Reflecţii economice

Peste tot în lume, evaziunea fiscală este greu de cuantificat. Există, însă, metode economice prin care se poate face o evaluare. Înainte de toate, trebuie făcută distincţia dintre evaziunea fiscală şi evitarea fiscalităţii prin mijloace legale. În timp ce prima este ilegală, a doua este perfect legală. Evaziunea fiscală se poate defini drept suma plăţilor făcute, dar nedeclarate oficial. Totalitatea activităţilor de evaziune fiscală sunt cuprinse în economia neagră (evaziune fiscală totală) şi economia gri (evaziune fiscală parţială), amândouă constituind economia subterană. Mai există şi conceptul de economie nefiscalizată, care cuprinde atât economia subterană, cât şi economia de subzistenţă.

O primă metodă de cuantificare a economiei subterane se bazează pe estimări legate de veniturile şi cheltuielile populaţiei. Dificultatea evidentă a acestei metode este legată de faptul că persoanele integrate în economia subterană au tot interesul să ascundă natura activităţilor lor. Informaţiile colectate pentru alte scopuri decât măsurarea evaziunii fiscale pot fi utilizate. De exemplu, în Marea Britanie, s-a făcut un studiu privind cheltuielile familiilor. Studiul presupune ca participanţii să completeze un jurnal cu veniturile şi cheltuielile zilnice. Participanţii nu au motiv să falsifice informaţiile, mai ales dacă studiul e anonimizat.

A doua metodă este de a deduce nivelul evaziunii fiscale din alte variabile economice. Acest lucru poate fi făcut măsurând activitatea economică generală, din care se scade activitatea fiscalizată, obţinând astfel nivelul economiei subterane. Există şi o abordare monetară, prin care se cuantifică cererea totală de numerar, ştiut fiind că în economia subterană este preferabilă folosirea numerarului în dauna operaţiunilor bancare. Cunoscându-se cererea de numerar şi nivelul activităţii economice, se poate deduce nivelul economiei subterane.

Nivelul evaziunii fiscale în România este exprimat într-o gamă largă de niveluri. Potrivit datelor statistice al Ministerului Finanţelor Publice, în cazul în care în 2009 ar fi reuşit să impozitele economia la negru, statul ar fi încasat venituri de 58,116 mld.lei, adică 11,3% din PIB. România ar fi încheiat astfel anul trecut pe plus, cu un excedent bugetar de 4,1%, faţă de deficitul de 7,2% din PIB raportat de autorităţi.

Potrivit unui studiu A.T.Kearney, România se află pe locul 5 în Uniunea Europeană în ceea ce priveşte ponderea din PIB a economiei subterane. Statisticile Bruxelles-ului arată că Grecia, Italia, Spania şi Bulgaria ne întrec în a nu plăti taxele la stat. Nivelul economiei subterane se cifrează în aceste ţări între 25% şi 40% din PIB, în timp ce în restul UE pleacă de la 5% şi nu depăşeste 15%. Nu este de mirare că acestea sunt dintre ţările cu cele mai mari probleme economice în prezent.

Potrivit unui studiu realizat de EUObserver.com, în 2009, economia subterană a reprezentat între 36% şi 39% din PIB, în timp ce, în 2008, potrivit estimărilor Ministerului Finanţelor Publice, nivelul era la 21% din PIB, faţă de 14,5% în 2004.

La rândul ei, Andreea Paul-Vass, consilier economic al prim-ministrului Emil Boc, apreciază că aconomia subterană se situează la 23% din PIB.

Vă veţi întreba de ce am scris toate aceastea. Simplu: reducerile de salarii ale bugetarilor, de pensii, ajutoare de şomaj şi subvenţii aduc circa 2,5% din PIB la bugetul de stat şi induc grave probleme sociale, aşa cum a arătat mitingul de astăzi (sursa fotografiei: Agenţia de Investigaţii Media). Nu era mai simplu ca acest procent din PIB să fie obţinut din reducerea evaziunii fiscale?

Puteţi citi şi: Wikipedia, Investopedia, pe marginea evaziunii fiscale.