor, să alăture viitoarelor ediţii ale Timon şi un astfel de stabiliment, tocmai pentru a realiza alinierea Bucureştiului „la conceptele europene de târguri şi expoziţii, al căror cuvânt de ordine nu trebuie să fie niciodată plictiseala”. I-ar servi şi cauzei nobile de a-i mai convinge pe dezvoltatorii imobiliari să-i plătească taxa de stand.