Reflecţii economice

Citesc trei postări de pe blogul lui Dan Popa despre audierea lui Gheorghe Pogea la comisiile de buget-finanţe ale parlamentului: Ăştia sunt membrii comisiei de buget finanţe?, Audierea lui Pogea şi nesimţirea unor membri din Comisie, care oricum nu pricep nimic din ce li se spune şi Adevărat profesionalism al comisiilor de buget-finanţe: Pogea, întrebat dacă a fost membru PCR. Concluzia lui Dan este că Pogea este cu zece clase peste membrii comisiilor de buget-finanţe din parlament, care au pus întrebări tembele candidatului demis odată cu guvernul la funcţia de ministru al finanţelor publice. Îi împărtăşesc această opinie, dar nu ştiu dacă nu cumva a căzut în admiraţia metalurgului nostru de finanţe. Îl asigur că nu are de ce, în afară, eventual, de cine ştie ce motive secrete :)

Nu am urmărit aseară în direct emisiunea Bizbazar a lui Moise Guran de la Antena 3, dar am văzut-o azi înregistrată şi am şi împrumutat titlul. A fost o mostră de dialog absurd. Moise, care realizase o emisiune cu acelaşi personaj la începutul anului, a încercat să-i adreseze întrebări pertinente în legătură cu acordul stand-by cu FMI, deficitul bugetar, execuţia bugetară, investiţii şi câte şi mai câte, comparând ceea ce promitea la începutul lui 2009 cu realizările ulterioare. Răspunsurile lui Pogea au fost contabilicesc-aiuritoare. S-a învârtit printre cifre, fără să spună nimic concret şi acuzându-l pe Moise Guran că nu s-a documentat.

Prestaţia lui Pogea este ruşinoasă pentru un ministru al finanţelor publice şi este demnă de Gâgă. Oricum, răspunsurile sale din emisiunea amintită ne arată cu prisosinţă de ce România economică este în halul în care este după primele nouă luni ale anului 2009.