Reflecţii economice

Şeful Fondului Monetar Internaţional, Dominique Strauss-Kahn, a făcut astăzi o vizită la Bucureşti, marcată de multiple întâlniri şi discursuri publice. Media a scris spumos în legătură cu această vizită. Că şi-a uitat ceasul la Parlament, că Geoană a verificat personal dacă ceasul găsit îi aparţine şefului FMI, că oaspetele şi-a cerut scuze că nu poate rosti discursul de la Parlament în limba română. Dincolo de astfel de remarci tabloide, prea puţin s-a scris în media despre esenţa vizitei şi flisofia acţiunilor FMI, cel puţin în raport cu România.

Dominique Strauss-Kahn s-a rezumat la remarci diplomatice (vezi răspunsurile lui în dialogul cu cititorii Hotnews.ro), de genul "acordul stand-by este bine manageriat", "România are o situaţie fiscală grea, dar lucrurile arată mai bine la politica monetară".

Opoziţia a reacţionat. Victor Ponta, citat de Bloombiz: "Sunt câteva lucruri pe care, din politeţe, domnul Strauss-Kahn nu le-a putut spune şi de aceea trebuie să le spunem noi. În primul rând, domnul Strauss-Kahn nu le-a putut spune studenţilor de la ASE că ei înşişi vor trebui să plătească înapoi miliardele de euro cheltuiţi de Guvernul Boc, nu le-a putut spune că nu este vorba despre un cadou de la FMI, ci de un împrumut pe care ei îl vor plăti."

Din păcate, esenţa lucrurilor nu a fost spusă public. Adevărurile le găsim mai mult pe bloguri. Bogdan Glăvan a fost la întâlnirea de la ASE şi a remarcat: "Pentru început, vă voi spune doar că Strauss-Kahn a identificat cauza principală a crizei actuale în dereglementarea sectorului financiar din ultimele decenii. Si a adăugat, logic, că avem nevoie de reglementări noi, accentuând în subsidiar că procesul de reglementare decurge foarte lent şi anevoios."

Din toate întâmplările de astăzi, rezultă că FMI nu este un doctor care prescrie tratamente ţărilor cu probleme, nici un chirurg talentat, care taie cu precizie, ci un măcelar care aplică tratamente radicale, nediferenţiate şi care pot conduce la moartea pacientului.

România a contractat un împrumut de 19,95 mld.€, ceea ce echivalează cu 17% din PIB. Ţările occidentale au folosit pachete de stimulare şi salvare a economiei de circa 2% din PIB. Gestionarea crizei s-a făcut la noi într-un mod catastrofal, de către un guvern cu competenţe economice extrem de reduse şi care a preferat să îşi alimenteze clientela politică în loc să ia măsuri anti-criză. Banii care s-au dus la guvern, caz fără precedent în acordurile stand-by semnate de FMI, au fugit urgent în consum. Celialţi bani au condus la creştere fără precedent a rezervei valutare a BNR. Politica monetară a băncii centrale este lăudată, deşi în destule puncte este discutabilă, iar politica fiscală a guvernului este blamată.

Pe deasupra, cerinţele FMI la adresa României au fost în nota obişnuită, macroeconomice, şi constau în obsesia tăierii cheltuielor guvernamentale, în speranţa că guvernul României va şti să facă asta. Nu ştie. FMI nu este obişnuit cu tăieturi chirurgicale fine, ci cu gesturi măcelăreşti, făcute cu toporul. Şi, în momentul în care o astfel de filosofie se aplică unui guvern total lipsit de viziune economică, dezastrul este iminent. Dea cum încolo, din banii veniţi de la FMI, nici mocar un bănuţ nu va mai merge la guvern. Să vedem atunci cum vor reuşi să se descurce autorităţile. De-abia atunci va începe adevărata criză. Şi guvernul va mai face un acord stand-by. Traian Băsescu a spus-o explicit: "Dorim o cooperare pe termen lung cu FMI, când vom încheia acest acord, cel mai probabil vă vom cere un acord stand-by de asistenţă sau o linie flexibilă de credit. Vom vedea împreună ce soluţie trebuie adoptată în ce priveşte România, pentru că este clar că, atâta timp cât suntem într-un acord cu dumneavoastră, România este mai credibilă." Oare?

În concluzie, vizita lui Dominique Strauss-Kahn nu afost decât un eveniment de bifat în agendă şi nimic altceva.