Se încheie 2010. Un an catastrofal pentru economia românească

La începutul acestui an, scriam că "de deciziile noastre din 2010 va depinde evoluţia economiei româneşti pentru mulţi ani". Aşa a fost şi aşa este. Deciziile politice au fost cum nu se mai poate mai proaste şi denotă acţiuni pompieristice, luate sub impulsul momentului, nefiind nicicum rodul unei gândiri coerente. Consecinţele vor fi resimţite mulţi ani de acum înainte. Politicieni iresponsabili au adâncit criza economică în care a trebuit să navigăm. Costul economic va fi mare şi se va întinde pentru mai bine de o generaţie.

România a avut evoluţii care o clasează pe ultimele locuri în Uniunea Europeană. România tinde să devină o problemă a Europei. Desigur, criza datoriilor suverane a afectat o parte dintre ţările PIIGS şi tinde să le efecteze şi pe celelalte, ca şi pe alte ţări ale UE. Dintre criteriile de convergenţă nominală prevăzute de tratatul de la Maastricht, România îndeplineşte doar unul, cel al datoriei publice raportate la PIB. Dar asta nu ne asigură nici respectabilitate şi nici şanse de a pătrunde în fracturata zonă euro.

Cu măsurile iresponsabile, lipsite de orice fel de viziune economică, ale vremelnicilor guvernanţi de la Bucureşti, România este condamnată să se târască pentru mulţi ani pe la coada Europei. Chiar dacă orgoliile ne fac să cerem ca toţi membrii UE să fie de acelaşi rang I, trebuie să recunoaştem că intenţia de facto a greilor Europei de a gândi o Uniune Europeană cu două viteze nu face altceva decât să confinţească o realitate în care România merită cu prisosinţă calificativul de membru de rangul II.

În ceea ce priveşte anul 2011, înclin să-i dau dreptate lui Radu Soviani, care afirmă şansele de a rămâne în recesiune sunt cam de 7 din 10. Revenirea României va fi determinată, când va fi să fie, de o evoluţie pozitivă europeană şi în niciun caz drept urmare a unor politici coerente. De altfel, într-un spirit mioritic caracteristic, vremelnicul preşedinte al acestei ţări afirma că că ei, politicienii, nu pot face nimic pentru ca România să iasă din criză. Aceşti politicieni nu pot face nimic. Şi, când spun "aceşti politicieni", nu mă refer neapărat la cei ce se află la putere, ci la întreaga clasă politică românească.

Economia românească va trece prin locuri înguste şi în 2010. Pentru populaţie, este posibil ca prima jumătate a lui 2011 să fie chiar mai grea decât vremurile traversate până acum.

Toate aceste consideraţii nu mă împiedică să urez tuturor românilor multă sănătate, ingeniozitate şi capacitatea de a îşi scoate valorile autentice în faţă. La mulţi ani!

În primele 11 luni ale lui 2010, băncile au refuzat instrumente de debit fără acoperire în valoare de 2,1 mld. €

Aflu din financiare.ro că băncile comerciale care operează în România au refuzat la plată, în primele 11 luni ale anului 2010, instrumente de debit fără acoperire în valoare de 9 mld. lei (circa 2,1 mld. €). În cadrul acestei sume, ponderea cea mai mare, de aproape 94%, au avut-o biletele la ordin.

Comparativ cu perioada similară a anului trecut, sumele refuzate la plată de către banci au crescut cu numai 3%, înregistrându-se astfel o temperare a avansului, în condiţiile în care, în 2009 faţă de 2008, în perioada ianuarie-noiembrie majorarea a fost de 129%. Analiştii financiari consideră că motivele principale care favorizează incidentele cu instrumente de debit sunt blocajul financiar şi îngheţarea liniilor de creditare de către bănci.

Chiar dacă avansul s-a temperat, dacă este să luăm în considerare încetinirea procesului de creditare a sectorului neguvernamental, de fapt este vorba de o agravare a fenomenului. Situaţia este îngrijorătoare, având în vedere că suma este echivalentă cu circa 2% din PIB. Pe lângă cultura economică precară şi dispreţul faţă de lege, criza este un factor agravant.

Cum manipulează Emil Boc cifrele privind creşterea salariilor bugetarilor

Astăzi, în Parlament, prim-ministrul Emil Boc a declarat că bugetarii vor recupera 15% din reducerea cu 25% a reducerii salariilor, operată cu începere de la 1 iulie 2010. Ştiţi cum e, minciunile sunt de trei feluri: minciuni, minciuni sfruntate şiu statistici. În cazul de faţă procente. Mărirea cu 15% va fi operată la salariile valabile în octombrie 2010, deja reduse cu 25% la mijlocul anului. Dacă facem o socoteală simplă, 0,75 x 0,15 = 11,25%. Atât recuperează bugetarii din reducerea salarială. Presa a calculat cât câştigă salariaţii din sectorul public cu această mărire, dacă ţinem seama de inflaţie şi de tăierea sporurilor. Nimic.

Departe de mine gândul că nu ar fi necesare restructurări serioase ale cheltuielilor publice. Evident că ele trebuie făcute. Numai că nu în stilul smuls, adică otova, aşa cum face "competentul" prim-ministru.

Inflaţia anuală a ajuns la 7,73% în noiembrie 2010

Institutul Naţional de Statistică a dat publicităţii comunicatul privind indicele preţurilor de consum în luna noiembrie 2010. Dacă inflaţia lunară în luna precedentă a fost de 0,55%, inflaţia lunară în noiembrie 2010 a fost 0,52%, valori comparabile. Inflaţia anuală a crescut la 7,73%, faţă de 7,88% în luna precedentă, aşa cum se poate observa din graficul de mai jos (click pentru mărire).

În a doua imagine, am reprezentat inflaţia lunară (cu verde) şi media mobilă a Indicelui Preţurilor de Consum (cu portocaliu), valoare care intră în cadrul criteriilor de convergenţă nominală pentru admiterea în zona euro. În luna noiembrie 2010, această medie mobilă (media inflaţiilor anuale în ultimele 12 luni faţă de precedentele 12 luni) s-a situat la 5,82%, în creştere de la 5,57% cât s-a înregistrat în octombrie 2010. Este a cincea oară când media mobilă creşte după decembrie 2008.

Inflaţia lunară a fost cauzată, în noiembrie 2010, de creşterea preţurilor mărfurilor nealimentare cu 0,38%, a tarifelor serviciilor cu 0,20% şi a preţurilor mărfurilor alimentare cu 0,88% faţă de luna precedentă.

Inflaţia anuală înregistrată, de 7,73%, a ieşit mult din interiorul ţintei de inflaţie stabilite de BNR, de 3,5% +/- 1 punct procentual. Proiecţia de inflaţie a BNR a ajuns pentru T4 2010 la 8,2%.

La ce să ne aşteptăm de la 2011 pe piaţa imobiliară?

Reproduc mai jos un interviu acordat Cristinei Tamaş de la Imopedia.ro.

Anul 2011 ar putea aduce zile grele în viaţa dezvoltatorilor care au construit cu bani de la bănci şi nu reuşesc să-şi vândă locuinţele. Şurubul se va strânge tot mai tare, iar băncile îşi vor vrea banii înapoi. Continuăm interviul realizat cu analistul imobiliar Radu Zilişteanu şi discutăm despre 2011 şi ceea ce ar putea aduce nou pe piaţa imobiliară de la noi.

Ce va aduce anul 2011?

În primul rând trebuie spus că piaţa imobiliară este extrem de sensibilă la cadrul economic general şi ceea ce se întâmplă pe piaţa imobiliară este o reflectare a ceea ce se întâmplă în economia românească în ansamblu. Anul 2011 nu se prevede a fi un an grozav, previziunile sunt de creşetere a PIB-ului de până la 2% şi o astfel de creşetere evident că nu ar da un impuls prea serios economiei româneşti. De aceea, nu cred că piaţa imobiliară va avea elemente spectaculoase pe parcursul anului 2011, mai ales că şi creditarea pe acest segment este la cote extrem de scăzute şi motivele care au dus la această situaţie sunt legate pe de-o parte de teama băncilor că activele imobiliare aduse în garanţie s-ar putea deprecia în continuare. De cealaltă parte este vorba de potenţialii solicitanţi de credite cărora le este teamă să angajeze un credit ipotcar care are o perioadă de derulare foarte lungă 25-30 de ani, teama provenind din nesiguranţa locului de muncă, nesiguranţa situaţiei economice a familiei respective. Atunci neexistând finanţare bancară, alte surse fiind extrem de reduse pentru piaţa imobiliară sunt puţine şanse să existe modificări spectaculoase pe piaţa imobiliară a anului 2011. Dacă situaţia actuală continuă şi probabil că aşa o să fie, cel puţin în prima jumătate a anului 2011 eu consider că mai sunt posibile scăderi de preţuri în continuare, însă pe o pantă foarte redusă, probabil că este vorba de doar câteva procente.

Ce segment al pieţei se va mişca mai bine?

Întrebarea corectă ar fi ce segment al pieţei se va mişca cel mai puţin prost în anul 2011? Şi eu cred că segmentul spaţiilor de birouri ar putea să meargă mai bine decât restul segmentelor pieţii imobiliare pentru că este de presupus chiar şi cu o uşoară revigorare economică faţă de anul 2010 firmele s-ar putea mişca mai bine şi atunci sigur că vor avea nevoie de spaţii de închiriat pentru că în perioada asta de criză multe firme s-au restrâns sau au făcut dispinibilizări de personal, nu au mai avut nevoie de spaţiu atât de mare şi s-au mutat la chirie mai ieftină. Atunci s-ar putea ca pe piaţa de birouri să simţim o uşoară schimbare.

Ce soluţii au dezvoltatorii care au construit pe banii băncilor şi sunt acum strânşi cu uşa să-şi achite datoriile, dar nu au vânzări?

Dezvoltatorii care şi-au finanţat proiectele de dezvoltare imobiliară cu bani împrumutaţi de la bănci se află într-o situaţie extrem de delicată în momentul de faţă şi eu cred că cel mai important lucru în relaţie dezvoltator-bancă este faptul că anumite bănci comerciale care i-au creditat pe aceşti dezvoltatori nu le permit acestora să vândă unităţile locative din dezvoltările respective la un preţ prea mic. Pur şi simplu le interzic să vândă la un preţ prea mic şi atunci evident că marja de mişcare a dezvoltatorului este extrem de redusă, dacă un dezvoltator care şi-a finanţat proiectul din alte surse decât cele bancare îşi poate permite să rişte şi să vândă sub preţ la un moment dat pentru că banii trebuie să se învârtă şi poate găsi oportunităţi bune în altă parte, un dezvoltator care a contractat un credit bancar are o marjă de manevră mult mai mică. Atunci prevăd că în perioada următoare, în 2011 vom asista la mai multe executări silite ale proprietăţilor care au fost puse drept garanţie pentru aceste credite.

Se mai uită investitorii spre piaţa imobiliară din România?

În momentul de faţă piaţa imobiliară din România este atractivă pentru investitorii de ciză. Există şi fonduri de invetsiţii care sunt orientate spre investiţiile pe timp de criză şi aceste fonduri sunt interesate, de altminteri s-au făcut câteva investiţii de când a început criza şi e de presupus că vor face în continuare pe segmentele de piaţă pe care ei intuiesc că potenţialul de creştere este mare.

Statul român şi Fondul Proprietatea se bat pe bani

După cum anunţă site-ul financiare.ro, Fondul Proprietatea, care deţine 15% din acţiunile Romgaz, va ataca în justiţie decizia producătorului de gaze de a dona 400 de milioane de lei la bugetul de stat, întrucât o astfel de măsură va avea consecinţe grave asupra profitului Romgaz, susţin reprezentanţii Franklin Templeton, compania care administrează Fondul Proprietatea. În cadrul Adunării Generale a Acţionarilor Romgaz din 30 noiembrie, Ministerul Economiei, principalul acţionar al companiei cu 85% din acţiuni, a votat în favoarea donaţiei de 400 de milioane de lei către bugetul statului, în timp ce Fondul Proprietatea s-a opus acestei rezoluţii.

Relativ la această chestiune, Mark Mobius, preşedinte executiv al Templeton Emerging Markets Group, a spus:

„Înţelegem nevoia statului român de a-şi finanţa deficitul bugetar, dar astfel de decizii trebuie luate doar într-o perspectivă pe termen lung. Cum donaţia a fost deja susţinută de Ministerul Economiei, anticipăm efecte negative asupra mediului românesc de investiţii şi considerăm că poate fi afectat chiar ratingul de ţară al României. Credem că o asemenea decizie arbitrară şi nedreaptă în numele unei companii de stat va fi în detrimentul Romgaz, al acţionarilor minoritari dar şi al mediului de afaceri din România. Capacitatea guvernului de a impune astfel de decizii asupra unor companii va trimite un mesaj îngrijorător investitorilor internaţionali şi va afecta reputaţia pieţei de capital din România."

Sursa: Adevărul.ro

Iată cum administrarea Fondului Properietatea de către o firmă privată şi nu de către statul român conduce la o decizie responsabilă. Statul, în virtutea celor 85% deţinute la fond, a crezut că poate decide în mod discreţionar, în detrimentul acţionarilor minoritari.

Actualizare: Aflu din financiare.ro că ministrul economiei, Ion Ariton, a afirmat că donaţia Romgaz este legală. Ariton ăsta crede că în afaceri este ca în politică. Oare de guvernanţă corporatistă şi drepturile acţionarilor minoritari o fi auzit?

Ce a adus bun anul 2010 pe piaţa imobiliară?

Reproduc mai jos un interviu acordat Cristinei Tamaş de la Imopedia.ro.

Decembrie este luna bilanţurilor, tragem linie şi vedem ce a fost bine, ce a fost rău. O analiză atentă a lui 2010 arată că situaţia s-a mai îndulcit pe piaţa imobiliară de la noi şi că scăderile de preţ nu au mai fost atât de violente ca în 2009. Cum a fost anul 2010 pentru piata imobiliara din România am aflat de la Radu Zilişteanu, doctor în economie şi analist imobiliar.

Avem deja doi ani şi jumătate de criză. Anul 2010 a fost în general un an ceva mai calm după căderile drastice din 2008 şi 2009 şi panta de scădere s-a mai îndulcit în sesnul că nu a mai fost o pantă atât de abruptă. Am asistat în continuare la diminuări ale numărului de tranzacţii şi mă refer aici la nivel de ţară. Şi preţurile au scăzut. Aceste două elemente sunt cele care au scăzut şi cele care caracterizează piaţa imobiliară. Ca fenomene petrecute în anul 2010 aş cita faptul că foarte mulţi proprietari de imobile rezidenţiale care nu şi-au mai putut vinde locuinţele la preţurile pe care şi le-au propus au preferat să sisteze vânzarea şi să scoată imobilele respective pe piaţa închirierilor. Să ne amintim că până în anul 2007 ne întâlneam cu o creştere bruscă, un vârf de preţuri pe piaţa închirierilor în luna septembrie şi eventual la începutul lui octombrie când studenţii reveneau în marile centre universitare. Creşterea ajungea atunci şi până la 25%. Din cauza unei oferte suplimentate pe piaţa închirierilor anul acesta nu am mai asistat la o asemenea creştere a chiriilor, ci la o creştere de câteva procente, nesemnificative.

Piaţa terenurilor cum a evoluat?
Pe piaţa terenurilor, probabil cel mai afectat segment al pieţei imobiliare, descreşterile de preţuri din martie 2008 şi până acum au ajuns la peste 60%. Şi ceea ce este particular pentru această piaţă a terenurilor este faptul că sunt zone întregi unde nu s-au mai realizat deloc tranzacţii.

Ce ne puteţi spune despre piaţa spaţiilor comerciale şi cea a spaţiilor de birouri?
A avut şi ea de suferit. Ştim tendiţa din ultimii doi ani şi jumătate ca magazine de lux din zone scumpe, cum ar fi Calea Victoriei din Bucureşti să fie închise, iar magazinele respective să se mute în marile centre comerciale.
Pe piaţa spaţiilor de birouri, gradul de ocupare s-a micşorat şi foarte multe companii care stăteau cu chirie în clădiri de birouri de clasă A au preferat să se mute în clasă B şi eventual în locuri mai îndepăratate de centru sau de zonele considerate bune tocmai pentru a plăti o chirie mai mic.

Ce a adus 2010 pe piaţa locuinţelor noi şi vechi?
În ceea ce priveşte piaţa locuinţelor scăderile de preţuri în cazul locuinţelor vechi pe parcursul anului 2010 au fost în jurul procentului de 10%, dar cum spuneam panta de descreştere a preţurilor s-a calmat şi pe fondul unui număr mult mai mic de tranzacţii faţă de perioada de dinainte de criză. În ceea ce priveşte piaţa locuinţelor noi dezvoltatorii s-au trezit cu foarte multe unităţi locative noi nevândute, unităţi locative care costă ca întreţinere şi au încercat tot felul de metode inovative de marketing pentru a reuşi să le vândă. Culmea pe parcursul anului 2010 au avut loc multe târguri imobiliare şi în special dezvoltatorii au fost cei care au fost prezenţi cu promoţii. Pe fondul unei creditări ipotecare la cote extrem de scăzute cei care şi-au finaţat dezvoltările imobiliare din bani proprii, în orice caz nu din credite bancare şi-au permis să ofere vânzarea locuinţele respective în rate, fără intervenţia unui credit bancar. Mai mult decât atât unii dezvoltatori au preferat metoda rent-to-buy, în sensul că oferă spre închiriere unor potenţiali clienţi locuinţele respective, iar dacă aceştia se hotărăsc într-un termen rezonabil să cumpere cu banii de la dezvoltatori unitatea locativă respectivă atunci chiria pe care au plătit-o pe parcursul acestor ani se constituie drept avans din plata integrală a locuinţei.

Cum apreciaţi programul Prima Casă 2?
Programul Prima Casă 2 a fost defectuos încă de la bun început şi de fapt a fost praf în ochi cu mărirea plafonului de creditare până la o sumă maximă de 75.000 euro, minus 5% avansul, în cazul în care se asociau cel puţin şapte persoane fizice care deţineau teren, autorizaţie de construire şi erau dispuşi să intre într-un asemenea montaj financiar. După ştiinţa mea nu s-a dat decât un singur credit de acest fel pe parcursul întregului an 2010. Faţă de anul 2009, programul Prima Casă a continuat cu o caracteristică foarte importantă respectiv grosul imobilelor pentru care s-au contractat credite au fost locuinţe vechi, în jur de 80%, iar locuinţele noi cărora le era destinat programul, cel puţin prin declaraţiile ministrului de finanţe şi ale primului ministru au reprezentat extrem de puţin. Deci programul Prima Casă după părerea mea nu a fost un succes şi nici programul Prima Casă 3 care se preconizează pentru anul 2011, nu cred că va fi un succes. Îmi menţin opinia că programul Prima Casă la lansarea lui în mai 2009 a fost un program populist şi preelectoral.

Participare la emisiunea "Ora de business" de la TVR2

La invitaţia lui Moise Guran, am participat în această seară la emisiunea Ora de business de la TVR2, pentru o discuţie pe marginea situaţiei actuale a pieţei imobiliare. Partea respectivă se găseşte între minutele 20:45 şi 35:00. Originalul îl puteţi vedea aici.

Guvernul Orban, mai ceva decât guvernul Boc, desfiinţând pensiile pilon II

După cum anunţă site-ul financiare.ro, guvernul ungar va elimina fondurile de pensii private obligatorii până la sfârşitul anului viitor, prin modificările planificate în sistemul de pensii, a declarat ministrul Economiei, Gyorgy Matolcsy, pentru site-ul de business fn.hu.

"Reformele pregătite de guvern pentru sistemul de pensii vor rezulta în eliminarea pilonului doi (al fondurilor de pensii private obligatorii). Pilonul II va înceta să existe până la sfârşitul lui 2011", a afirmat Matolcsy într-un interviu acordat luni şi publicat joi seară. Matolcsy anticipează că 90-95% dintre cei trei milioane de contributori la fondurile de pensii private obligatorii vor reveni la sistemul public de pensii.

Guvernul de dreapta condus de Viktor Orban, de dreapta, comite, astfel, un grav atentat la proprietatea privată. Desfiinţarea pensiilor private obligatorii din cauza incompetenţei guvernelor succesive ale Ungariei de a gestiona fondul public de pensii va avea consecinţe extrem de grave pentru credibilitatea acestei ţări. Nici măcar guvernul Boc nu a îndrăznit aşa ceva.

D-ale BNR: a emis acum o lună o nouă monedă de 50 de bani despre care n-a ştiut nimeni

O nouă monedă de 50 de bani a intrat în circulaţie. Oficial s-a întâmplat în urmă cu o lună de zile, cu ocazia aniversării a 100 de ani de la primul zbor românesc efectuat de Aurel Vlaicu. Dacă cineva are curiozitatea să se uite pe site-ul BNR la pagina Monede şi bancnote în circulaţie, această monedă nu este prezentă, cel puţin în momentul în care scriu acest rânduri.

Noua monedă este de mărimea celei de 50 de eurocenţi şi are pe una dintre feţe portretul lui Aurel Vlaicu. Moneda va circula în paralel cu cele de 50 bani, emisiunea 2005, aflate în prezent în circulaţie.

Introducerea în circulaţie a noii monede a creat destule probleme, conform oficialilor BNR. Şi asta pentru că cel mai mulţi români nu sunt familiarizaţi cu noua monedă care nu seamănă deloc cu cea normală de 50 de bani. În circulaţie sunt un milion de monede noi de 50 de bani, adică în total 500.000 lei, ceea ce nu înseamnă prea mult.

Presa relatează că, în multe rânduri, cei care au vrut să plătească cu această monedă au fost refuzaţi, pe bună dreptate. Vechea monedă de 50 de bani, adică cea în circulaţie, are dimensiunile unei monede de 1 €, pe când noua monedă are dimensiunea unei monede de 50 de eurocenţi, ceea ce sporeşte şi mai mult confuzia, în lipsa unei mediatizări corespunzătoare.

UE a înfiinţat Autoritatea Bancară Europeană

Consiliul UE a adoptat, miercuri, legislaţia de constituire a Consiliului European pentru Riscuri Sistemice şi a celor trei noi autorităţi de supraveghere financiară, între care şi Autoritatea Bancară Europeană (ABE).

Consiliului European pentru Riscuri Sistemice (CERS) va asigura supravegherea macro-prudenţială a sistemului financiar şi crearea a trei noi autorităţi europene care vor supraveghea băncile, companiile de asigurări şi pieţele financiare, informează Departamentul pentru Afaceri Europene (DAE).

"Prin adoptarea acestui pachet legislativ, Uniunea Europeană propune un set de măsuri concrete menite să asigure stabilitatea financiară în întreaga Uniune, să garanteze aplicarea aceloraşi norme tehnice de bază şi să asigure respectarea lor cu consecvenţă", se arată în documentul DAE.

Cadrul instituţional privind supravegherea financiară este constituit din doi piloni: Consiliul European pentru Riscuri Sistemice şi Sistemul european al supraveghetorilor financiari (SESF) pentru supravegherea instituţiilor financiare individuale („supraveghere micro-prudenţială").

Discuţii pe marginea înfiinţării acestor organisme se poartă încă de la înecputul crizei pe care o traversăm. Sistemul financiar-bancar european a dat dovadă de slăbiciuni, care au dus la pierderi importante pentru anumite bănci europene. Mai mult decât atât, măsurile financiare de sprijinire a băncilor aflate în dificultate trebuiau supravegheate la nivel european.

Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, va face parte din boardul Consiliului European pentru Riscuri Sistemice.

De ce îşi pierde Romtelecom clienţii

Am decis să renunţ la ultimul post telefonic fix Romtelecom la una dintre firmele mele. Firma respectivă era client al Romtelecom de 17 ani. Client bun platnic întotdeauna. Când am decis să renunţ la ultimul post telefonic, aducând după sine şi rezilierea contractului (de fapt, nu ştiu dacă am avut vreodată un contract), am întrebat la serviciul clienţi ce trebuie să fac cu ultima factură, dinaintea celei care avea să facă reglarea finală şi trebuia să fie negativă, adică să ni se restituie nişte bani plătiţi în avans. Mi s-a răspuns să nu o plătim, să aşteptăm factura finală, negativă şi să plătim soldul final. Am ascultat sfatul.

În consecinţă, am aşteptat factura finală, pe care Romtelecom a găsit de cuviinţă să însereze anunţul din facsimil, prin care operatorul de telefonie ameninţă un client vechi şi bun platnic că îl va da pe mâna recuperatorilor. Halal comportament de afaceri!

Romtelecom, deşi cu management străin în prezent, a rămas cu reflexele şi metehnele din vreme în care era operator monopolist pe telefonia fixă.

Citiţi pe tema Romtelecon şi articolele anterioare: Uşor off-topic: Romtelecom, tehnologia şi afacerile, Ca şi statul român, Romtelecom vrea să stoarcă bani din orice şi Povestea portării unui număr de telefon fix din Romtelecom în RCS & RDS.

"Războiul" Bogdan Glăvan - Radu Soviani sau cum este percepută diferit realitatea

În aceste zile, se desfăşoară un mic "război" între Bogdan Glăvan şi Radu Soviani. Mai precis, Bogdan Glăvan a scris articolul Să-ţi fie ruşine, Radu Soviani! (parafrază a celebrei replici băsesciene: "Să-ţi fie ruşine, Dinu Patriciu!"), iar Radu Soviani a scris articolul Da, sunt un "felcer". Întrucât îi cunosc pe amândoi, mai bine decât se cunosc ei între ei, îmi permit să scriu rândurile de faţă.

Bogdan Glăvan este doctor în economie, profesor la Universitatea Româno-Americană din Bucureşti. Radu Soviani este jurnalist economic la trustul Realitatea-Caţavencu. Articolul lui Bogdan Glăvan derivă din doctrina economică al cărei adept este, cea a Şcolii Austriece. Mai precis, era enervat de familiarismele guvernatorului BNR, Mugur Isărescu, la adresa jurnaliştilor, pe fondul acuzelor lansate de Bogdan legate de tipărirea în exces de monedă de către banca centrală, cantitatea de bani numerar în circulaţie triplându-se în 5 ani, de la 10 mld.lei în 2005 la 30 mld.lei în 2010. Este cunscută gândirea reprezentanţilor Şcolii Austriece faţă de băncile centrale. Recenta conferinţă a lui Jesús Huerta de Soto, care propunea desfiinţarea băncilor centrale.

Isărescu i-a spus lui Soviani: "În momentul în care veți ajunge doctor... acuma fiind încă felcer...", făcând aluzie la doctoratul în economie încă în desfăşurare al jurnalistului. Radu nu a înţeles aproape nimic din articolul lui Bogdan şi l-a luat drept atac la propria persoană, ceea ce era departe de adevăr. În consecinţă, se apucă să scrie articolul citat, foarte jignitor la adresa lui Bogdan. Nu uită să îi amintească faptul că, graţie lui, este contributor la Standard.ro, publicaţie pe care Radu o conduce. Mai mult decât atât, Radu face o grămadă de greşeli gramaticale, dovadă că era orbit de furie, lucru altminteri de neînţeles la un jurnalist cu ştate vechi în meserie.

Dincolo de aceste aspecte, Radu îi reproşează lui Bogdan că nu înţelege nimic din discursul guvernatorului. Înţelege foarte bine, dar nu este de acord :)

Iată cum o percepţie diferită a realităţii conduce la un mic război inutil.

Inflaţia anuală a crescut la 7,88% în octombrie 2010

Institutul Naţional de Statistică a dat publicităţii comunicatul privind indicele preţurilor de consum în luna octombrie 2010. Dacă inflaţia lunară în luna precedentă a fost de 0,56%, inflaţia lunară în octombrie 2010 a fost 0,55%, valori comparabile. Inflaţia anuală a crescut la 7,88%, faţă de 7,77% în luna precedentă, aşa cum se poate observa din graficul de mai jos (click pentru mărire).

În a doua imagine, am reprezentat inflaţia lunară (cu verde) şi media mobilă a Indicelui Preţurilor de Consum (cu portocaliu), valoare care intră în cadrul criteriilor de convergenţă nominală pentru admiterea în zona euro. În luna octombrie 2010, această medie mobilă (media inflaţiilor anuale în ultimele 12 luni faţă de precedentele 12 luni) s-a situat la 5,57%, în creştere de la 5,27% cât s-a înregistrat în septembrie 2010. Este a patra oară când media mobilă creşte după decembrie 2008.

Inflaţia lunară a fost cauzată, în octombrie 2010, de creşterea preţurilor mărfurilor nealimentare cu 0,29%, a tarifelor serviciilor cu 0,67% şi a preţurilor mărfurilor alimentare cu 0,82% faţă de luna precedentă.

Inflaţia anuală înregistrată, de 7,88%, a ieşit mult din interiorul ţintei de inflaţie stabilite de BNR, de 3,5% +/- 1 punct procentual. Proiecţia de inflaţie a BNR a ajuns pentru T4 2010 la 8,2%.

Iată că, după mărirea cotei principale de TVA la 24%, mărirea de preţuri s-a resorbit foarte repede, dar mai este foarte mult de recuperat pentru încadrarea inflaţiei în limitele stabilite de criteriile de convergenţă nominală.

Dan Voiculescu îşi exercită imaginaţia economică la propriile televiziuni

În această seară, la emisiunea Sinteza zilei de la Antena 3, moderată de Mihai Gâdea, este invitat Dan Voiculescu. Domnia sa s-a dus la emisiunea respectivă pentru a detalia una dintre ideile sale de ieşire din criză, menţionată astăzi şi de articolul Voiculescu vrea bonuri compensatorii pentru bugetari din Adevărul. În acest sens, Voiculescu a transmis, în calitate de vicepreşedinte al Senatului, şi o scrisoare preşedintelui Traian Băsescu. Aşa, ca între economişti.

Să spicuim din scrisoare: "Statul este direct responsabil pentru că bugetarii nu îşi mai pot plăti ratele. Bugetarii aveau un contract (individual şi colectiv) cu statul. Acest contract le garanta anumite venituri salariale. Din 1,3 milioane de bugetari, peste 700.000 au rate la bancă." În consecinţă, el propune un sistem prin care Guvernul ar trebui să le acorde bugetarilor bonuri compensatorii, a căsror valoare să fie egală cu diminuarea de salarii din perioada 1 iulie-31 decembrie 2010. Pentru acordarea acestor bonuri compensatorii, statul ar trebui să încheie un acord cu băncile, prin care acestea se vor obliga să răscumpere aceste bonuri la valoarea lor nominal. Termenul de răscumpărare a acestor bonuri va fi de minimum şapte ani, cu o dobândă stabilită între stat şi bănci. "Este o soluţie care nu afectează bugetul de stat în următorii şapte ani. Guvernul poate stabili rapid detaliile procedurale. Este o soluţie care poate încuraja producţia şi consumul", se mai arată în scrisoare.

Să încercăm să înţelegem ce spune Dan Voiculescu: statul ar trebui să acorde salariaţilor din sectorul public acele bonuri compensatorii, beneficiarii ar da fuguţa şi le-ar preschimba în bani gheaţă la băncile fericite de tranzacţie, care, la rândul lor, şi-ar recupera banii la valoarea nominală (sic!), încasând, nu se ştie când şi cum, şi niscaiva dobânzi. Ideea nu este departe de varianta Cojocaru, pe care o calificam o inepţie economică făcătoare de partid politic.

Sărăcuţul Gâdea nu l-a întrebat ce trebuia. Poate pentru că e şeful lui, poate pentru că nu ştia ce să întrebe. Putea să-l întrebe, de exemplu, de ce nu s-ar împrumuta direct statul român de la băncile comerciale. Folosirea salariaţilor bugetari drept intermediari este inutilă. Răspunsul este că statul român trebuie să-şi restructuraze radical sistemul bugetar, nu să-şi amâne incapacităţile financiare pentru mai târziu. Statul român nu poate continua cu un sistem public ineficient, suprapopulat şi nesustenabil. Dacă Dan Voiculescu vrea să facă pomeni electorale sau umanitare, nu are decât să o facă pe banii lui. El vorbeşte de povara dobânzilor pe care trebuie să le plătească generaţia tânără. Dar banii pe care el vrea să-i anagajeze statul român cine îi va plăti? Capitalismul înseamnă altceva, domnule Voiculescu, chit că vă autointitulaţi "capitalist roşu"...

Isărescu: "Presa trebuie să se disciplineze. Nu orice trăncănitor are dreptul să se ducă la televizor!"

În conferinţa de presă intitulată Ţintirea inflaţiei. Raport trimestrial asupra inflaţiei - noiembrie 2010, guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a afirmat:

Deci vreţi să trăiţi într-o ţară cu inflaţie scăzută. Disciplinaţi-vă vă rog, selectaţi mai bine mesajele, dacă vreţi să vă spun mai clar, că nu orice trăncănitor din ţara aceasta are dreptul să se ducă la televizor şi să-şi promoveze interesul. Că asta faceţi. Se duce producătorul de carne de pui şi îşi promovează interesul. Şi două zile, pentru că merge foarte bine mesajul pe ideea că se prăbuşeşte ţara, îl tot repetaţi.

Isărescu se referea atât la presă, cât şi la nenumăraţii reprezentanţi ai diverselor interese, care nu contenesc să fie prezenţi pe ecranele televizoarelor, fără să aibă, uneori, nici măcar cele mai elementare cunoştinţe economice. Anticipările inflaţioniste pot conduce la inflaţie. Cu alte cuvinte, de ce ţi-e frică de aia nu scapi.

În experienţa mea de aproape 20 de ani de colaborare cu ziariştii care scriu presă economică, am întâlnit destul de puţini dispuşi să înveţe. Efectul este că fac presă economică jurnalişti care ar trebui să pună mai întâi mâna pe carte.

De aceea, rubricile economice din presă, scrisă şi vorbită, este plină de enormităţi. Mult mai bine stau publicaţiile şi emisiunile specializate, în care jurnaliştii sunt pegătiţi economic să vorbească.

Notă: Pentru cei care vor să aprofundeze problematica aşteptărilor în economie, le recomand să citească:

1. Muth, John A., Rational Expectations and the Theory of Price Movements, Econometrica 29, no. 6 (1961): 315–335
2. Sargent, Thomas J., Rational expectations, The Concise Encyclopedia of Economics
3. Sargent, Thomas J., Rational Expectations and Inflation, Harper and Row, New York, 1986
4. Sheffrin, Steven M., Rational Expectations, 2nd ed., Cambridge University Press, Cambridge, 1996
5. Sims, Cristopher A., Inflation expectations, uncertainty and monetary policy, Bank for International Settlements Working Papers, No.275, 2009
sau măcar
***, Rational expectations, Wikipedia

Susţinerea publică a doctoratului meu în economie - video

Am selectat câteva pasaje din susţinerea publică a tezei mele de doctorat.

Iată prima parte:

A doua parte:



Un fragment din cuvântul final:

BNR a menţinut pentru a patra oară dobânda cheie la 6,25%

În şedinţa de politică monetară a Consiliului de Administraţie al BNR de astăzi, s-a hotărât menţinerea dobânzii de politică monetară la minimul istoric de 6,25% pe an şi a nivelului rezervelor minime obligatorii.

La începutul anului 2010, dobânda de politică monetară era de 8%. În şedinţa de politică monetară din 5 ianuarie 2010, dobânda cheie a fost redusă la 7,5%, în şedinţa din 3 februarie 2010 la 7%, în şedinţa din 29 martie 2010 la 6,5%, în şedinţa din 4 mai 2010 la 6,25%, iar în şedinţele din 30 iunie 2010, 4 august 2010 şi 29 septembrie 2010 a fost menţinută la 6,25%.

În condiţiile instabilităţii din ultima perioadă, legată de măsurile de austeritate hotărâte de guvern, BNR şi-a prelungit momentul de respiro, pentru a putea analiza ce se va întâmpla în perioada imediat următoare.

Trebuie spus faptul că s-au luat simultan atât măsuri dezinflaţioniste (micşorarea salariilor bugetarilor cu 25% şi celelalte măsuri asemănătoare), dar şi inflaţioniste (mărirea cotei principale de TVA la 24%). Datele privitoare la luna septembrie 2010 arată că s-a ajuns la o inflaţie anuală de 7,77%.

CA al BNR a decis totodată menţinerea ţintei de inflaţie pentru anul 2012 la nivelul de 3 la sută ±1 punct procentual. În acelaşi context, CA al BNR a hotărât ca, începând cu anul 2013, banca centrală să adopte o ţintă staţionară de inflaţie, situată la nivelul de 2,5 la sută ±1 punct procentual. Ţintele asumate urmează să fie discutate cu guvernul.

Ţinta de inflaţie fixată pentru 2013 este explicată astfel în comunicat:

Trecerea la ţinta staţionară multianuală este o schimbare benefică, dar ambiţioasă adusă cadrului de ţintire directă a inflaţiei, ce implică un angajament pe termen lung al politicii monetare faţă de un obiectiv compatibil cu definiţia de stabilitate a preţurilor pe termen mediu în economia românească. Aceasta are menirea de a asigura coborârea ratei inflaţiei la un nivel compatibil cu criteriul de inflaţie al Tratatului de la Maastricht şi trecerea în final la etapa ţintei continue de inflaţie pe termen lung - compatibilă cu definiţia cantitativă a stabilităţii preţurilor adoptată de BCE, fără a inhiba modificările de preţuri relative ce vor însoţi ajustările structurale din economia românească.

Proprietarul City Mall din Bucureşti a cerut insolvenţa

După cum anunţă Cristina Mihai în DailyBusiness.ro, compania Victoria Holding SA, firma prin care fondul de investiţii australian APN/UKA administrează centrul comercial City Mall din Bucureşti, şi-a cerut săptămâna trecută insolvenţa, potrivit datelor publicate astăzi de către Tribunalul Bucureşti.

Dosarul de insolvenţă, înregistrat pe data de 29 octombrie 2010, are ca prim termen data de 2 noiembrie 2010. Potrivit unor informaţii apărute în presă anterior, proprietarul City Mall are datorii de 40 mil.€ la banca UniCredit Ţiriac Bank.

Încă de la începutul anului 2009, valoarea City Mall scăzuse în a doua jumătate a anului 2008 cu 32,3%, la 59,7 mil.€, ceea ce reprezenta doar 40% din preţul plătit în 2006 de fondul australian de investiţii APN/UKA European Retail Trust (transformat în APN/UKA European Property Gorup) pentru achiziţia complexului. Valoarea proprietăţii a fost redusă cu 28,5 mil.€ faţă de precedenta evaluare, din luna iunie 2008. Scăderea a fost cauzată de creşterea anumitor costuri nerecuperabile, dar şi de scăderea chiriilor, arăta raportul financiar al investitorului australian.

APN/UKA European Property Group este al treilea proprietar al City Mall, amplasat în zona Eroii Revoluţiei di Bucureşti. Fondul australian a preluat la sfârşitul anului 2006 centrul comercial de la firma Victoria Holding, deţinută de un grup de investitori britanici, pentru 103,5 mil.€, dar acre a continuat să administreze imobilul. La rândul său, grupul de investitori achiziţionase mallul cu mai puţin de un an înainte, pentru circa 46 mil.€, de la dezvoltatorul proiectului, compania Jaguar Development, controlata de oameni de afaceri greci şi israelieni.

Complexul are o suprafaţă totală de 38.000 mp, dintre care 19.000 mp reprezintă spaţii închiriabile şi a fost deschis în anul 2006, în urma unei investiţii de 35 mil.€. Centrul comercial cuprinde 80 de magazine, o zonă de cafenele şi restaurante, precum şi un cinematograf operat de compania City Cinema. APN/UKA European Property Group a investit 13 mil.€ pentru construcţia unei parcări cu o suprafaţă de 31.000 mp, lângă mall, care cuprinde şi o zonă comercială.

Proprietarii complexului au hotărât transformarea unei suprafeţe de divertisment de 3.000 mp în spaţii de birouri, precum şi construirea altor 2.000 mp de birouri.

Am dat toate aceste date pentru a ilustra mărirea şi decăderea unei investiţii imobiliare pe timp de criză.

A murit Florin Petria, redactor-şef al revistei "Piaţa financiară"

Astăzi am aflat trista veste a încetării din viaţă, la nici 53 de ani, a lui Florin Petria, director adjunct şi redactor-şef al revistei Piaţa financiară (fotografia o public prin amabilitatea lui Corneliu Cojocaru, director executiv al Direcţiei Comunicare din BCR). Practic, istoria acestei reviste a fost scrisă de Florin Petria şi Mihai Săndoiu, ambii ploieşteni.

Florin Petria a fost, pe lângă calitatea de făcător de revistă economică, un foarte bun ziarist economic. Cunoscător fin al realităţilor economice româneşti, Florin a avut un condei scăpărător, cu metafore fine şi diagnostice de excepţie. A şcolit, în redacţia revistei, mulţi jurnalişti economişti, care îi datorează formarea în acest domeniu destul de îngust al jurnalisticii. Pornită curând după 1990, revista "Piaţa financiară" şi-a asumat rolul de formator de opinie în domeniul economic, fiind un bastion al apărării economiei de piaţă.

Am avut plăcerea să colaborez cu Florin Petria de la mijlocul anilor '90, când am scris rubrica de piaţă imobiliară în revistă, în perioada 1995-2000.

Dispariţia lui Florin Petria lasă un gol adânc în presa economică românească. Îi vor duce, însă, profesionalismul mai departe cei pe care i-a şcolit.

Înmormântarea lui Florin petria va avea loc luni, 1 noiembrie 2010, la Ploieşti. Slujba funerară va avea loc la Biserica Sf.Nicolae la ora 12, în apropierea stadionului Petrolul, iar înhumarea la Cimitirul Nou Mihai Bravu, la ora 12.30.

Transmit pe această cale sincerele mele condoleanţe familiei îndurerate.

Odihnească-se în pace!

Susţinerea publică a doctoratului meu în economie

Astăzi am avut susţinerea publică a tezei mele de doctorat în economie, Creditul ipotecar, rol şi perspective în economiile contemporane, conducător ştiinţific Prof.Dr. Ion Stancu. Susţinerea a vut loc cu începere de la ora 11, în sala Robert Schuman, de la Academia de Studii Economice din Bucureşti. Comisia a fost formată din: Prof.Dr. Tatiana Moşteanu (decanul Facultăţii de Finanţe, Asigurări, Bănci şi Burse de Valori din ASE şi membru în Consiliul Fiscal) - preşedinte, Prof.Dr. Dan Armeanu (ASE), Prof.Dr. Ion Stancu (prorector ASE), Prof.Dr. Gheorghe Oprescu (UPB) şi Prof.Dr. Cristian Doicin (UPB). În public, am beneficiat de prezenţa Prof.Dr. Moisă Altăr (Şcoala Doctorală de Finanţe şi Bănci din ASE), Prof.Dr. Victor Dragotă (şeful Catedrei de Finanţe din ASE) şi Dr. Ilie Şerbănescu (publicist).

Lucrarea are şapte capitole:
- Introducere
- Politicile imobiliare naţionale şi evoluţia creditului ipotecar în Europa Centrală şi de Est
- Formarea resurselor pentru finanţarea proprietăţilor imobiliare
- Criza creditelor ipotecare substandard din SUA
- Optimizarea criteriilor de acordare şi garantare a creditului ipotecar
- Modelarea pieţei creditelor subprime prin dinamica sistemelor
- Concluzii

Teza a primit calificativul "foarte bine" din partea tuturor membrilor comisiei.

Dintre bloggerii economişti, a participat Daniel Cazangiu, căruia îi mulţumesc pe această cale, ca şi tuturor celor care au fost prezenţi.

Conferinţa "România încotro - Cum să redăm încrederea?" de la BNR

În timp ce în Parlamentul României se dezbătea moţiunea de cenzură a opoziţiei, la Banca Naţională a României, în sala Mitiţă Constantinescu, a avut loc conferinţa "România încotro - Cum să redăm încrederea?", organizată de Oxygen Servicii şi MasterMind Communications. Vorbitorii cei mai importanţi au fost Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, şi Mihai Tănăsescu, de la FMI. O relatare mai pe larg găsiţi în articolul lui Dan Popa.

Mugur Isărescu a vorbit despre necesitatea coerenţei în politicile anti-criză ale unui stat. "Atunci când, prin forţa lucrurilor, ţara asta a trebuit să majoreze TVA, s-a întrerupt un întreg ciclu de reducere a dobânzii de către banca centrală. Şi ăsta nu e un lucru cu care te joci. Apar probleme de imagine, de credibilitate şi mă întreb cum putem vorbi de coerenţă dacă discursul public vorbeşte despre o reducere a TVA ca o soluţie, la numai câteva luni după ce soluţia era creşterea TVA? Suntem total incoerenţi în politici şi semnale", a spus el.

Mihai Tănăsescu şi-a centrat discursul pe consecvenţa politicilor: "Încă ne confruntăm cu politici care nu întotdeauna sunt percepute ca fiind predictibile. Trebuie să demonstram că un drum pe care ni l-am propus trebuie să-l ducem până la capăt. Să fim capabili să ne respectăm promisiunile."

Printre rânduri, amândoi au blamat tembelismul economic al politicienilor.

Dincolo de substanţa conferinţei, de foarte bună calitate, trebuie spuse câteva lucruri dincolo de aparenţe. Există o chimie deosebită între Isărescu şi Tănăsescu. Probabil că cel puţin Isărescu şi-ar dori un tandem cu Mihai Tănăsescu în calitate de prim-ministru, teză care circulă în ultima vreme în subteran. De altminteri, guvernatorul BNR a amintit că, după ce domnia sa a ocupat funcţia de prim-ministru, în 2000, a venit guvernul PSD, care l-a avut drept ministru de finanţe pe Tănăsescu, car a continuat cu succes politica dusă de Isărescu.

Atât Isărescu, cât şi Tănăsescu m-au întrebat despre evoluţia pieţei imobiliare în ultima vreme şi posibilele perspective viitoare.

Între, timp moţiunea de cenzură n-a trecut. Aşa cum scriam într-un articol de pe blogul Politichia azi, "oricare ar fi rezultatul votului de astăzi, nu ne aşteaptă vremuri prea bune."

CECCAR amendat cu 4,05 mil.lei de către Consiliul Concurenţei. Despre notari nu vorbeşte nimeni?

Astăzi, Consiliul Concurenţei a dat publicităţii un comunicat prin care se anunţă că a amendat Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România (CECCAR) cu 4,05 mil.lei pentru pratici anti-concurenţiale, respectiv pentru fixarea unor tarife minime pe care să le practice membrii săi. Iată comunicatul:

Consiliul Concurenţei a sancţionat Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România (CECCAR) cu amendă în valoare de 4.056.264 RON (aproximativ 950.000 euro) pentru fixarea tarifelor practicate de membrii săi.

în urma unei investigaţii declanşate de Consiliul Concurenţei în anul 2009, s-a arătat că CECCAR a stabilit onorariile în profesia contabilă încă din anul 2001, chiar dacă în anul 2000 fusese avertizat de autoritatea de concurenţă să nu adopte un astfel de act. în 2004, Regulamentul de stabilire a tarifelor a fost actualizat, iar sumele au fost transformate în euro. Pentru a fi aplicate de toti membrii săi, in 2009, conducerea CECCAR a decis publicarea în Monitorul Oficial a Regulamentului care stabilea nivelurile onorariilor.

„Aceasta este cea mai mare amendă procentuală dată de Consiliul Concurenţei – 9,2% din veniturile CECCAR în anul 2009 şi cea mai mare sancţiune aplicată unei asociaţii. Acest fapt se datorează gravităţii faptei, care este similară unui cartel, duratei ridicate - 9 ani şi circumstanţelor agravante, respectiv continuarea încălcării legii după declanşarea investigaţiei şi ignorarea avertismentelor Consiliului Concurenţei”, a declarat domnul Bogdan Chiriţoiu, preşedintele Consiliului Concurenţei.

La practica anticoncurenţială au participat toate organele de conducere ale CECCAR, precum şi unele dintre filiale. Mai mult decat atât, membrii CECCAR au fost verificaţi în privinţa aplicării Regulamentului de stabilire a onorariilor de către „auditori de calitate” numiţi în acest sens de conducerea organizaţiei.

Consiliul Concurenţei a impus CECCAR să înceteze practica anticoncurenţială şi să abroge Regulamentul în termen de trei luni de la comunicarea oficială a deciziei. în cazul nerespectării deciziei Consiliului Concurenţei, CECCAR riscă o amendă cominatorie de până la 5% din veniturile zilnice medii din anul financiar anterior sancţionării.

În baza estimărilor interne ale Consiliului Concurenţei rezultă faptul că în urma eliminării acestei practici anticoncurenţiale, mediul de afaceri (consumatorii de servicii contabile) va beneficia de o economie de costuri anuală situată între 70 mil lei şi 200 mil lei. Această economie a fost estimată ca fiind diferenţa dintre tarifele plătite ca urmare a Regulamentului şi tarifele care ar fi existat dacă ar fi funcţionat concurenţa prin preţ.

La începutul acestui an, CECCAR înregistra 33.908 membri din care 20.880 experţi contabili, 6.723 contabili autorizaţi si 6.305 societăţi de profil.

Pentru acelaşi tip de practici, notarii publici din România (o castă aproape închisă în România şi în care gura târgului spune că intrarea este foarte costisitoare) nu au fost niciodată cercetaţi. Oare de ce?

O veste bună: depunerile bancare vor fi garantate până la 100.000 €

Guvernul pregăteşte o ordonaţă prin care se va mări plafonul de garantare a depunerilor bancare ale persoanelor fizice şi întreprinderilor mici de la 50.000 € la 100.000 €, aşa cum este în majoritatea ţărilor Uniunii Europene. După aderarea României la UE, la 1 ianuarie 2007, băncile străine care au decis să nu creeze o persoană juridică română pot funcţiona ca filiale ale băncilor mamă, supunându-se regulilor prudenţiale ale băncii centrale din ţara în care provin, dar şi legislaţiei din ţara de origine în ceea ce priveşte plafonul de garantare a depunerilor bancare.

În plus, din conducerea Fondului de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar (FGDSB), nu vor mai putea face parte bancheri. Fondul a fost înfiinţat prin Ordonanţa Guvernului nr.36 din 1996. În anul 2002, Fondul a fost numit lichidator judiciar la două bănci intrate în faliment, respectiv Banca Română de Scont şi Banca Turco-Română, iar în anul 2006 a îndeplinit calitatea de lichidator administrativ al Nova Bank pe parcursul a peste 2 luni, până la intrarea în faliment a acesteia.

Conform statisticilor BNR, 70,4% dintre depozitele bancare ale populaţiei, la 15 noiembrie 2008, erau sub 50.000 €, iar 78,7% sub 100.000 €. Rezultă că nu va creşte foarte mult volumul depozitelor protejate, însă, în ansamblu, este un semn bun pentru sistemul bancar românesc.

Reuniunea din Coreea de Sud a miniştrilor de finanţe şi guvernatorilor băncilor centrale din ţările G20

Miniştrii de finanţe şi guvernatorii băncilor centrale din statele membre ale grupului G20 se întâlnesc în perioada 21-23 octombrie 2010 la Gyeongju, Coreea de Sud, pentru stabilirea agendei reuniunii la nivel înalt ce va avea loc luna viitoare la Seul. Printre cele mai importante subiecte se numără coordonarea politicilor şi reformarea sistemelor financiare. Ministrul de finanţe sud-coreean, Yoon Jeung-hyun, şi guvernatorul băncii centrale de la Seul, Kim Choong-soo, vor prezida reuniunea.

Mervyn King, guvernatorul Băncii Angliei, banca centrală a Marii Britanii, a afirmat că liderii vor trebui să ajungă la o „mare înţelegere" pentru a-şi atinge obiectivele, subliniind faptul că politicile marilor economii sunt „în conflict direct" şi că este nevoie de acţiuni colective pentru a reechilibra economia mondială.

"Înţelegerea trebuie să recunoască beneficiile compromisului în calea ajustării economice reale pentru a evita consecinţele vătămătoare ale unei mişcări de protecţionism", a declarat King, citat de Bloomberg.

Deşi nu există confirmări oficiale, mai multe surse din interiorul G20 afirmă că "războiul valutelor" şi acţiunile unor state care depreciază masiv monedele naţionale vor fi puncte centrale în discuţiile purtate.

Acest subiect a fost adus în atenţie prima dată la sfârşitul lui septembrie de către Guido Mantega, ministrul de finanţe al Braziliei, aşa-numitul "război al cursurilor de schimb" a devenit un subiect principal al întâlnirilor oficiale.

Jesús Huerta de Soto: Financial Crisis and Economic Recession

La invitaţia lui Bogdan Glăvan, profesor la Universitatea Româno-Americană, am participat astăzi la conferinţa Financial Crisis and Economic Recession, ţinută de profesorul Jesús Huerta de Soto de la Universitatea Rey Juan Carlos din Madrid, unul dintre cei mai importanţi exponenţi ai Şcolii Austriece de Economie. Vizita sa în România este ocazionată de deschiderea Centrului de Economie Politică şi afaceri Murray Rothbard, în cadrul Universităţii Româno-Americane, şi a decernării titlului de Doctoris Honoris Causa de către Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi. De asemenea, Jesús Huerta de Soto a lansat versiunea română a lucrării sale, Money, Bank Credit, and Economic Cycles.

Mai jos, puteţi asculta partea finală a conferinţei lui de Soto.



În tradiţia libertariană a Şcolii Austriece, Jesús Huerta de Soto a criticat aspru rolul băncilor centrale în declanşarea crizei actuale, printre măsurile ce ar trebui luate fiind desfiinţarea băncilor centrale. Totodată, el vede drept cauză importantă a actualei crize introducerea standardelor internaţionale de contabilitate, International Accounting Standards, care au permis o utilizare excesivă a noţiunii de fair value, ceea ce a permis o umflare a activelor în perioada de boom economic. El propune revenirea la contabilitatea clasică, aşa cum este folosită şi în România, care promovează o poziţie contabilă mult mai conservatoare.

Atenţie celor cu credite în euro: Euribor creşte

După cum se ştie, odată cu emiterea Ordonanţei 50 din 2010, dobânzile bancare pentru persoane fizice trebuie ancorate într-un indice neutru, independent de voinţa băncilor comerciale. Pentru creditele acordate în euro, ancora este dobânda Euribor la 3 luni (notată Euribor 3M). Iată că Euribor 3M a ajuns luni la valoarea de 1%, acelaşi nivel cu dobânda de refinanţare a Băncii Centrale Europene, anunţă News-Banques.com.

În perioada scursă de la începutul actualei crize, Euribor 3M a avut variaţii puternice, înregistrând un maxim de 5,393% la 8 octombrie 2008 şi un minim de 0,634% la 31 martie 2010. De la acel minim, Euribor 3M nu a încetat să crească.

Pe măsură ce economiile din zona euro încep să iasă din criză, dobânzile practicate la împrumuturile în moneda unică europeană vor continua să crească. Povara celor care au contractat credite în euro va fi din ce în ce mai mare. Totodată, din cauza evoluţiei extrem de slabe a economiei româneşti, sunt posibile şi deprecieri ale monedei noastre naţionale, ceea ce va face povara şi mai mare.

Uniunea Europeană a pus la punct reglementarea privind fondurile speculative

Miniştrii de finanţe ai ţărilor UE (fără Gheorghe Ialomiţianu, care are niscaiva probleme acasă) au căzut de acord astăzi asupra regulilor ce se vor aplica fondurilor speculative (hedge funds) care operează în cele 27 de ţări ale Uniunii, în vederea prevenirii unei crize asemănătoare cu cea pe care o traversăm. După cum menţionează Wall Street Journal, întârzierea luării unei hotărâri a fost cauzată de temerile exprimate de Franţa, care consideră că neimpunerea unui control eficient asupra unor fonduri speculative din afara UE este periculoasă. Atsfel încât au fost operate mici modificăripentru atenuarea acestor temeri.

Prin similaritate cu paşaportul bancar european, care permite unei bănci din afara UE căreia i se permite să activeze într-una dintre ţările UE să activeze în oricare din celelalte ţări membre ale uniunii, în acelaşi fel se va acorda un paşaport financiar fondurilor speculative ce provin din afara UE. Acest paşaport va fi acordat de către European Securities and Markets Authority (ESMA), cu sediul la Paris.

Aplicarea de către ESMA a administrării sistemului de paşapoarte financiare va fi introdus gradual în următorii câţiva ani. Autoritatea va putea să închidă fondurile speculative care sunt percepute ca o ameninţare pentru sistemul financiar european. Sistemul nu va fi aplicat înainte de a fi aprobat de către guvernele celor 27 de state membre şi de către Parlamentul European.

Vi-l închipuiţi pe Ialomiţianu discutând degajat în engleză şi de la egal la egal cu colegii săi europeni despre hedge funds?

Efectele existenţei stimulentelor în sectorul bugetar arată cu degetul un stat hoţ şi clientelar

După cum ştiu aproape toţi românii, în ultimele zile, funcţionari ai Ministerului Finanţelor Publice au ocupat clădirea instituţiei. Motivul este unul aparent simplu: ani de zile, salariaţii MFP, dar şi ai instituţiilor care se ocupă de şomaj şi forţa de muncă, precum şi ai caselor de sănătate, au fost plătiţi după un sistem cum nu se poate mai ciudat. Şi anume: aveau salarii egale sau apropiate de salariul minim pe economie, iar restul veniturilor era din stimulente. Aceste stimulente funcţionează de ani de zile, după unii din 1996, după alţii din 2003. Ani de-a rândul, aceste stimulente nu au fost impozitate, ceea ce înseamnă şi lipsa contribuţiilor la sistemul public de pensii. Salariaţii din respectivele instituţii au acceptat tacit acest sistem călduţ. Sursa de constituire a acestor stimulente a fost extrabugetară, provenind, cel puţin în ceea ce-i priveşte pe salariaţii MFP, din sume confiscate, amenzi şi alte surse, din care 15% se ducea către fondul de stimulente. Acest sistem s-a oprit.

Sistemul de distribuţie a stimulentelor arată ca un veritabil Caritas. Mai precis, se confundă criteriile de competenţă şi criteriile de performanţă, iar distribuirea sumelor de bani era la dispoziţia şefilor. Care, de multe ori, pretindeau o parte din bani pentru ei înşişi, ceea ce presa a numit paraîndărăt, cu un termen preluat de la jocul de barbut. La sfârşitul lunii iulie 2010, ministrul Sebastian Vlădescu a semnat un document care stopează plata acestor stimulente din cauza suspiciunilor de mai sus. În consecinţă, angajaţii MFP nu şi-au mai ridicat stimulentele pe lunile august şi septembrie 2010, dar le-au ridicat pe iulie, când opera deja reducerea salarială de 25%.

În perioada de boom al creditelor, 2003-2008, băncile comerciale n-au mai ţinut cont de nimic în goana lor de a acorda credite. Au luat în considerare toate aceste stimulente nesigure, cuantumul lor putând ajunge, conform prevederilor legale până la de 3 ori salariul de încadrare. Mă întreb ce a făcut Banca Naţională a României prin măsurile sale prudenţiale. Toţi aceşti beneficiari de credite au toate şansele să se transforma în rău-platnici şi să ajungă a fi executaţi silit.

Pe plan uman, poate fi de înţeles disperarea care i-a cuprins pe salariaţii MFP, însă situaţia a fost generată de o complicitate vinovată a lor cu instituţiile statului. Desigur că nu se poate trăi cu 400-500 lei pe lună şi nici vorbă de rambursarea creditelor.

Evident că tot acest sistem al stimulentelor discreţionare a fost pus la punct de politicienii care au făcut din statul român unul hoţ şi clientelar. Şi vine preşedintele Traian Băsescu şi cuvântă: "În şedinţa de Guvern când s-a hotărât comasarea sporurilor cu salariile, iar această grilă provizorie de salarizare care funcţionează pentru anul 2010 să fie unificată, ministrul de Finanţe de la acel moment i-a ascuns premierului existenţa acestui sistem." Întrebat dacă se referă la Sebastian Vlădescu, şeful statului a spus: "Nu, la unul dinaintea lui. Pogea era ministru de Finanţe când s-a făcut comasarea sporurilor." Băsescu a completat că premierul Boc a aflat de stimulentele acordate în timpul protestelor, în timp ce el ştia de două luni. "Am aflat acum două luni şi i-am spus ministrului de finanţe să nu mai facă plăţi nediscriminatorii în aşa-zisul sistem de stimulente şi să introducă criteriu de performanţă. N-a făcut-o."

Război verbal în partidul de guvernământ (încă) pe tema cotei unice

Aflată la seminarul "Tax & Law - efecte şi consecinţe ale noilor modificări fiscale", Andreea Paul Vass, consilier pe probleme economice al prim-ministrului Emil Boc, a declarat, citată de Mediafax:

"Există o puternică presiune din partea PD-L pentru diminuarea cotei unice. Presiunile se analizează şi, în măsura în care reuşim să compensăm pierderea estimată de 7-9 miliarde lei anual, prin diminuarea cotei unice la 10-12%, putem discuta despre acest lucru. Atât timp cât nu compensăm veniturile, este doar o presiune politică."

Reacţiile nu au întârziat să apară. Astfel, Mircea Toader, liderul grupului deputaţilor PDL, a spus:

"Nu există niciun fel de presiune din partea PD-L. Consilierul premierului Andreea Paul Vass nu cred că ştie ea ce este în partid. Nu ştiu ca ea să aibă treabă cu partidul. Nu am auzit de presiuni. Se fac tot felul de socoteli, de calcule. Deoacamdată cota rămâne 16%."

La rândul său, Sulfina Barbu, deputat PD-L, a declarat pentru Mediafax:

"Ar trebui să facă nominalizare, cine face presiuni şi ce rol are dumneaei în treaba asta. În primul rând, PD-L este partidul care a promovat cota unică şi nu îmi amintesc să fi fost acolo doamna Vass şi nu cred că are dumneaei niciun rol în luarea unei decizii. (...) PD-L înseamnă premierul Emil Boc, înseamnă ministrul Finanţelor, Gheorghe Ialomiţianu şi mai mulţi oameni care sunt în funcţii de decizie. (...) PD-L, după ce va analiza toate variantele, va ieşi cu o decizie. Nu văd cine face presiuni la adresa doamnei Vass şi în calitate vorbeşte dumneaei, asta nu înţeleg."

Competenţele economice ale Andreei Paul Vass le cunosc, nu şi pe ale lui Mircea Toader (un pedelist cu ciocul mare de pe la Galaţi, fost ofiţer maritim, invitat de serviciu pe la televiziuni) şi ale Sulfinei Barbu (inginer geofizician).

În schimb, Andreea Paul Vass are un doctorat în economie, Analiza practicilor anticoncurenţiale şi derogatorii în contextul economiei globale, are un blog cu teme preponderent economice şi este lector universitar la ASE Bucureşti.

Dar nu-i vom convinge pe politicieni prea curând să-i lase pe economişti să vorbească pe teme economice.

Studiu de caz: cardul Eva.ro de la Libra Bank

După cum se observă din fotografia alăturată, cardul Eva.ro de la Libra Bank este emis sub sigla MasterCard, fiind un card co-brandat Eva.ro, un site pentru femei, şi Libra Bank, supranumită banca profesiilor liberale.

În comunicatul publicat de bancă, se scrie:

La inceputul acestei luni, Libra Bank si site-ul www.eva.ro au lansat un card bancar co-branded din Romania destinat exclusiv femeilor. Noul card va purta denumirea de Card Eva.ro si are o dubla functionalitate, putand fi utilizat atat ca un card de credit cat si ca unul de debit. Cardul Eva.ro reprezinta o noutate pe piata romaneasca prin prisma faptului ca a fost creat in parteneriat cu site-ul pentru femei numarul 1 din Romania, ceea ce ii confera o accesibilitate crescuta, doamnele si domnisoarele putand sa solicite acest card direct din sectiunea special creata pe site-ul eva: www.card.eva.ro.

Posesoarele cardului vor beneficia de reduceri semnificative, de până la 50 % dacă plătesc cu Cardul Eva.ro în locaţiile partenere: magazine, centre de sănătate şi înfrumuseţare, săli de fitness, clinici medicale şi stomatologice, cafenele şi restaurante, etc. Lista cu partenerii Cardului Eva.ro, este disponibilă pe www.card.eva.ro. Varianta de mobil a secţiunii city.eva.ro, oferă posibilitatea utilizatorilor de a consulta lista cu toţi partenerii (adrese, localizare) şi a reţelei de bancomate şi sucursale Libra Bank. Pe telefoanele care suportă localizare (opţiunea share location), i se afişează utilizatorului magazinele partenere, bancomatele şi sucursalele Libra Bank din proximitate.

In plus, varianta Card Eva.ro de credit oferă posesoarelor o limită de creditare de 6 salarii lunare nete şi o perioadă de graţie de maxim 56 de zile, pentru plăţile efectuate la comercianţi. De asemenea, beneficiarele cardului nu sunt condiţionate de rambursarea lunară a unei sume minime din creditul utilizat.

Trecând peste neglijenţa evidentă de a scrie în acelaşi text şi cu diacritice, şi fără diacritice, hai să vedem de ce ne îndeamnă banca să ne îndreptăm către acest card. Ajungem în pagina de caracteristici şi ne lămurim: dobânda la sumele plătite eşalonat este de Robor 3M + 13%, ceea ce, la valoarea actuală a Robor 3M (vezi www.financiare.ro), de 6,67%, conduce la o dobândă de 20,67% pe an. În termeni de dobândă anuală efectivă, se ajunge la 25,8%, în condiţiile unui credit de 10.000 lei. La sume mai mici, rezultă o DAE cu mult mai mare. Dobânda penalizatoare este de 50% pe an. Din aceeaşi pagină de caracteristici, aflăm că reducerea de până la 50% este între 3% şi 25% :)

Aflăm, de asemenea, că acest card este destinat persoanelor fizice cu vârsta între 18 şi 70 de ani, în cazul funcţionalităţii de card de credit. Deci nu numai femeilor.

Probabil că banca emitentă şi site-ul partener mizează pe faptul că, dat fiind că majoritatea solicitanţilor sunt femei, care vor fi atrase de reducerile trâmbiţate, acestea nu vor mai citi condiţiile de funcţionare ale acestui card.

Comunicatul băncii mai spune:

Beneficiile Cardului Eva.ro, ca şi designul său elegant şi modern, fac din acesta mai mult decât un simplu instrument de plată, fiind în acelaşi timp un accesoriu modern care se integrează perfect în universul zilnic al femeii moderne şi o ajută pe aceasta să aibă o mai mare grijă de ea şi de familia ei.

O fi cardul la modă, dar este foarte scump. Atenţie mare la condiţii dacă îl vreţi.

Ialomiţianu se scurge ca o umbră pe holurile MFP şi nu rezolvă nimic

Astăzi a izbucnit un protest spontan la Ministerul Finanţelor Publice. Salariaţii au oprit lucrul şi s-au masat pe holul unde se află cabinetul ministrului, Gheorghe Ialomiţianu, protestând pentru neplata stimulentelor pe ultimele trei luni. Politica de salarizare în MFP a fost caracterizată de salarii mici şi stimulente care să le compenseze. De fapt, unul dintre motivele îndepărtării lui Sebastian Vlădescu de la conducrea MFP a fost insistenţa acestuia de a menţine aceste stimulente.

Mai mult decât atât, salariaţii MFP invocă faptul că aceste stimulente au fost cuprinse în acordul cu Fondul Monetar Internaţional. Însă Guvernul Boc, cu clarviziunea sa proverbială, nu a ţinut cont de nimic. A fost mai macroeconomist decât orice macroeconomist, a ras toate sporurile şi a redus salariile cu 25% în sectorul bugetar, otova. Pentru că nu îl duce capul la mai mult. Efectele încep să se vadă.

Noul ministru al finanţelor publice, Gheorghe Ialomiţianu, nu este capabil să se exprime. Ca în bancul vechi cu inginerii. Ialomiţianu, în schimb, nu are nici măcar privirea inteligentă. Astfel că, în acest conflict, l-a trimis la înaintare pe Sorin Blejnar, şeful ANAF, un tip obrăznicuţ şi care a dovedit că nu este capabil să înfrunte o mulţime înfuriată.

Evenimentele sunt în plină desfăşurare.

Băncile fug din Ungaria. Vor fugi şi din România?

Suprataxarea băncilor în vremuri de criză a iscat discuţii aprinse la nivel mondial. Nu s-a ajuns la nicio concluzie certă. Uniunea Europeană intenţionează o taxare a transferurilor bancare cu o cotă procentuală extrem de redusă. În ţările în care guvernul a ajutat sistemul bancar, o suprataxare a băncilor ar putea avea o oarecare justificare. În ţările care nu au fost silite să furnizeze astfel de ajutoare, chestiunea este discutabilă.

După cum anunţă Portofolio.hu, trei mari bănci cu capital străin iau în considerare retragerea din Ungaria din cauza impozitului suplimentar instituit de guvern sistemului bancar, considerat exagerat de instituţiile de credit, potrivit publicaţiei Nepszava.

"Trei bănci iau în calcul retragerea din Ungaria. Nu este vorba de bănci mici. Valoarea activelor lor nu este cu mult mai mică decât cea a activelor OTP", menţionează publicaţia citată, fără a nominaliza sursele.

Băncile în cauză apreciază că impozitul suplimentar introdus de guvern la începutul lunii iulie este exagerat, în condiţiile în care ele înregistrează performanţe financiare foarte slabe. Publicaţia notează că 12 bănci din Ungaria nu au profituri suficient de mari pentru plata impozitului.

Printre băncile occidentale care operează în Ungaria se numără Erste, Intesa Sanpaolo (prin CIB Bank), Raiffeisen, UniCredit şi KBC (prin K&H Bank).

Andreas Treichl, şeful Erste Bank, cea mai mare bancă din Austria şi una dintre cele mai mari bănci din Europa de est, a declarat într-un interviu acordat Financial Times şi publicat luni că sunt "supăraţi în legătură cu taxarea excesivă a băncilor", adăugând că este "un pas inutil".

Băncile care operează în România sunt ameninţate cu taxa Robin Hood, văzută ca o taxă de solidaritate. Mai multe detalii, în articolul Ilie Şerbănescu propune stângist suprataxarea băncilor.

Reamintesc că băncile din România sunt angrenate în conflicte deschise cu beneficiarii de credite, ca urmare a apariţiei celebrei Ordonanţe nr.50 din 2010. O suprataxare ar fi, probabil, prea mult.

Inflaţia anuală a crescut la 7,77% în septembrie 2010

Institutul Naţional de Statistică a dat publicităţii comunicatul privind indicele preţurilor de consum în luna septembrie 2010. Dacă inflaţia lunară în luna precedentă a fost de 0,23%, inflaţia lunară în septembrie 2010 a fost 0,56%, mai mult decât dublă faţă de luna precedentă. Inflaţia anuală a crescut la 7,77%, faţă de 7,58% în luna precedentă, aşa cum se poate observa din graficul de mai jos (click pentru mărire).

În a doua imagine, am reprezentat inflaţia lunară (cu verde) şi media mobilă a Indicelui Preţurilor de Consum (cu portocaliu), valoare care intră în cadrul criteriilor de convergenţă nominală pentru admiterea în zona euro. În luna septembrie 2010, această medie mobilă (media inflaţiilor anuale în ultimele 12 luni faţă de precedentele 12 luni) s-a situat la 5,27%, în creştere de la 5,03% cât s-a înregistrat în august 2010. Este a treia oară când media mobilă creşte după decembrie 2008.

Inflaţia lunară a fost cauzată, în septembrie 2010, de creşterea preţurilor mărfurilor nealimentare cu 0,34%, a tarifelor serviciilor cu 0,62% şi a preţurilor mărfurilor alimentare cu 0,82% faţă de luna precedentă.

Inflaţia anuală înregistrată, de 7,77%, a ieşit mult din interiorul ţintei de inflaţie stabilite de BNR, de 3,5% +/- 1 punct procentual. Proiecţia de inflaţie a BNR a ajuns pentru T4 2010 la 7,8%.

Iată că, după mărirea cotei principale de TVA la 24%, mărirea de preţuri s-a resorbit foarte repede, dar mai este foarte mult de recuperat pentru încadrarea inflaţiei în limitele stabilite de criteriile de convergenţă nominală.

O ştire despre câţiva nebuni şi o emisiune

Titlul de mai sus nu îmi aparţine. Este titlul unui articol de ieri al lui Moise Guran, de pe blogul Biziday.ro, al emisiunii BizBazar. Redau un pasaj:

De Alepse aţi auzit? Dar de Laur? De Ionuţ, de Simona, de Emi sau de Puştiu? Habar n-aveţi cine sunt ăştia, este? Ei bine, sunt unii ai dracu care ştiu să facă emisiuni bune. Sunt unii care muncesc repede şi bine reuşind să facă un produs media destul de sofisticat cu cele mai mici costuri din România.

Voi vă uitaţi la televizor şi îl vedeţi pe Guran. Lumea zice emisiunea lui Guran. Doamna Isărescu zice uite-l pe domnu BizBazar. Să vă zic un secret – Guran e nimic fără nebunii ăştia de care voi nici n-aţi auzit. De ce le spun nebuni? Pentru că în plină criză economică ei au decis să demisioneze de la unul dintre cele mai mari grupuri de presă de la noi şi să se angajeze la un sereleu de apartament.

Aţi înţeles, poate, că emisiunea BizBazar de la Antena 3 nu mai există. Aseară, la ora 23, a fost difuzată ultima ediţie. Echipa emisiunii a demisionat în bloc şi a decis să se alăture unui sereleu, cum spune Moise, care se va numi Biziday.

Este încă un proiect care dispare, mă refer la BizBazar, o emisiune economică excepţională, la care am avut plăcerea să fiu invitat de câteva ori. Aşa cum spune Moise Guran, un proiect media făcut cu resurse puţine şi de o calitate invers proporţională cu banii necesari.

Echipa va face producţie de televiziune în sistem independent, existând discuţii TVR pentru producţia unuia dintre cele trei formate propuse de ei. Le doresc succes!

Reamintesc că BizBazar se stinge după o altă emisiune foarte bună de la Antena 3, Reporter special.

Domnu' Boc, am început să strâng bonuri fiscale. Dv. şi Ialomiţianu ce faceţi?

Deci, cum ziceam, domnu' Boc, fiind eu sensibil la promisiunea dv. că îi veţi recompensa pe cei care colecţionează bonuri fiscale, ca măsură de combatere a evaziunii,  de astăzi m-am apucat să le strâng. De la orice cumpăr. Adică de la covrigi, la bere, pantofi, tricouri, gumă de mestecat, benzină, brânză şi orice altceva. Este adevărat că unii comercianţi se uită la mine ca la maşini străine, când le cer bonul, în plus şi ştampilat. Pe casele de marcat ale unora s-au strâns păianjeni.

Însă, din, păcate, nu mi-aţi spus, domnu' Boc, cum să le păstrez. M-am gândit să le lipesc, în ordine cronologică, pe coli A4, însă, iarăşi din păcate, unele bonuri au ştampila pe spate şi nu puteam s-o lipesc. Încă n-au ieşit normele de aplicare, ca să ştiu dacă acceptaţi şi cu ştampila pe faţă, pe spate sau fără ştampilă. După aia, m-am gândit să le perforez şi să le îndosariez, dar dacă nu mi le mai acceptaţi găurite? Pe urmă m-am gândit să le plastifiez, cum făcea germanul ăla cu trupurile omeneşti, dar m-am gândit că este o metodă semi-distructivă. Dacă veţi vrea să le scoateţi din plastic să le studiaţi mai bine, nu se strică şi rămân fără bunătate de bănişori? Până la urmă, m-am hotărât să le bag în pungi, pe zile.

În ceea ce priveşte legea, nu vă grăbiţi cu ea, cum v-aţi grăbit cu aia în care aţi renunţat la impozitul minim, pe care aţi dat-o alaltăieri şi a intrat în vigoare astăzi. Eu am încredere în cuvântul dv., cum au miloane de români. Puteţi să nici nu daţi legea, o să vin eu la Palatul Victoria să-mi daţi banii pe bonurile mele, că aşa aţi zis, că de la 1 octombrie putem strânge bonuri fiscale.

În ceea ce-l priveşte pe colaboratorul  dv., Ialomiţianu  (vorba unui amic: "credeam că-i ceva prelat, în genul Snagoveanul, Tomitanul"), nu- l mai întreb nimic, fiindcă aşa a zis la televizor, că nu ştie.

Soluţia pentru criza din România: impozitarea nunţilor, botezurilor şi banchetelor

Deputatul PDL de Timiş, Gheorghe Ciobanu, a declarat, astăzi, într-o conferinţă de presă, că a propus preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, Sorin Blejnar, impozitarea nunţilor, botezurilor şi a banchetelor, afirmând că evaziunea fiscală în acest domeniu este "fantastică".

"Ministrul de Finanţe are un target de o lună să lucreze împreună cu specialiştii din minister, cu propunerile noastre, la introducerea unui impozit forfetar, în special pe zonele de evaziune fiscală. În acest sens, eu am avut discuţii cu preşedintele ANAF, Sorin Blejnar, spunându-i şi sugerându-i, în ceea ce înseamnă spectrul lărgirii bazei de impozitare, pe principiul să iei puţin, dar de la toţi care au venituri şi să nu iei mult de la puţini, în acest context al lărgirii bazei de impozitare, şi impozitarea evenimentelor, că ţin de nunţi, de botezuri, de banchete", a spus Ciobanu, citat de Mediafax.

"Sunt multe firme care lucrează în acest domeniu, sunt multe evenimente, nu am habar cât înseamnă la nivelul judeţului Timiş sau la nivel naţional cuantificarea şi impozitarea acestor activităţi, a acestor venituri la cei care le creează. Am înţeles că se lucrează la o metodă de control indirect în aşa fel încât să descurajăm nefiscalizarea acestor evenimente şi cred că se va reuşi acest lucru şi va însemna foarte mulţi bani la bugetul de stat", a afirmat în continuare Gheorghe Ciobanu.

Este incredibil câte aberaţii poate naşte necunoşterea. Nimeni din coaliţia care sprijină Guvernul Boc nu a vorbit despre o politică fiscală coerentă, care să plece de la o anumită filosofie de concepere a sistemului fiscal. Efectul este amendarea Codului Fiscal de nu mai puţin de 55 de ori din 2003, când a fost adoptat. În materie de fiscalitate, se practică pompierismul.

Spre exemplu, prim-ministrul Emil Boc a anunţat ieri că, cu începere de la 1 octombrie 2010, se renunţă la impozitul minim, toate firmele urmând să se supună impozitării obişnuite pe profit. Este inadmisibil să anunţi modificări fiscale cu doar două zile înainte de aplicare. Desigur, nu este pentru prima oară. Despre modificarea Codului Fiscal cu minimum şase luni înainte de aplicarea respectivelor modificări nu mai vorbeşte nimeni. România nu mai este demult o ţară predictibilă.

Ilie Şerbănescu propune stângist suprataxarea băncilor

În comentariul zilei din România liberă de ieri, intitulat O măsură necesară - suprataxarea băncilor, Ilie Şerbănescu, cu care sunt în relaţii foarte bune şi căruia îi port o veche simpatie, militează în mod stângist pentru supraimpozitarea băncilor. Ştiţi, probabil, că oficialităţi ale statului român au vorbit despre taxa Robin Hood, prin care propuneau acelaşi lucru, în scopul de a determina băncile comerciale de a a micşora dobânzile sau a le "pedepsi" pentru dobânzile practicate la credite, considerate mari.

După ce, în scop de profit lejer şi rapid, au dezarticulat complet şi probabil în mod iremediabil economia, împingând prin credite fără noimă doar consumul şi numai consumul, desconsiderând în mod periculos producţia, băncile străine au oprit finanţarea, blocând totul în România. Iar acum, prinzând statul la înghesuială, fac presiuni deschise asupra acestuia să le ofere dobânzi insuportabile pentru împrumuturile pe care statul este nevoit să le facă la ele.

La ultimele licitaţii pentru plasarea de titluri de stat, Ministerul Finanţelor Publice nu a acceptat dobânzi mai mari de 7% pe an. În condiţiile în care inflaţia anuală a ajuns în august 2010 la 7,56%, la cât s-ar aştepta Ilie Şerbănescu să crediteze băncile comerciale statul român?

Nemaidând credite sectorului privat, caută să-şi obţină profiturile pe seama statului, care, bun sau rău cum o fi, le-a primit cu braţele deschise în ideea - deşartă (dar aceasta este o altă problemă!) - că îl vor ajuta să se dezvolte. Obrăznicia este că pretenţia pentru dobânzi mai mari este afişată deschis pe motivul - atenţie! - a instabilităţii şi incertitudinii economiei. De parcă acestea au venit din ceruri, şi nu tocmai prin contribuţia destabilizantă a băncilor!

Statul român nu a primit băncile străine cu braţele deschise neapărat în ideea că îl vor ajuta să se dezvolte, ci pentru că statutul de ţară candidată şi apoi membră a Uniunii Europene îi impunea acest lucru. Pentru că au fost primite cu braţele mai mult sau mai puţin deschise, băncile comerciale nu trebuie şi nu pot să facă pomeni faţă de statul român. În condiţiile crizei financiare şi, ulterior, ale celei economice, resursele financiare sunt din ce în ce mai scumpe, din cauza crizei de lichiditate, despre care toată lumea a învăţat că nu este ieftină. Şi asta trebuie să înveţe şi statul român.

Poate obrăznicia ar mai da înapoi dacă BNR ar retrage câteva autorizaţii de funcţionare pe considerentul pur şi simplu al subminării economiei naţionale, iar Consiliul Concurenţei ar aplica niscai amenzi usturătoare pentru ceea ce numai instituţia respectivă nu vede: cartelul bancar de oprimare a clientului român prin concertarea dobânzilor.

Ei nici chiar aşa, domnule Şerbănescu! Nu cred că o bancă centrală dintr-o ţară a Uniunii Europene poate şi vrea să ia decizii umorale de această factură. În mod vădit, dacă BNR ar purcede la asemenea măsuri, de retragere a autorizaţiilor de funcţionare pe considerentul subminării economiei naţionale, gestul ar fi taxat exact cum a fost taxată declaraţia preşedintelui Traian Băsescu că recentul marş al poliţiştilor ar fi subminat autoritatea statului. În niciun caz, o bancă centrală nu ar putea retrage autorizaţiile de funcţionare băncilor comerciale pe alegaţii mai degrabă pamfletare decât argumentate legal.

Şi dacă aceste măsuri ar fi considerate prea „administrative", ar fi poate suficientă o măsură de bun-simţ. În caz că un chiriaş intră cu noroi în casa ta, dar nu poţi chiar să-l dai afară (căci îl apără stăpânul de la Bruxelles), atunci - foarte simplu - îi măreşti chiria. Aceasta înseamnă ca băncile să fie suprataxate. O suprataxare a profiturilor şi, încă şi mai bine, a activităţii înseşi, căci de profituri vor avea ele grijă să şi le ascundă prin transferuri financiare în străinătate.

Asta sună a taxă pe fumărit pentru că nu-ţi plac ochii celui taxat.

Există două mari inconveniente în legătură cu suprataxarea băncilor. Ambele sunt însă lipsite de obiect în cazul României. Primul este riscul ca suprataxarea să fie pasată de către bănci asupra clienţilor. Păi, din păcate, după chiar recunoaşterile oficiale ale Băncii Naţionale, băncile (practic toate străine) din România au traversat bine-mersi criza aruncând toate poverile asupra clienţilor.

Cel mai important client al băncilor în momentul de faţă este statul român. O măsură de suprataxare a profiturilor şi a activităţii înseşi va avea ca efect o creştere a dobânzilor practicate în raporturile cu statul român. Din păcate pentru el, nu prea are de unde să se împrumute de pe pieţele libere internaţionale şi trebuie să ajungă tot la mâna băncilor comerciale care operează în România. Deci nici măcar pragmatic statului român nu i-ar conveni o asemenea măsură.

Al doilea inconvenient îl reprezintă riscul ca băncile străine să plece din România. Având în vedere că dulăii nu pleacă de la măcelărie, România nu are de făcut altceva decât să reziste ameninţărilor care vor fi vânturate de băncile străine că vor pleca. Acestea sunt însă captive aici, în aşteptarea recuperării banilor avansaţi pentru finanţarea unei expansiuni fără noimă şi fără acoperire a consumului, cauză din care de altfel au ajuns şi să-şi taie singure craca de sub picioare. Dar, mai ales, România trebuie să conştientizeze că băncile străine, dacă pleacă, nu lasă vreo urmă de contribuţie la dezvoltarea acestei ţări, ci doar la bananierizarea ei. Deci nici o pagubă dacă pleacă!

Deja reputaţia României pe pieţele financiare internaţionale şi în rândul agenţiilor de rating nu este prea bună. O asemenea plecare a băncilor cu capital străin ar da un semnal care ne-ar împinge într-o situaţie mai grea decât a Greciei. Dacă aceste bănci ar pleca, de unde s-ar mai împrumuta statul român?