Reflecţii economice

Vă veţi întreba ce caută într-un blog economic un bon de parcare de la Aeroportul Internaţional Henri Coandă din Otopeni (click pentru mărire). Acum câteva seri, am fost s-o aştept pe soţia mea, care venea cu avionul din străinătate, în jurul miezului nopţii. Mă sunase că a ieşit deja cu bagajele. Am încercat să intru cu maşina la rampa de sosire a pasagerilor. Nu mi s-a dat voie sub niciun motiv şi mi s-a sugerat că m-ar fi lăsat dacă aduceam pe cineva la aeroport. Pe cine să aduc la terminalul "Sosiri"? Mi s-a sugerat să intru în parcare. Am intrat şi am stat acolo 2 minute, cu tot cu plata parcării. Am intrat la ora 0.32 şiam ieşit la ora 0.34. Nu îmi aduc aminte de un alt aeroport din lume la care să se întâmple aşa ceva, adică să nu fie permis accesul autoturismelor proprietate privată la ieşirea din terminalul "Sosiri".

Nu este vorba de sumă, ci de disconfortul creat de o asemenea organizare defectuoasă.

Nu zicea preşedinte Traian Băsescu că 70% din venirile turiştilor în România se fac pe calea aerului, încercând să justifice starea jalnică a infrastructurii rutiere? Mă rog, s-a dovedit că nu este adevărat şi că 78% dintre turiştii străini vin pe cale rutieră. Ceea ce se întâmplă la Aeroportul Otopeni este una dintre căile prin care respingem turismul. Ne amintim de scandalurile cu duty free shop-urile din aeroport şi cu accesul dedicat numai unei companii de taxiuri în preajma aeroportului. Nu numai că în România continuă să se fure pe faţă, dar mai şi alungăm puţinii turişti care ne trec pragul.