Dincolo de concertul lui Carlos Santana - Reflecţii economice

duminică, 5 iulie 2009

Dincolo de concertul lui Carlos Santana

Am fost aseară la concertul lui Carlos Santana, din cadrul festivalului B'estfest. Am crescut cu muzica lui, alături de a altora. Magician al chitarei, Santana a fost prezent pentru prima oară la Bucureşti. Asistenţa, apreciată la circa 30.000 de persoane, nu i-a făcut o primire prea entuziastă la început. Apoi, atmosfera s-a încălzit şi au urmat 2 ore de virtuozitate.

Dincolo de concertul lui Santana, merită menţionate câteva lucruri care ţin de organizare şi de natura economică a manifestării.

În primul rând, am avut plăcerea să-mi pot cumpăra biletul on-line, de pe site-ul myticket.ro. Totul a fost comod şi fără probleme. Am comandat, am plătit on-line cu cartea de credit şi am primit în două zile prin curier biletele.

Prima surpriză a venit de la găsirea unui loc de parcare. Deşi pe site-ul festivalului era indicat pe hartă locul în care ai fi putut să-ţi parchezi maşina, în realitate accesul la acel spaţiu nu era permis. Am constatat cu stupoare că, în interiorul complexului expoziţional Romexpo, erau numeroase locuri de parcare neocupate. Spaţiul de parcare nu folosea la altceva decât ca loc de plimbare pentru un ATV. În consecinţă, am găsit cu greu unde să-mi parchez maşina în faţa Casei Presei Libere, având norocul că tocmai se eliberase un loc cu câteva clipe înainte.

Deşi vremea era ploioasă în Bucureşti, chiar a plouat în anumite zone ale oraşului înainte de ora concertului, minunaţii organizatori de la Emagic au găsit de cuviinţă să interzică accesul cu umbrele în incinta Romexpo, unde a avut loc concertul. Am întrebat un organizator care este cauza. Mi-a răspuns că, în prima zi a festivalului, au fost rănite cu umbrele 6 persoane într-o busculadă. I-am spus că nu se menţionează aşa ceva pe bilet. El mi-a răspiuns că trebuia să mă uit pe site-ul festivalului. Şi dacă n-aveam Internet? La intrare, erau nenumăraţi agenţi de pază ai omniprezentei firme BGS, care îi controlau pe cei ce veneau la concert mai ceva decât pe un aeroport. Desigur, alternativa a fost să lăsăm umbrelele agăţate de un gard, nepăzite de nimeni. Consecinţa: dintre cele două umbrele pe care le aveam, doar pe una dintre ele am mai găsit-o la ieşire.

Îmbulzeala de la intrare a fost un alt aspect negativ al organizării. S-a intrat prin culoare înguste, străjuite de gard de sârmă, prin care cei care veneau la concert trebuiau să se strecoare ca oile în strungă. Pe lângă cerberii BGS, mai erau o grămadă de tineri din partea organizatorilor, care purtau tricouri portocalii, aşa cum se vede din imaginea alăturată. M-a amuzat copios modul în care au copiat organizatorii modelele occidentale. Pe spatele tricourilor portocalii, era scris "fericit să ajut". Desigur, era o traducere a englezescului "glad to help". Numai că traducerea era "bucuros să ajut". De la bucuros până la fericit este cale lungă. Tipii cu tricouri portocalii nici bucuroşi să ajute nu păreau, nicicum fericiţi...

Şi, pentru că suntem pe un blog economic, aş avea de semnalat o găselniţă a organizatorilor, care, în cele din urmă, este o preluare de la alţii. Tot ce era de cumpărat pe suprafaţa destinată vizitatorilor nu se cumpăra pe bani, ci pe jetoane. Acestea, la rândul lor, se cumpărau de la nişte ghişee ale Raiffeisen Bank, aflate în incintă. Motivele pentru care s-a ajuns la o asemenea abordare pot fi două: prevenirea vânzării de mărfuri introduse fraudulos în incintă şi un eventual comision pe care organizatorii îl iau de la comercianţi. Asta îmi aminteşte de o întâmplare petrecută în Melbourne, capitala statului Victoria din Australia, în urmă cu câţiva ani. Fusesem invitat la un club privat. În una dintre sălile clubului, din când în când apăreau dansatoare de striptease. Clienţii care doreau să-şi exprime aprecierea faţă de dansatoare nu puteau să le pună la jartieră, într-un gest cunoscut pe toate meridianele, dolari australieni. Trebuiau să cumpere nişte cupoane de la bar, asemănătoare bancnotelor oficiale, dar cu sigla clubului, pe care le puteau oferi dansatoarelor. Proprietarii clubului voiau să controleze la centimă veniturile fetelor. La fel şi la B'estfest...

2 comentarii:

Bogdan Glavan

F. bun exemplu despre cum se rezolva problema principal-agent pe piata (relatia dintre proprietar si cel care actioneaza in numele proprietarului). Un alt caz clasic este cel al patronului de restaurant si al ospatarului.Patronul ofera dinadins un salariu mic, deoarece stie ca ospatarul isi insuseste un bacsis. Face calculul la bacsis si afla cam ce salariu trebuie sa-i dea.
Cred ca o sa le dau exemple la studenti.

Author

Cazul cu ospatarul e universal, se intampla din Romania pana in USA.

Problema principal-agent nici nu este formulata pentru firmele listate romanesti, d'apai rezolvata. S-au importat forme fara fond in legislatie si cam atat.

Ca sa extind gluma, ar trebui sa le spuna cineva Guvernului, BNR-ului ca intr-o ordine superioara nu ei sunt "principals".

Trimiteți un comentariu

  © 2008 Design 'Minimalist E' de Ourblogtemplates.com

Sus