O mişcare interesantă: mai mulţi retaileri vor compensa majorarea TVA

Odată cu mărirea cotei principale de TVA de la 1 iulie de la 19% la 24%, concomitent cu reducerea cu 25% a salariilor bugetarilor şi alte măsuri asemănătoare şi cu majorarea unor impozite pe venit, spectrul scăderii vânzărilor i-a făcut pe unii retaileri să ia măsuri de urgenţă.

Ikea a hotărât să nu mărească preţul produselor, adică să suporte din marja de profit majorarea preţurilor cu 4,2%. Anul trecut, Ikea a înregistrat în România o scădere a vânzărilor cu 9% comparativ cu anul 2008, până la nivelul de 82 mil.€. Puteţi citi comunicatul Ikea relativ la această decizie aici.

Billa România a decis să lase neschimbate preţurile a peste 1.200 de articole. "Peste 1.200 de articole de importanţă socială din necesarul zilnic, comercializate de supermarketurile din lanţul Billa România, precum: lapte, ouă, făină, ulei îşi vor păstra preţurile de raft anterioare modificărilor legislative", se arata într-un comunicat al companiei.

Metro Cash & Carry România a anunţat că va compensa mărirea TVA prin acordarea unui discount de 4,04% din preţul produselor promoţionale cuprinse în cataloagele Metro. Oferta este valabila în perioada 1-14 iulie 2010.

Real Hypermarket din grupul Metro a anunţat măsuri asemănătoare cu cele luate de compania mamă: majorarea TVA pentru catalogul promoţional aferent perioadei 1-14 iulie 2010 va fi suportată integral de către companie. Totoată, magazinele Real cu program non-stop vor fi închise în perioada 30 iunie 2010 ora 22 - 1 iulie 2010 ora 9, pentru reprogramarea caselor de marcat fiscale.

Dedeman, lanţ de 19 magazine de materiale de construcţie de tipul do it yourself, a anunţat că suportă mărirea de TVA până duminică, 4 iulie 2010.

Având în vedere faptul că mari retaileri au luat decizia de a suporta mărirea preţurilor cauzată de majorarea cotei principale de TVA, cu siguranţă că vor urma şi alte anunţuri de această natură. În ceea ce-i priveşte pe micii comercianţi, cred că sarcina lor va fi mai simplă, dat fiind că modificarea preţurilor este mai fecventă la astfel de magazine, ei vor putea jongla mai uşor cu preţurile.

Scăderea vânzărilor se poate transforma într-un coşmar pentru magazinele de orice talie, aşa că, în condiţiile unei concurenţe bine profilate, comercianţii vor face tot posibilul să-şi păstreze clienţii. În sudul Bucureştiului, spre exemplu, pe o suprafaţă de numai câţiva kilometri pătraţi, găsim Metro, Real, Selgros, Carrefour, Cora şi Mega Image. Competitorii nu vor permite ca circumstanţa măririi TVA să se transforme în migrarea clienţilor loiali.

BNR a menţinut dobânda de politică monetară la 6,25%

După cum era de aşteptat, în şedinţa de politică monetară a Consiliului de Administraţie al BNR, s-a hotărât menţinerea dobânzii de politică monetară la minimul istoric de 6,25% pe an şi a nivelului rezervelor minime obligatorii.

La începutul anului 2010, dobânda de politică monetară era de 8%. În şedinţa de politică monetară din 5 ianuarie 2010, dobânda cheie a fost redusă la 7,5%, în şedinţa din 3 februarie 2010 la 7%, în şedinţa din 29 martie 2010 la 6,5%, iar în şedinţa din 4 mai 2010 la 6,25%. Actuala decizie, de menţinere a nivelului dobânzii de politică monetară, urmează după patru reduceri consecutive ale dobânzii cheie.

În condiţiile instabilităţii din ultima perioadă, legată de măsurile de austeritate hotărâte de guvern, BNR şi-a luat un moment de respiro, pentru a putea analiza ce se va întâmpla în perioada imediat următoare.

Trebuie spus faptul că s-au luat simultan atât măsuri dezinflaţioniste (micşorarea salariilor bugetarilor cu 25% şi celelalte măsuri asemănătoare), dar şi inflaţioniste (mărirea cotei principale de TVA la 24%). Rămâne de văzut care dintre tendinţe va prevala. În ceea ce mă priveşte, cred că tendinţele inflaţioniste vor fi mai puternice, ceea ce, potenţial, ar putea determina BNR să mărească dobânda de politică monetară în viitor.

Indicele imobiliar oficial a pornit cu stângul

Astăzi, Institutul Naţional de Statistică a dat publicităţii primul comunicat privind indicele preţurilor proprietăţilor rezidenţiale. Elaborarea metodologiei de calcul a început în anul 2008 în baza unei colaborări între Institutul Naţional de Statistică, Banca Naţională a României şi Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România. Colectarea informaţiilor de la birourile notariale a început cu luna ianuarie 2009 şi se realizează de către INS cu sprijinul camerelor teritoriale ale notarilor publici.

În esenţă, comunicatul afirmă că, în T1 2010, faţă de anul de bază 2009, s-a înregistrat o scădere a preţurilor proprietăţilor rezidenţiale cu 3,9%. Scăderea preţurilor a fost observată şi pe cele două tipuri de imobile: la apartamente preţurile au scăzut cu 3,8% în T1 2010 faţă de anul 2009, în timp ce la case scăderea a fost de 4,3%.

Încă de la început, mă surprinde faptul că se raportează preţurile din T1 2010 faţă de anul de bază 2009. Este neclar dacă raportarea se face la T4 2009, la T1 2009 sau la media întregului an 2009. Este o greşeală gravă, mai ales din partea unei instituţii oficiale a statului. Dacă nu ascunde ceva şi mai grav, respectiv o manipulare a statisticilor, astfel încât să iasă rezultatele dorite.

La apartamente, scăderea a fost de 5,7% în Bucureşti, iar în ţară de 1,6%. La case, scăderea a fost de 4,33% în mediul urban şi 4,26% în mediul rural.

Acestea sunt singurele informaţii cuantificabile din comunicat.

Desigur, asemenea cifre nu spun mare lucru. Am mai abordat subiectul în articolele În fine, vom avea un indice imobiliar şi Dialogul meu cu cititorii imopedia.ro.

Pentru a fi un instrument cu adevărat util, indicele general imobiliar trebuie să fie însoţit de indici sectoriali şi geografici, care să poată oferi actorilor de pe piaţa imobiliară informaţii credibile şi aplicate unui anumit tip de imobil, plasat într-o anumită zonă. De asemenea, trebuie folosită o metodologie transparentă pentru calcularea indicelui general şi a indicilor sectoriali şi geografici. În cadrul metodologiei, trebuie aleşi pentru chestionarul adresat cumpărătorilor paramterii indispensabili pentru o statistică coerentă şi utilă.

În ceea ce priveşte metodologia, indicele este calculat pe baza anchetei desfăşurată cu ajutorul birourilor notariale începand cu anul 2009. Obiectivul cercetării este de a măsura evoluţia trimestrială a preţurilor proprietăţilor rezidenţiale faţă de anul 2009 (anul de începere al anchetei) şi nu de a calcula preţul mediu pe metru pătrat sau o valoare medie per tranzacţie în funcţie de numărul de camere sau suprafaţa utilă.

Pentru amănunte tehnice privind metoda de calcul, consultaţi comunicatul.

În concluzie, deşi apariţia oricărui indice imobiliar este salutară, mai ales a unuia oficial, carenţele menţionate îl fac, deocamdată, puţin utilizabil.

Notă: Acest articol a fost citat de Wall-street.ro şi Imopedia.ro.

Ce a adus reuniunea G20 de la Toronto

În cursul întâlnirilor din 2008 şi 2009, membrii G20 au căzut de acord asupra acţiunilor energice ce trebuiau luate pentru asigurarea creşterii economice globale, prin tăierea dobânzilor până la cele mai joase niveluri şi pomparea de miliarde de euro în economiile lor prin tăierea de taxe şi încurajarea consumului.

Reuniunea de la Toronto a fost aşteptată cu mare interes, mai ales după discuţiile din ultimele săptămâni, punctate de argumente şi contraargumente în ceea ce priveşte căile de gestionare a recuperării economice încă fragile. Comunicatul emis la sfârşitul reuniunii punctează asupra necesităţii înjumătăţirii deficitelor bugetare până în 2016 şi a datoriilor externe până în 2016.

Participanţii la reuniune nu au reuşit să găsească alte puncte comune. Spre exemplu, SUA consideră că politica de austeritate bugetară practicată în ţările Uniunii Europene nu va reuşi să accelereze ieşirea din criză. SUA consideră că ea mai bună cale este menţinerea cheltuielilor şi a nivelului de impozitare.

În ceea ce priveşte taxarea băncilor, nereuşind să ajungă la un consens, participanţii la reuniune au hotărât să lase la latitudinea fiecărei ţări politica fiscală în această privinţă.

Reforma sistemului bancar a fost creionată la Toronto, urmând ca detaliile să fie finalizate la reuniunea din 11-12 noiembrie 2010, care se va ţine la Seul, Coreea de Sud. Această reformă are drept scop asigurarea faptului că băncile sunt suficient de puternice pentru a face faţă provocărilor unor crize, fără ca guvernele să fie nevoite să pompeze în sistemul bancar bani din contribuţiile plătitorilor de taxe.

În anii care urmează, băncile vor trebui să treacă printr-un proces de adecvare a capitalului. Marea Britanie şi SUA au presat pentru urgentarea acestei reforme, care ar urma să elimine slăbiciunile din sistemul bancar care au condus la evoluţiile negative declanşate de criza financiară izbucnită în anul 2007 în SUA.

Cum va afecta majorarea TVA piaţa imobiliară?

Mai mulţi ziarişti m-au întrebat astăzi cum va afecta majorarea TVA piaţa imobiliară.

Dacă acest lucru nu se va întâmpla, vom avea de-a face cu două mari categorii de consecinţe.

Consecinţe directe
Înainte de toate, există o necunoscută. Nu se ştie dacă s-a decis desfiinţarea cotei reduse de TVA de 5%, aplicabilă imobilelor noi, în anumite condiţii. Dacă această cotă s-ar mări la 24%, cota principală de TVA, ar fi un dezastru pentru dezvoltatorii imobiliari. Mulţi dintre ei au redus preţurile până la limita suportabilităţii. O asemenea mărire ar însemna pentru mulţi dintre ei falimentul.

În ceea ce priveşte imobilele vechi, având în vedere că majoritatea tranzacţiilor din această categorie sunt făcute de persoane fizice, nu va exista o consecinţă directă, ştiut fiind că tranzacţiile imobiliare între persoane fizice nu sunt purtătoare de TVA, în cazul în care tranzacţiile nu au caracter comercial.

Consecinţe indirecte
În această categorie, cele mai importante consecinţe sunt:

1. Dată fiind valutizarea pieţei imobiliare, deprecierea leului faţă de principalele valute, asociată măririi TVA şi neîncrederii în economia românescă, va conduce la creşterea semnificativă a preţului imobilelor în lei, în condiţiile în care preţul în euro s-ar menţine neschimbat.

2. Aceeaşi depreciere a leului va conduce la scumpirea ratelor la creditele ipotecare, ceea ce va conduce la creşterea cotei creditelor neperformante şi la numărul executărilor silite, ceea ce va mări oferta pe piaţa imobiliară.

3. Mărirea cotei de TVA şi micşorarea salariilor bugetarilor vor conduce la o micşorare a cantităţii de bani disponibile pentru investiţii imobiliare.

4. Incertitudinea generată de instabilitatea politicilor fiscale ale statului român va face ca investiţiile să fie inhibate, inclusiv la nivelul pieţei imobiliare.

5. Inflaţia generată de mărirea cotei de TVA va eroda disponibilităţile în lei, ceea ce va face decizia de investiţie imobiliară şi mai dificilă.

În ansamblu, măsurile de austeritate vor întârzia revenirea pieţei imobiliare cu cel puţin un an.

Actualizare: Conform Hotnews.ro, prim-ministrul Emil Boc a anunţat că nu se vor modifica cotele reduse de TVA: "Cotele reduse de TVA rămân valabile şi după 1 iulie. Asta ce înseamnă? La construcţia de locuinţe, TVA-ul rămâne în continuare 5% pentru acele locuinţe cu caracter social până în 100-120 metri pătraţi. De asemenea, TVA, ca şi cotă redusă, nu se modifică la medicamente, unde rămâne cota de 9%. La fel la ziare, reviste, aşa cum era şi până în momentul de faţă."

Execuţia bugetară la 5 luni, o oglindă fidelă a eşecului guvernului

Astăzi, Ministerul Finanţelor Publice a dat publicităţii Execuţia bugetului general consolidat în perioada 01.01.2010 - 31.05.2010.

Conform datelor provizorii, execuţia bugetului general consolidat pe primele cinci luni ale anului s-a încheiat cu un deficit estimat de 16,7 mld.lei, reprezentând 3,1% din PIB.

Veniturile încasate la bugetul general consolidat au fost 64,2 mld.lei, cu 1,6% mai reduse faţă de realizările perioadei corespunzătoare din anul precedent, iar cheltuielile bugetului general consolidat, în sumă de 80,9 mld.lei, au crescut în termeni nominali cu 5,7% faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent, dar s-au redus cu 0,6%, ca procent din PIB. Evident, aici se strecoară nişte chichiţe de calcul. Astfel, valoarea PIB luată în considerare pentru 2009 este 491,27 mld.lei, iar pentru 2010 538,92 mld.lei, valoare iluzorie.

În ceea ce priveşte încasările, s-au înregistrat următoarele reduceri: TVA -7,8%; impozitul pe venit -6,4%; impozitul pe profit -2,7%; asigurări sociale -4,4%.

Cheltuielile au crescut astfel: bunuri şi servicii 3,1%, asistenţa socială 13,4%, din care cheltuielile cu ajutorul de şomaj au crescut cu 102,4%.

Cifrele de mai sus arată că Guvernul României nu a învăţat nimic despre criza economică. Evoluţia veniturilor şi cheltuielilor bugetului general consolidat al statului sugerează că, între timp, ar fi avut loc creştere economică. Poate executivul nu a aflat că suntem în recesiune.

Câteva aspecte tehnice privind majorarea cotei principale de TVA

1. O greşeală frecventă făcută în aceste zile este afirmaţia că, aritmetic, creşterea TVA cu 5 puncte procentuale va aduce o mărire a preţurilor cu 5%. Fals! Următorul calcul lămureşte lucrurile:

124/119 - 1 = 4,2%

2. O altă greşeală este faptul că se afirmă că TVA-ul a fost mărit cu 5%. Exprimarea corectă este: cota principală de TVA a fost majorată cu 5 puncte procentuale.

5/19 = 26,32%

Cu atât a fost mărită cota principală de TVA, în procente.

3. În disputele pe seama procentului de mărire a preţurilor, nimeni nu a amintit de faptul că există extrem de multe IMM-uri care nu sunt plătitoare de TVA şi care achiziţionează bunuri şi servicii purtătoare de TVA, pentru care mărirea preţurilor de intrare chiar va fi de 4,2%.

4. În aceste zile, s-au perindat pe ecranele televizoarelor mulţi politicieni, care au arătat că habar n-au despre ce vorbesc în materie de TVA. Spre exemplu, un deputat PD-L, Petru Călian (puteţi să-i admiraţi pagina personală lipsită de conţinut, probabil nu are ce să spună), a dat următorul sfat comercianţilor: pentru produsele achiziţionate înainte de 30 iunie 2010, măriţi TVA-ul numai pentru adaosul comercial. De râs sau de plâns?

5. Multă lume s-a oferit să fie amabilă faţă de comercianţi şi i-a sfătuit să îşi reducă marja de profit, pentru a compensa mărirea cotei principale de TVA şi să menţină, astfel, preţurile. Persoanele respective pesemne n-au făcut niciodată vreo afacere legală de vreme ce dau asemenea sfaturi.

TVA creşte la 24%. Ce urmează?

Aşa cum prognozam ieri, Guvernul a decis în şedinţa de astăzi să mărească cota principală de TVA cu 5 puncte procentuale, de la 19% la 24%, lăsând cota unică de impozitare neatinsă, la nivelul de 16%. Efectul măririi cotei principale de TVA va fi colectarea în plus la bugetul de stat, până la sfârşitul anului 2010, a 3,5-4 mld.lei.

După şedinţa de guvern, prim-ministrul Emil Boc a declarat:

"Guvernul a decis mărirea TVA cu 5 procente. În aceste condiţii, acordul cu FMI merge mai departe. Obiectivul este ca, miercuri, când este boardul FMI să avem un rezultat pozitiv de la FMI şi implicit de la Comisia Europeană, lucru ce ar menţine credibilitatea Romăniei pe pieţele internaţionale. (...) Aşa cum ştiţi, iniţial, în vederea încadrării în deficitul bugetar de 6,8%, care să poată fi susţinut de România până la sfârşitul acestui an, propusesem două măsuri: una de diminuare a salariilor cu 25% şi una de diminuare a pensiilor cu 15%. Am încredere, din punct de vedere economic, soluţia aceasta era cea mai buna pentru România, era practic ţintită şi ataca acolo unde era problema. În sectorul bugetar restructurarea, în sectorul de pensii deficitul. Măsura era ţintită acolo unde era problema."

Desigur, ceea ce îngrijorează cel mai mult este spectrul inflaţiei, al derapării cursului valutar şi al contracţiei economice.

În ceea ce priveşte inflaţia, în general, creşterea cotei de TVA cu 1 punct procentual conduce la o creştere a inflaţiei cu 0,8 puncte procentuale. Cum Guvernul a mărit cota de TVA cu 5 puncte procentuale, ne putem aştepta la o mărire a inflaţiei cu 4 puncte procentuale. Aşa cum scriam, inflaţia anualizată la sfârşitul lunii mai 2010 era de 4,42%, deci ne putem aştepta în lunile următoare la o inflaţie anualizată de circa 8,5%.

Adrian Vasilescu, consilier al guvernatorului BNR, este şi mai pesimist, conform Mediafax:

"Teoretic ar putea fi două momente din punct de vedere al efectelor asupra inflaţiei. În primul, scumpirea mărfurilor cu 5% ar duce la o inflaţie de 10%. Pe urmă, al doilea moment ar putea determina majorarea inflaţiei cu încă două procente, din cauza panicii, lăcomiei comercianţilor, etc. (...) Există multe puncte care pot interveni pentru ca inflaţia să nu crească aşa de mult, dar nu este posibil să nu crească deloc."

Aici intervine rolul Băncii Naţionale a României. Reamintesc că BNR, având în vedere obiectivul său principal de stabilitate a preţurilor, a refuzat orice măsură de austeritate cu potenţial inflaţionist, cum ar fi mărirea TVA şi/sau a cotei unice de impozitare. Banca centrală agrea măsurile iniţiale, de reducere a salariilor bugetarilor cu 25% şi a pensiilor cu 15%.

Iată ce afirmă Lucian Croitoru, consilier al guvernatorului BNR, citat de Mediafax:

"În România, furnizorii şi distribuitorii transferă imediat TVA către consumatori şi nu acceptă diminuarea marjelor de profit. TVA-ul e direct în buzunarele cetăţeanului. (...)

Dacă MFP (Ministerul Finanţelor Publice - n.r.) reuşeşte să rămână în deficit, vom vedea cum evoluează economia. Dacă deficitul alunecă, în mod cert va afecta politica de dobânzi. (...)

Nu va trece mult timp şi vom rediscuta despre pensii, pentru că nu s-a rezolvat problema nesustenabilităţii sistemului de pensii."

Este clar faptul că BNR va avea de dus o luptă dură cu inflaţia în perioada următoare. Este ştiut faptul că banca centrală a dus o bătălie susţinută cu inflaţia, nu întotdeauna cu rezultate în interiorul ţintei de inflaţie, iar actuala situaţie ne întoarce cu câţiva ani înapoi. Cu alte cuvinte, tendinţa dezinflaţionistă va fi stopată.

Pentru ilustrare, iată valorile anualizate ale inflaţiei în ultimii ani: 2003 - 14,1%, 2004 - 9,3%, 2005 - 8,6%, 2006 - 4,87%, 2007 - 6,57%, 2008 - 6,3%, 2009 - 4,74%, după cum e ilustrat în graficul de mai jos.

Este evident faptul că mărirea inflaţiei va conduce la o creştere a dobânzii de politică monetară, acum la nivelul de 6,25% pe an, şi a dobânzilor practicate de băncile comerciale.

Cursul valutar a dat deja semne de deteriorare, leul devalorizându-se ieri cu circa 1% în raport cu euro. Nici nu vreau să mă gândesc ce s-ar întâmpla dacă posibilitatea evocată de Eugen Rădulescu, director în BNR, ar putea fi atinsă: un curs de 6-7 lei pentru un euro.

În ceea ce priveşte contracţia economică, ea va fi influenţată de scăderea consumului cauzată de micşorarea salariilor bugetarilor şi mărirea cotei de TVA şi de dificultăţile consecutive suferite de sectorul privat, precum şi de imposibilitatea sectorului privat de a se mai finanţa, în condiţiile creşterii generale a dobânzilor.

Pensiile nu se reduc, dar creşte fiscalitatea, adică inflaţie şi contracţie economică

Astăzi, Curtea Constituţională a decis că articolul 9 din Legea privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar este neconstituţional. Întregul comunicat îl puteţi citi aici.

Art.9.

(1) Începând cu drepturile lunii iunie 2010, cuantumul brut al pensiilor cuvenite sau aflate în plată, precum şi indemnizaţia de însoţitor pentru pensionarii de invaliditate gradul I, se diminuează cu 15%.

(2) La determinarea cuantumului brut al pensiilor, precum şi al indemnizaţiilor de însoţitor pentru pensionarii de invaliditate gradul I, ce vor fi stabilite sau acordate începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, valoarea punctului de pensie utilizată este de 622,9 lei.

Sigur, ulterior comunicării deciziei Curţii, a început viermuiala. Mugur Isărescu la Cotroceni, PD-L şi Guvernul în nenumărate şedinţe, ziariştii încercând să afle amănunte.

Acum trebuie să se tracă la celebrul plan B al lui Sebastian Vlădescu. Care, desigur, se referă la mărirea fiscalităţii. Adică a TVA şi/sau a cotei unice. Aceste măsuri trebuie să acopere circa 1,3% din PIB. Cum este puţin probabil să se apeleze la mărirea cotei unice, care ar agrava situaţia bugetarilor peste reducerea de 25% a salariilor, cele trei opţiuni ale Guvernului sunt:

1. mărirea cotei de TVA;

2. micşorarea cheltuielilor bugetare, inclusiv prin disponibilizări şi micşorarea cheltuielilor care afectează clientela politică;

3. împrumuturi de pe pieţele internă şi externe.

Probabil că prima opţiune a Guvernului, în lipsa sa de imaginaţie şi de capacitate de a gestiona criza, va fi mărirea TVA. Se avansează un nivel de 23-24% în loc de 19%, cât este în prezent. Consecinţele vor fi grave: sectorul privat va fi lovit, alături de întreaga populaţie, ceea ce va conduce la adâncirea contracţiei economice şi, inevitabil, a inflaţiei.

Mihai Tănăsescu, intervievat de The Money Channel, a menţionat că puseul inflaţionist determinat de o mărire a cotei de TVA ar fi punctual, adică s-ar produce imediat după mărire, nemaiavând consecinţe ulterioare.

Pieţe au reacţionat imediat la situaţia de provizorat în demersul reducerii deficitului9 bugetar la 6,8% din PIB, leul devalorizându-se faţă de euro cu circa 1%, ajugând la 4,2808 lei pentru un euro, iar indicele societăţilor de investiţii financiare a căzut cu 9,41%.

Grecia îşi vinde din insule. România ce vinde?

Grecia are circa 6.000 de insule, dintre care numai 227 sunt locuite. Dacă aţi zburat cu avionul deasupra Mării Egee, venind din Rodos sau din Creta, aţi remarcat, cu siguranţă, multitudinea petecelor de pământ care răsar din mare. Dacă presa internaţională şi chiar un oficial german au recomandat Greciei să-şi vândă o parte dintre insule şi ideea părea nebunească, iată că, în cele din urmă, Grecia a luat în serios propunerea şi a hotărât să facă acest demers, în vederea obţinerii de fonduri şi a dezvoltării de către investitorii privaţi a infrastructurii insulelor.

După informaţiile site-ului specializat www.privateislandsonline.com, găsiţi insule de vânzare sau de concesionat pe perioadă lungă de la 1,1 la 15 mil.€.

După cum anunţă Guardian.co.uk, o treime din Insula Mykonos, deţinută de stat, una dintre cele mai atractive destinaţii turistice în Grecia, este de vânzare. Guvernul grec caută investitori dispuşi să investească fonduri în dezvoltarea unui complex turistic de lux.

De asemenea, investitori ruşi şi chinezi sunt interesaţi în achiziţionarea de proprietăţi în Insula Rodos. Se crede că Roman Abramovici este unul dintre investitorii interesaţi.

Makis Perdikaris, directorul agentiei imobiliare Greek Island Properties, a declarat: "Este păcat să vinzi insule sau părţi din insule care au aparţinut poporului grec. Aceasta ar fi trebuit să fie ultima soluţie, dar este mai important să dezvoltăm economia şi să atragem investiţii străine pentru a crea infrastructura necesară. Scopul este să obţinem bani."

România ce poată să vândă?

Actualizare 26 iunie 2010: Grecia neagă vânzarea de insule, conform Wall Street Journal.

Ce mai vinde românul în timp de criză? Numere de telefon

Iată ce e-mail am primit astăzi:

Buna ziua, cedez urmatoarele numere de telefon: 0745.45.45.45 0734.42.42.42 0754.47.47.47 0754.23.23.23 0746.18.18.18 0734.34.18.18.18 0733.203.203.
Pret:200 euro/bucata.

Tare, nu?

Haosul guvernamental: care este planul B al lui Sebastian Vlădescu?

Aseară, la emisiunea Ora de foc de la Realitatea TV, ministrul finanţelor publice, Sebastian Vlădescu, a menţionat faptul că, dacă vreuna din legile privind măsurile de austeritate asupra cărora Guvernul României şi-a asumat răspunderea în Parlament, executivul are un plan B. Întrebat despre natura acestui plan, Vlădescu a refuzat să răspundă, nedorind să dea o ştire exclusivă unui trust media şi afirmând că, dacă va fi cazul, va anunţa planul B în cadrul unei conferinţe de presă.

După cum se ştie, astăzi, Curtea Constituţională judecă mai multe excepţii de neconstituţionalitate pe marginea legilor privind măsurile de austeritate. Magistraţii de la Curtea Constituţională iau în discuţie atât contestaţia depusă de Alianţa PSD+PC, de PNL, cât şi sesizările Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la proiectele de legi care vizează reducerea salariilor bugetarilor şi a pensiilor. După primele indicii, Guvernului îi este teamă ca reducerea pensiilor cu 15% să fie declarată neconstituţională.

De altfel, acţiunile Guvernului din ultima vreme pentru limitarea consecinţelor crizei economice au fost haotice, ca şi când cineva s-ar strădui să astupe găurile unei găleţi găurite şi pline cu apă, deşi ar exista şi alte soluţii. Se pare, însă, că astupă numai găurile mici şi nu pe cele mari, afernte clientelei politice şi pe unde se scurge o mare parte a substanţei bugetare. Un studiu comparativ al soluţiilor anti-criză adoptate de diferite ţări ale Uniunii Europene ar fi putut conduce la un plan mult mai coerent şi cu mai puţine costuri sociale.

Care ar putea fi planul B al lui Sebastian Vlădescu? Cu o probabilitate covârşitoare, este vorba de mărirea fiscalităţii: mărirea cotei unice şi/sau a TVA. De altfel, actualul executiv nu a dat dovadă de prea multă imaginaţie.

Criza economică, o şansă a băncilor pentru locuinţe?

Băncile pentru locuinţe au fost reglementate în România la începutul anilor 2000. Ele au fost construite după modelul băncilor germane şi austriece Sparkasse, constituind o schemă de economisire şi creditare colectiv în sistem colectiv. Deşi legea care reglementează băncile pentru locuinţe, legea 541/2002, a fost gândită în principal pentru CEC, care încă nu se transformase în bancă la acea vreme, de ea au beneficiat alte instituţii bancare, CEC nemairealizând vreodată o astfel de bancă.

Sistemul presupune depunerea în cont a unor sume lunare, bonificată cu o dobândă sub dobânda pieţei. Statul bonifică anual o primă procentuală din suma economisită, dar plafonată. Spre exemplu, prima anuală oferită de stat a evoluat de la maximum 15% din suma economisită, dar nu mai mult de 150 €, în anul 2008, la 25% sau maximum 250 €, în anul 2009. Scopul acestei prime este de a încuraja economisirea prin acest sistem. După un număr de ani, clientul poate solicita un credit, al cărui cuantum depinde de suma economisită şi de capacitatea de rambursare (nivelul veniturilor) şi la care se practică tot o dobândă sub nivelul practicat pe piaţă. Destinaţia creditului poate fi achiziţia, construirea sau renovarea unei locuinţe.

Băncile pentru locuinţe nu au avut un succes foarte mare în România, cel puţin la început. De altfel, singurele ţări din Europa în care băncile pentru locuinţe au o pondere semnficativă pe piaţa finanţărilor imobiliare sunt Germania şi Austria. Iată că, odată cu apariţia crizei economice în România, acest sistem are o şansă de revigorare, ilustrată de evoluţia numărului de clienţi care apelează la acest sistem: 110.000 la finalul anului 2007, 150.000 la finalul anului 2008, 264.000 la finalul lui 2009 şi se estimează un număr de 400.000 de clienţi pentru finalul anului 2010, după cum se vede în graficul alăturat (clic pentru mărire).

"Oamenii îşi pot permite acest sistem, care este mai ieftin", a spus recent Valentin Lazea, economist-şef al BNR. Revirimentul acestui tip de bănci poate fi determinat de faptul că băncile comerciale acordă tot mai greu credite ipotecare, în timp ce economisirea şi creditarea în sistem colectiv presupune o responsabilizare a clientului.

În momentul de faţă, în România funcţionează doar două astfel de bănci: BCR - Banca pentru Locuinţe şi Raiffeisen - Banca pentru Locuinţe.

România - o nouă Argentină?

Vă mai amintiţi că ministrul finanţelor publice, Sebastian Vlădescu, a evocat nu demult faptul că România ar putea ajunge în situaţia dramatică pe care a traversat-o Argentina acum mai puţin de zece ani? Urmăriţi în filmul alăturat (aproape două ore) calvarul prin care au trecut Argentina şi argentinienii.

video

via Piticu

Rezistenţa miniştrilor la reducerea personalului din sectorul bugetar

Deşi au trecut mai multe termene pentru ca miniştri să facă propuneri de reducere cu 25% a personalului bugetar, mulţi dintre ei au ignorat această cerinţă. iată ce au declarat surse oficiale pentru Mediafax: "Unii dintre miniştri au prezentat propuneri de restructurare, iar alţii nu au elaborat încă astfel de planuri şi li s-a cerut din nou de către premier să modifice organigramele. Miniştrii au fost anunţaţi de premier să fie pregătiţi pentru o nouă şedinţă de guvern, care să fie programată duminică şi în care să se discute din nou despre restructurarea instituţiilor publice."

Guvernul a decis ca numărul secretarilor de stat să fie redus la cel mult două astfel de posturi, singurele exceptate fiind ministerele "mari", precum ministerele de Interne şi Externe, în a căror organigramă vor fi menţinuţi câte trei secretari de stat. La Ministerul de Externe, acum există cinci secretari de stat. Fostul ministru de externe, Cristian Diaconescu, a declarat recent că ministerul nu poate funcţiona cu mai puţin de cinci secretari de stat, din cauza sarcinilor specifice pe care aceştia le au.

Rezistenţa opusă de membri ai Guvernului României arată cât de grea va fi restructurarea sectorului bugetar. Şi aşa situaţia economică a ţării este foarte gravă, iar asemenea întârzieri în aplicarea reformelor pot conduce la consecinţe extrem de serioase în ceea ce priveşte ţinta de deficit bugetar de 6,8% din PIB în 2010, convenită cu Fondul Monetar Internaţional şi Uniunea Europeană.

Cum mizează statul pe câştiguri iluzorii din impozitarea tichetelor de masă

După cum se ştie, de la 1 iulie 2010, va intra în vigoare impozitarea tichetelor de masă şi cadou, dar şi cele de creşă şi de vacanţă. Numai din impozitarea cu 16% a tichetelor de masă, statul mizează pe atragerea la buget a 345 mil.lei în cele 6 luni rămase din acest an şi 700 mil.lei în întregul an 2011, adică mai mult decât dublu.

O socoteală mai aberantă nici că se putea. Statul român mizează pe faptul că volumul tichetelor de masă va rămâne constant sau chiar va creşte puţin. O prezumare falsă. Tocmai neimpozitarea tichetelor de masă de până acum i-a determinat pe angajatori să folosească această modalitate de plată către angajaţi, fiind o micşorare a poverii fiscale. Introducerea impozitării tichetelor de masă va conduce la contractarea acestei pieţe şi, în consecinţă, la încasări mai mici la buget.

Aberaţii pe bandă: companiile de stat vor plăti impozit pe profit de 90%

Companiile de stat vor trebui să-şi reducă cu 25% cheltuielile cu bunuri şi servicii şi nu vor mai avea voie să achiziţioneze maşini şi mobilier, interdicţie aplicată începând de anul trecut. "În plus, întreprinderile cu capital integral sau majoritar de stat vor trebui să vireze 90% din impozitul pe profit statului, spre deosebire de 50% ca până acum", a spus prim-ministrul Emil Boc, după şedinţa de guvern de astăzi.

O astfel de prevedere este total anti-economică şi absurdă. Mai mult decât atât, înseamnă că respectivele companii sunt doar instrumente de satisfacere a clientelei politice, atâta vreme cât funcţionează pe principii anti-economice. Proprietatea statului asupra companiilor în cauză nu înseamnă în mod automat excluderea lor din principiile economice de piaţă. Doar că acum statul acţionează ca şi cum aşa trebuie să fie.

Politica fiscală a început să intre în vrie. Pe lângă faptul că statul român nu a avut niciodată o filosofie fiscală coerentă, cu excepţia, poate, a cotei unice de impozitare, iată că criza economică a condus autorităţile să ia decizii aberante. Dar vom mai vorbi în zilele următoare despre modificările de fiscalitate ce vor intra în vigoare de la 1 iulie 2010.

Probleme ridicate de impozitarea suplimentară a proprietăţilor imobiliare

Am primit următorul mesaj de la un cititor al blogului, Tudor Dorian Petru. Pentru că problema respectivă preocupă pe multă lume, am decis să-i răspund public.

Stimate d-le Zilisteanu,

Am economisit din rasputeri, cu mult efort si renuntari, timp de mai multi ani (doua servicii) o suma de bani la care am mai adaugat un imprumut de 20000 euro, credit de nevoi personale si am achizitionat pentru fiul meu, 23 ani, absolvent facultate, un apartament nou de doua camere. Pentru siguranta, l-am luat in coproprietate, eu si el (si automat sotia mea este si ea parte prin efectul legii).

Acum ma vad in situatia de persoana imbogatita peste noapte pentru ca am doua proprietati???!!! Eu consider ca de fapt am doua jumatati de proprietate care impreuna fac un intreg. Respectiv, detin un apartament cu doua camere in coproprietate cu sotia si un altul tot de doua camere in coproprietate cu fiul meu. Trebuie sa platesc inca un impozit din solidaritate...?

Cum pot evita acest lucru intrucat mi se pare nedrept sa platesc de doua ori. Ambele locuinte au impozitele platite la zi.

PS Am o rata lunara de 2330 ron!!! Orice leu conteaza acum mai ales ca nici slujbele nu mai sunt atat de sigure si salariul sotiei, cadru didactic, s-a redus de la 1900 la 1400 ron!

Multumesc.

Mesajul se raferă la faptul că Ministerul Finanţelor Publice a publicat proiectul de ordonanţă privind modificarea Codului Fiscal, prin care se impun măriri ale fiscalităţii, inclusiv în ceea ce priveşte impozitarea locuinţelor.

Mai precis, după alineatul (3) al articolului 283 se introduc două noi alineate, alin. (4) şi alin. (5), cu următorul cuprins:

"(4) Persoanele fizice care au în proprietate două sau mai multe clădiri cu destinaţie de locuinţă, care nu sunt închiriate unei alte persoane, datorează în anul 2010 o taxă de solidaritate reprezentând:
a) 50% din impozitul datorat în anul 2010 pentru prima clădire în afara celei de la
adresa de domiciliu;
b) 100% din impozitul datorat în anul 2010 pentru a doua clădire în afara celei de la adresa de domiciliu;
c) 200% din impozitul datorat în anul 2010 pentru cea de-a treia clădire şi următoarele în afara celei de la adresa de domiciliu.
(5) Taxa prevăzută la alin. (4) se plăteşte până la data de 30 septembrie 2010, inclusiv, la bugetul local al comunei, al oraşului sau al municipiului în care este amplasată clădirea. În cazul municipiului Bucureşti, taxa de solidaritate se datoreză către bugetul local al sectorului în care este amplasată clădirea."

În cazul relatat de cititorul nostru, există următoarele posibilităţi:

1. În cazul în care cele două proprietăţi sunt înregistrate la serviciul de impozite şi taxe al autorităţilor locale sub titulari diferiţi, s-ar putea să scăpaţi de impozitarea suplimentară. Dacă dv. figuraţi la aceeaşi instituţie la ambele proprietăţi, va trebui să plătiţi impozit suplimentar.

2. Dacă veţi fi silit să plătiţi impozit suplimentar, puteţi studia posibilitatea să închiriaţi partea dv. de proprietate, inclusiv fiului dv. pe o sumă simbolică, doar dacă plata impozitului pe chirie ar fi mai mică decât impozitul suplimentar pe proprietate. Este o posibilitate de ocolire legală a acestei prevederi.

Actualizare 01.07.2010: Nu mai contează dacă imobilele sunt închiriate, se vor impozita suplimentar toate. Vezi articolul Impozitarea suplimentară a imobilelor se va aplica chiar dacă imobilele sunt închiriate.

A mai murit o publicaţie economică: Banii Noştri

Criza atinge tot: chiar şi publicaţiile economice on line îi cad pradă. De data asta, Banii Noştri.

Postările de pe acest blog, ca şi de pe alte bloguri economice, erau preluate de BaniiNostri.ro. Acum, dacă apăsaţi pe link, veţi citi:

Dragi cititori

Publicaţia on-line baniinostri.ro intră într-un amplu proces de reconstrucţie.
Revenim în septembrie cu o nouă viziune.

Redacţia Banii Noştri

Revista a început ca publicaţie tipărită, mutându-se ulterior definitiv pe web. Opinia mea este că publicaţia a fost de mare folos pentru educaţia economică în România, în existenţa sa de mai bine de un deceniu.

Printre cei pe care i-aş remarca din cadrul redacţiei, ar fi Cristian Dogaru, fost redactor şef, şi Dragoş Mihnea.

Banii Noştri a avut şi meritul de a organiza dezbateri publice, în care a invitat şi bloggeri economişti. Deaspre una dintre aceste dezbateri, am scris în articolul Dezbaterile Banii Noştri: Alfabetul crizei.

În mare proporţie, textul afişat pe site este un eufemism pentru un epitaf.

De râs: 5.900 de infracţiuni de evaziune fiscală constatate de poliţişti în perioada ianuarie-mai 2010

Potrivit unui comunicat remis astăzi de Inspectoratul General al Poliţiei Române (IGPR), structurile specializate ale Poliţiei Române au constatat, în primele cinci luni ale anului, peste 5.900 de infracţiuni de evaziune fiscală, înregistrându-se o creştere de 28,69% faţă de perioada similară a anului 2009, peste 4.700 de persoane fiind suspectate.

În aceeaşi perioadă, Poliţia Română a soluţionat 1.324 de dosare penale prin propunere de trimitere în judecată, sub acuzaţia de evaziune fiscală, cu 69,25% mai multe decât în primele cinci luni din 2009.

Sunt citate şi cele mai frecvente forme ale evaziunii fiscale:
- neînregistrarea în totalitate sau în parte a veniturilor realizate,
- înregistrarea de cheltuieli fictive, îndeosebi sub aspectul prestărilor de servicii (management, marketing, know-how, consultanţă),
- majorarea cheltuielilor prin înregistrarea în contabilitate de documente de provenienţă a marfurilor şi serviciilor cu preţuri nereale, în scopul diminuării TVA de plată şi a impozitului pe profit,
- reţinerea şi nevirarea în termenul legal a impozitelor cu stopaj la sursă.

După cum scriam în aticolul Ce este şi cât este evaziunea fiscală în România?, economia subterană din România se cifrează undeva între 21% şi 40% din PIB, adică aproximativ 20-40 mld.€.

Bilanţul pe primele cinci luni ale anului 2010 privind combaterea evaziunii fiscale sunt ridicole faţă de amploarea fenomenului.

Ce poate aduce reuniunea G20 de la Toronto?

În perioada 26-27 iunie 2010, va avea loc la Toronto reuniunea la vârf a G20. Şefi de stat şi guvern din 19 ţări şi Uniunea Europeană vor discuta reformele necesare economiei globale.

Membrii G20 sunt: Africa de Sud, Arabia Saudită, Argentina, Australia, Brazilia, Canada, China, Coreea de Sus, Franţa, Germania, India, Indonezia, Italia, Japonia, Mexic, Rusia, Turcia, Marea Britanie, SUA, Uniunea Europeană. Grupul s-a înfiinţat în 1999, grupând pe de-o parte ţările cu economiile cele mai puternice şi un grup de ţări emergente, cu economiile considerate cele mai dinamice.

Scopul a fost crearea unui cadru instituţional în care reprezentanţii ambelor părţi să poată schimba puncte de vedere asupra reglementării economiei mondiale în vederea ameliorării funcţionării ei. Este important de remarcat că ţările membre ale G20 reprezintă circa 90% din PIB-ul mondial, 80% din comerţul mondial (inclusiv schimburile intracomunitare din Uniunea Europeană) şi 2/3 din populaţia mondială. Mai multe detalii, în articolul Despre G20.

Următoarea reuniune de la Toronto va fi precedată de o reuniune a G8 (Canada, Franţa, Germania, Italia, Japonia, Marea Britanie, Rusia şi SUA) la Huntsville, despre care puteţi afla mai multe de pe site-ul oficial al reuniunii G20.

Preşedintele SUA, Barack Obama, a transmis o scrisoare liderilor G20, prin care le solicită stabilirea unor cerinţe de capital şi lichiditate uniforme şi puternice care să se aplice băncilor comerciale şi i-a avertizat pe liderii Uniunii Europene să nu slăbească măsurile de stimulare financiară a economiilor de o manieră care ar putea compromite întregul proces de recuperare a economiei mondiale după prezenta criză economică, anunţă Telegraph.co.uk.

Ţinând cont de faptul că SUA sunt în plin proces de reformare a reglementării sistemului financiar, Obama a accentuat faptul că reuniunea de la Toronto trebuie să pună la punct un cadru comun pentru reforma bancară.

Obama insistă şi asupra reglementării efectului de levier pe pieţele de capital, mai ales în ceea ce priveşte instrumentele derivate, cărora trebuie să li se impună mai multă transparenţă. Se ştie că instrumentele derivate de pe pieţele internaţionale de capital şi efectul de levier foarte mare sunt considerate responsabile în bună măsură de declanşarea crizei financiare care a precedat actuala criză economică.

El nu a ratat ocazia de a face aluzie la pretenţiile Chinei de a-şi impune yuanul ca monedă internaţională de rezervă, Obama subliniind rolul valutelor liber convertibile în reglarea activităţii economice.

Vice-ministrul afacerilor externe din China, Cui Tiankai, a replicat: "Yuanul este moneda naţională a Chinei şi nu ar trebui să facă obiectul discuţiilor unei reuniuni internaţionale".

Pentru a fi la curent cu ultimele noutăţi privind reuniunea G20 de la Toronto, puteţi consulta secţiunile specializate ale Financial Times şi Telegraph.co.uk.

Notă: Acest articol a apărut şi în Ziare.com.

De ce nu se poate atinge Guvernul României de rezerva internaţională a BNR?

Mai mulţi politicieni, atât din partea puterii, cât mai ales din partea opoziţiei, şi-au exprimat opinia că o soluţie de ieşire din criză este folosirea banilor din rezerva internaţională a României. Lucru practic imposibil, de altfel.

În ultima vreme, politicienii îngrămădiţi pe micile ecrane s-au năpustit pe rezervele internaţionale ale României, gestionate de Banca Naţională a României. Raţionamentul lor este simplu: dacă reducerea pensiilor cu 15% aduce în acest an la bugetul de stat doar 500 mil.€, de ce n-am da iama în rezervele internaţionale ale BNR pentru finanţarea deficitului bugetului de stat? Numai că acest lucru, dincolo de uzanţele internaţionale, nu ar fi posibil din cauza apartenenţei României la Uniunea Europeană şi a BNR la Sistemul European al Băncilor Centrale (SEBC).

Fondul Monetar Internaţional a acordat împrumuturi ţărilor membre doar în favoarea băncilor centrale ale acestora, pentru menţinerea cursului valutar şi a stabilităţii preţurilor. Doar în urma crizei economice pe care o traversăm FMI a acceptat să acorde părţi ale tranşelor acordat prin acorduri stand-by guvernelor, pentru finanţarea deficitelor bugetare. Aşa a fost şi cazul României. Dintre cele patru tranşe obţinute până acum de la FMI în cadrul acordului stand-by în curs, o parte a banilor a mers în administrarea Guvernului României.

Au existat încercări de ingerinţă a statelor la rezerva internaţională a băncilor centrale, taxate cu severitate de comunitatea internaţională. După cum scriam în articolul Când şefii de stat îşi bagă nasul în treaba băncilor centrale, la începutul acestui an, preşedintele Argentinei, Cristina Fernández de Kirchner, îi solicitase guvernatorului băncii centrale să pună la dispoziţia guvernului 6,6 mld.$ pentru plata unor tranşe din datoria externă a ţării. Argentina are de plătit tranşe scadente de 13 mld.$ în acest an şi o gaură în vistieria ţării apreciată a fi între 2 şi 7 mld.$. Din cauza disputei şi a refuzului său de a onora cererea, guvernatorul băncii centrale, Martín Redrado, şi-a înaintat demisia, afirmând: "Mandatul meu la conducerea Băncii Centrale a luat sfârşit şi am decis să părăsesc postul, având sentimentul datoriei împlinite".

Lipsa de cultură economică a politicienilor din România este ilustrată şi de o propunere a unui politician într-o emisiune TV de ieri. El spunea că nu ştie unde se duc dividendele BNR şi a propus impozitarea la sânge a instituţiei. Noroc că în aceeaşi emisiune se afla şi un jurnalist economic, care l-a informat că profitul băncii centrale este impozitat cu 80%. De altfel, pentru prima oară în 9 ani, BNR a rămas cu profit în 2008, pentru care a plătit în 2009 impozit pe profit, după cum scriam în articolul Premieră: BNR a plătit impozit către stat, pentru prima oară în nouă ani.

Întrebat despre posibilitatea ca guvernul să beneficieze de o parte din rezervele internaţionale ale BNR, consilierul guvernatorului băncii centrale, Adrian Vasilescu, a răspuns glumeţ că nu se poate aşa ceva, întrucât guvernul are nevoie de lei şi rezervele valutare ale BNR sunt exclusiv în valută.

În concluzie, deşi în visele lor frumoase, politicienii visează să folosească o parte din rezervele BNR pentru acoperirea incompetenţei lor, îşi pot lua liniştiţi adio de la o astfel de idee.

Notă: Acest articol a fost publicat şi în Ziare.com.

De ce Ungaria poate şi România nu?

Astăzi se află în vizită în România Semjén Zsolt (în fotografie), vicepremierul Ungariei. În cursul convorbirilor cu oficialităţile române, Semjén Zsolt a făcut referiri la măsurile de austeritate adoptate în Ungaria, aflată în adâncă criză economică.

Aşa cum scriam în articolul Va urma Ungaria Greciei?, noul guvern format de Viktor Orbán a găsit o situaţie dezastruoasă a finanţelor publice ale ţării. Vicepreşedintele FIDESZ, Lajos Kósa, totodată primar al oraşului Debrecen, a declarat la o conferinţă pe tema dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii organizate de cotidianul Napi Gazdaság, conform cotidianului Portfolio: "Se pare că scopul nostru actual este să nu intrăm în incapacitate de plată; există o şansă mică de a evita soarta Greciei, deoarece situaţia este mult mai gravă decât credeam."

În această situaţie, guvernul Ungariei trebuie să ia măsuri ferme de reducere a cheltuielilor bugetare. Printre altele, salariile din sistemul public vor suferi reduceri drastice.

"Noi am obligat ministerele să nu micşoreze salariile din sănătate şi educaţie, ci să-şi îndrepte atenţia spre birocraţie. Sunt convins că România ar trebui să ia măsuri foarte urgente", a declarat Semjén Zsolt.

România, care a fost pusă în situaţie de a face şi ea reduceri drastice ale cheltuielilor bugetare, a decis prin intermediul guvernului Boc să reducă salariile de-a valma, nediferenţiat, în sectorul bugetar. Iată că Ungariei nu i s-a părut prea complicat să protejeze educaţia şi sănătatea.

Mai mult decât atât, guvernul Ungariei a decis să nu se atingă de pensii. Se aude oare şi la palatul Victoria?

Notă: Acest articol a apărut şi în Ziare.com.

BCE trebuie să aloce sume uriaşe pentru cumpărarea datoriilor ţărilor UE

Agenţia de rating Fitch a avertizat că Banca Centrală Europeană trebuie să cumpere titluri ale ţărilor aflate în dificultăţi financiare în valoare de sute de miliarde de euro pentru a preveni escaladarea crizei datoriilor suverane, care altfel ar putea scăpa de sub control.

Şeful diviziei de ratinguri suverane a agenţiei, Brian Coulton, a afirmat că germanii care activează în BCE încearcă să împiedice această acţiune a băncii în ceea ce priveşte ţările din flancul sudic al Uniunii Europene, faţă de care încrederea pieţelor este spulberată.

"Se simte o lipsă de hotărâre pentru urmarea planului de achiziţii de titluri ale acestor ţări şi pieţele vor să vadă aceşti bani de la BCE. În opinia mea, vor fi necesare sute de miliarde de euro", a spus Coulton la o conferinţă bancară globală, citat de Telegraph.co.uk.

BCE a început în aprilie 2010 să cumpere titluri ale Greciei, Portugaliei şi Irlandei pentru susţinerea acestor ţări aflate în dificultate, în cadrul planului cunoscut sub denumirea Facilitatea de Stabilitate Financiară Europeană. În cadrul acestui program, au fost făcute până acum achiziţii în valoare de 47 mld.€.

Grosul achiziţiilor a fost îndreptat către Grecia, BCE achiziţionând titluri greceşti în valoare de 25 mld.€. Această acţiune a prevenit colapsul pieţei datoriilor Greciei, cu un preţ politic pe măsură, povara căzând pe plătitorii de taxe din celelalte ţări ale UE.

Bundesbank, banca centrală germană, s-a arătat iritată de faptul că băncile franceze s-au grăbit să iasă din Grecia, pe când băncile germane au făcut o înţelegere pentru a-şi menţine expunerile pe această ţară.

Fitch a mai afirmat că băncile europene trebuie să refinanţeze circa 2.000 mld.€ din datoriile pe termen lung ale ţărilor UE până în 2012. "Există îngrozitor de multe datorii cu maturitate în 2011 şi 2012 şi acest lucru este o sursă de îngrijorare", a afirmat Bridget Gandy, expert bancar în cadrul Fitch.

David Owen de la Jefferies Fixed Income a declarat că economiile europene ar putea să înceapă o nouă contracţie în a doua jumătate a anului 2010. El spune că marea problemă a crizei datoriilor europene este că investitorii nu au încredere în strategia UE de a obliga statele să efectueze reduceri draconice de cheltuieli în mijlocul unei recesiuni.

Notă: Acest articol a apărut şi în Ziare.com.

Guvernul împrumută autorităţilor locale 360 mil.€ cu dobândă de 6,25% pe an

Prim-ministrul Emil Boc a anunţat azi că Guvernul României va împrumuta autorităţile locale cu 360 mil.€ pentru plata facturilor de bunuri, servicii şi lucrări prestate de firme private, care, la rândul lor, au datorii la bugetul de stat.

Se naşte o mare nedumerire: este vorba de plata doar către firmele private care au datorii la stat dintre furnizorii privaţi ai statului? Dacă este aşa, înseamnă că se produce o discriminare intolerabilă. Până acum, statul a refuzat sistematic să compenseze datoriile acestor firme către bugetul de stat cu datoriile pe care însuşi statul le avea către ei.

Şmecheria a fost utilizată pentru încadrarea în cheltuielile maxime convenite cu Fondul Monetar Internaţional pentru T1 2010. Au rezultat arierate ale statului către firme private în valoare de 1,5 mld.€. Aceste arierate, împreună cu micşorarea sumelor destinate investiţiilor, au condus la încadrarea cheltuielilor sub plafonul convenit cu FMI.

În legătură cu nivelul dobânzii, de 6,25% pe an, egală cu dobânda de politică monetară, este de mirare faptul că ministrul finanţelor publice, Sebastian Vlădescu, ţipă că băncile comerciale cer dobânzi exorbitante când creditează statul, dar statul însuşi practică o dobândă mare faţă de autorităţile locale.

Notă: Acest articol a apărut şi în Ziare.com.

Lucian Croitoru: "Salariile miniştrilor sunt prea mici ca să nu invite la fraudă"

Problema salariilor demnitarilor a suscitat discuţii îndelungi în ultima vreme, mai ales în condiţiile măsurilor de austeritate, care presupun reducerea salariilor în sectorul public cu 25%.

Ieri, în cadrul unui seminar organizat la Banca Naţională a României, Lucian Croitoru, consilier al guvernatorului băncii centrale, a esenţializat actuala situaţie: "Toată lumea se vaită de salarii, dar toată lumea recunoaşte că salariile preşedintelui, al primului-ministru şi ale miniştrilor sunt extrem de mici în raport cu funcţia pe care o presupun şi de aceea menţinem ipoteza de corupţie la nivel înalt. De aceea nu putem avea în guvern, nu neapărat în cel actual, oameni pregătiţi."

Pe de altă parte, este cunoscută poziţia lui Croitoru legată de necesitatea reducerii posturilor din sectorul public cu 500.000 de persoane şi în primul rând a funcţionarilor publici.

Chiar dacă salariul mediu din sectorul public este superior celui din mediul privat, salariile demnitarilor de rang înalt nu sunt deloc motivante pentru poziţia lor. Un exemplu elocvent este cel al consilierei preşedintelui Traian Băsescu, Alexandra Gătej, care, în calitate de preşedinte al Unilever câştiga 18.000 € lunar, pe când Administraţia prezidenţială nu îi oferă decât 1.300 € lunar. Însuşi preşedintele României are doar 1.600 € lunar.

Vizibilitatea din ce în ce mai extinsă a lui Lucian Croitoru în ultima vreme ar putea sugera că i se pregăteşte din nou scaunul de premier, aşa cum scriam în articolul Se pregăteşte Lucian Croitoru din nou pentru funcţia de prim-ministru?.

Deficitul de cont curent s-a mărit cu 40% în primele patru luni din 2010, la 2,06 mld.€

Astăzi, Banca Naţională a României a emis un comunicat privind balanţa de plăţi şi datoria externă în aprilie 2010.

Astfel, în perioada ianuarie-aprilie 2010, contul curent al balanţei de plăţi a înregistrat un deficit de 2,06 mld.€, în creştere cu 40,3% în raport cu aceeaşi perioadă din anul 2009, c\nd s/a ]nregistrat un deficit de 1.468 mld.€. Influenţa determinantă asupra majorării soldului contului curent a avut-o balanţa transferurilor curente, care a înregistrat un sold mai mic cu 61,2% faţă de perioada ianuarie-aprilie 2009.

Deficitul contului curent în perioada ianuarie-aprilie 2010 a fost finanţat în proporţie de 55,1% prin investiţii directe ale nerezidenţilor în România, care au înregistrat 1,135 mld.€ (comparativ cu 1,796 mld.€ în perioada ianuarie-aprilie 2009), din care participaţiile la capital (inclusiv profitul reinvestit) au însumat 975 mil.€ (comparativ cu 1,088 mld.€), iar creditele intra-grup 160 mil.€ (comparativ cu 708 mil.€).

Datoria externă pe termen mediu şi lung a fost la 30 aprilie 2010 de 70,474 mld.€ (81,4% din total datorie externă), în creştere cu 7,4% faţă de 31 decembrie 2009.

Datoria externă pe termen scurt a înregistrat la 30 aprilie 2010 nivelul de 16,116 mld.€ (18,6% din total datorie externă), în creştere cu 10,4% faţă de 31 decembrie 2009.

Intrările de bani în România din transferuri curente, care includ în special banii trimişi de românii din străinătate, au scăzut în primele patru luni ale lui 2010 cu 37,16% (915 mil.€), până la nivelul de 1,547 mld.€.

De cealaltă parte, ieşirile de bani au crescut cu 4%, de la 907 milil.€ în ianuarie-aprilie 2009 până la 943 mil.€ în aceeaşi perioadă din 2010.

Mugur Isărescu continuă războiul împotriva politicienilor

Mugur Isărescu, Guvernatorul BNR, a continuat astăzi războiul contra modului în care percep politicienii economia, cu ocazia unui seminar organizat la sediul băncii centrale. Şeful BNR nu a evitat, în ultima vrem, nicio ocazie publică în care să nu atace măsurile de multe ori iresponsabile ale politicienilor.

În ceea ce priveşte apetenţa politicienilor către populism şi rezistenţa împotriva reformelor: "Societatea românească e dominată de birocraţie, lipsă de flexibilitate - cel puţin pe piaţa forţei de muncă, dar, când discutăm despre reforme, toţi vor generozitate şi nu rigoare fiscală. De doi ani de zile, dezbaterea publică e focalizată pe aspecte sociale, iar lumea uită că funcţionarea democraţiei în România depind de maniera în care mediul de afaceri reuşeşte să furnizeze resursele financiare", a spus Mugur Isărescu.

Deranjat de incompetenţa totală a politicienilor din puncte de vedere economic, iată ce spune Isărescu: "Auzeam aseară persoane care erau intrigate că ne creşte rezerva valutara, ca şi cum asta ar fi un mare necaz. Dacă dezbaterea publică din România va fi dominată de asemenea dezbateri, nu vom ajunge departe. Las la o parte confuziile unora, cum ar fi sa plătim pensiile din rezervă. Cum să facem aşa ceva? Asemenea idei exprimă confuzie şi neînţelegerea faptului că o rezervă înseamnă posibilitatea asigurării stabilităţii monedei şi stabilitatea financiară. E exact ca sănătatea. Realizezi ce importantă este atunci când n-o mai ai."

Isărescu este nemulţumit şi de calitatea dezbaterii publice pe teme economic: "Sunt foarte multe confuzii. Societatea românească are nevoie mai mult ca oricând de dezbateri profesioniste şi trebuie să facem eforturi pentru a le traduce într-un limbaj mai accesibil. Nu trebuie să continue trivialitatea dezbaterilor economice. Este un lucru extrem de periculos. (...) Avem un mare dezavantaj: nu facem rating la televiziuni. Urmăream nişte emisiuni unde, când se ajungea la probleme economice, moderatorul întrerupea discuţiile şi cerea pauze de publicitate. Trebuie să începem o ofensivă să repunem în drepturi problemele economice pentru că discuţiile, din punctul nostru de vedere, sunt pe lângă subiect."

În ceea ce priveşte politica fiscală a guvernului şi disponibilitatea acestuie de a face reforme versus populism: "Reforma fiscală nu merge întotdeauna în direcţia în care doreşte societatea care dorea o reformă cu multe facilităţi. Reforma nu înseamnă mai multe excepţii fiscale, ci să faci un exerciţiu riguros. Excepţiile fiscale încurajează indisciplina fiscală, corupţia şi confuzia, să creeze arierate şi să duca la un dezechilibru bugetar major, care va fi apoi corectat prin măsuri dure."

Este interesantă această campanie susţinută a lui Mugur Isărescu din ultima vreme. Despre alte aspecte ale poziţiilor sale, puteţi citi în articolele Război pe faţă BNR-Guvern: Mugur Isărescu acuză Guvernul că a minţit şi Continuarea războiului pe faţă BNR-Guvern.

Notă: Acest articol a apărut şi în Ziare.com.

Mitul locuinţelor noi la 400 €/mp

Ca urmare a publicării articolului De ce trebuie să ne aşteptăm în continuare la scăderea pieţei imobiliare? de către Ziare.com, un cititor cu pseudonim mă apostrofează:

Atâta vreme cât preţul de producţie se situează undeva pe la 400-500 €/mp şi rechinii vor să vândă cu 1200, e clar că mai e loc de scăzut.

Trec peste realitatea celor care se ascund în spatele anonimatului şi dau lecţii în domenii la care nu se pricep deloc.

În esenţă, preţul unei construcţii noi are următoarele componente:

1. costul terenului;

2. costul utilităţilor;

3. costul construcţiei;

4. profitul dezvoltatorului.

Acestora li se mai adaugă multe alte costuri, cum ar fi cele legate de autorizaţii şi avize şi cele legate de promovarea imobilului şi comisioanele agenţiilor imobiliare.

Numai că cei care fac afirmaţii ca cea de mai sus nu au în cap decât preţul construcţiei. De parcă imobilul este construit în aer şi nu are nevoie de apă, canalizare, încălzire, gaze naturale şi electricitate şi nici de certificat de urbanism, autorizaţie de construcţie, proiect, etc.

Este foarte uşor de scris fără să te pricepi şi fără să gândeşti.

Sunteţi dispuşi să donaţi bani statului român pentru depăşirea crizei economice?

În Monitorul Oficial nr.395 din 15.06.2010, partea I, a fost publicat Ordinul nr.1810 din 10 iunie 2010 al ministrului finanţelor publice, intitulat Ordin pentru aprobarea Precizărilor privind modul de încasare a fondurilor băneşti primite sub formă de donaţii pentru diminuarea efectelor crizei economice.

Pot dona persoanele fizice sau juridice prin numerar sau virament bancar. Se poate dona în nume propriu sau prin intermediul angajatorului. Poşi opta să rămâi anonim sau să accepţi să apari pe site-ul Ministerului Finanţelor Publice ca donator.

Potrivit actului, tabelul persoanelor ce nu aleg să fie anonime se va publica lunar până în data de 10 a lunii următoare pe site-ul MFP. Banii pot fi depuşi în numerar sau prin virament, se mai precizează în act. Sumele donate pentru diminuarea efectelor crizei economice constituie venituri ale bugetului de stat şi vor fi depuse în contul 20.37.01.02 "Venituri ale bugetului de stat - Donaţii pentru diminuarea efectelor crizei economice", deschis la Trezoreria Statului.

Potrivit experţilor fiscali, instituirea acestei modalităţi de donaţie este destinată salariaţilor societăţilor comerciale la care statul este acţionar majoritar, cum ar fi Eximbank sau CEC Bank sau instituţiilor de genul Băncii Naţionale a României, cărora li se va sugera să doneze 25% din venituri către bugetul statului. Aceste entităţi nu intră sub incidenţa legii care a fost adoptată prin respingerea moţiunii de cenzură înaintate de opoziţie.

Aţi fi dispuşi să ajutaţi statul român să treacă de criza economică prin donaţii în bani?

Notă: Acest articol a fost publicat şi în Ziare.com.

Nenorocirea României: gestionarea economiei de către politicieni

Criza financiară şi, ulterior, criza economică au găsit o Românie politicianistă, în care decizia politică dictează în economie. O mai mare nenorocire nici că se putea. Indiferent cine s-a aflat în ultimii 20 de ani la cârma finanţelor României, personajul respectiv a trebuit să se supună deciziilor politice ale partidului din care făcea parte sau care îl susţinea. Această stare de lucruri a condus la decizii anti-economice, care au dus ţara în situaţia în care se găseşte.

Aşa cum spuneam în 4 mai 2006 într-un interviu că preţurile imobilelor vechi de pe piaţa imobiliară românească aveau să scadă în 2-2,5 ani, tot aşa economiştii se aşteptau că România avea să ajungă într-un punct dificil din cauza deficitului bugetar structural, care a fost acoperit în anii de creştere economică. (Vezi şi articolul meu, Emil Boc a învăţat de la BNR ce înseamnă deficit structural.)

Orice perturbare într-o creştere care nu putea continua la nesfârşit avea să conducă la o situaţie dificilă în economia României. În fond, în anii de creştere, economia românească a fost alimentată de banii românilor plecaţi să muncească în străinătate şi banii investitorilor străini. În acele momente, politicienii de la cârma României nu au ştiut altceva decât să adopte politici pro-ciclice. Adică măriri de salarii peste productivitatea muncii, investiţii nesustenabile şi încurajarea scurgerii banilor către clientela politică.

Niciun politician nu a ascultat legea raţiunii economice. Mugur Isărescu spunea la o conferinţă luna trecută că politicile BNR au fost anti-ciclice. Nu cred că este în mod necesar un motiv de laudă. În general, politicile monetare sunt anti-ciclice. Totuşi, BNR a încercat şi, în bună măsură, a reuşit să compenseze o parte dintre consecinţele nefaste ale deciziilor politicienilor.

Indiferent cum se va vota moţiunea de cenzură de mâine, ne aşteaptă vremuri grele şi sacrificii pe care acum nici măcar nu le gândim, aşa cum scriam în articolul Ce e mai bine pentru economie: să treacă sau să cadă moţiunea de cenzură? Indiferent ce se va întâmpla, măcar în ceasul al treisprezecelea politicienii ar trebui să înţeleagă că decizia politică trebuie fundamentată pe baze economice.

Notă: Acest articol a fost publicat şi în Ziare.com.

Atac armat asupra clădirii Băncii Centrale a Irakului

Clădirea Băncii Centrale a Irakului de la Bagdad a fost atacată astăzi. Atacul a început in jurul orei locale 14.50 cu o puternică explozie şi, timp de 40 de minute, capitala irakiană a fost zguduită de cel puţin opt explozii, care par să sugereze un atac coordonat. Cele mai multe dintre victime sunt angajaţi ai băncii centrale.

Potrivit BBC, cinci atacatori s-au aruncat în aer. Potrivit unui oficial al poliţiei irakiene, nu este clar dacă atacul viza banca sau era un raid terorist. Atacul s-a soldat cu 15 morţi şi mai mult de 50 de răniţi, majoritatea fiind angajaţi ai Băncii Centrale a Irakului.

Corespondentul BBC anunţă că, în ultimele luni, au existat mai multe atacuri asupra unor bănci sau magazine de bijuterii. Oficiali americani şi irakieni au afirmat că grupurile insurgente să obţină finanţare pentru operaţiunile lor prin orice mijloace.

Ce e mai bine pentru economie: să treacă sau să cadă moţiunea de cenzură?

Moţinea de cenzură de marţi, 15 iunie 2010, a fost întoarsă pe toate părţile din punct de vedere politic. Să vedem, însă, ce consecinţe ar avea trecerea sau căderea moţiunii din punct de vedere strict economic.

1. Moţiunea trece

Dacă moţiunea trece, practic, din punct de vedere economic, România revine în situaţia de la sfârşitul anului 2009, când, ca urmare a unei prelungi instabilităţi politice, lucrurile păreau foarte sumbre. Efectul imediat ar fi deprecierea monedei naţionale, scumpirea împrumuturilor pe pieţe internaţionale (exprimate prin CDS) şi mărirea riscului de intrare în incapacitate de plată.

Dacă moţiunea de cenzură trece, înseamnă că legea care face obiectul ei şi care prevede micşorarea salariilor bugetarilor cu 25%, a pensiilor cu 15% şi alte măsuri complementare, nu va mai intra în vigoare. Drept consecinţă, reducerea cheltuielilor bugetare pentru atingerea deficitului bugetar de 6,8%, convenit cu Fondul Monetar Internaţional şi celelalte instituţii internaţionale, nu se va mai produce. Simplu de intuit faptul că acordul va cădea, iar încrederea în România se va diminua şi se va reflecta prin mărirea dobânzilor la eventuale credite solicitate pe pieţele financiare internaţionale.

Formarea unui nou guvern ar putea dura destul de mult, dat fiind prcedentul din toamna lui 2009, şi nu este exclusă organizarea de alegeri anticipate, care ar prelungi şi mai mult instabilitatea politică şi lipsa unui guvern capabil să ia măsuri alternative care să scoată ţara din criză.

În acelaşi timp, reformarea sectorului public ar fi şi ea întârziată, conducând la noi pierderi.

Consecinţa ar fi terminarea anului 2010 cu un deficit bugetar de 9-10%, în cel mai bun caz. Calculul este simplu: 6,8% din PIB deficitul prognozat plus 2,1% din PIB cheltuieli făcut prin neluarea măsurilor de austeritate amintite mai sus, la care se adaugă eventualele cheltuieli suplimentare făcute din motivele de mai sus.

2. Moţiunea cade

Dacă moţiunea nu va trece, implementarea legilor care formează obiectul asumării răspunderii ar însemna reducerea consumului, ceea ce, tradus în cifre, ar însemna o slăbire a ritmul uiunei economii şi aşa în stare proastă şi reducerea creşterii economice cu circa 2% din PIB.

Actualul guvern şi-a dovedit inabilitatea de a gestiona criza. Ar fi necesară o remaniere guvernamentală cu o echipă în care să se găsească specialişti de primă mână.

Dacă moţiunea nu trece, acordul cu FMI şi celelalte instituţii internaţionale va continua, dar tranşa care urmează nu este capabilă să rezolve problemele ţării. Ar mai fi necesare circa 8 mld.euro, care ar trebui obţinuţi de pe pieţele externe.

În paralel, guvernul ar trebui să purceadă la o restructurare serioasă a sistemului public, ceea ce, până acum, nu a fost dispus să facă.

Concluzie

Dacă încercăm să cântărim cele două variante, probabil că, din punct de vedere strict economic, cel mai bine ar fi ca moţiunea să cadă la vot. Însă sunt şi multe alte considerente în afara celui economic. Ambele posibilităţi deschid căi greu de parcurs şi greutăţi cu care românii se vor confrunta în continuare.

Notă: Acest articol a apărut şi în Ziare.com şi a fost citat pe larg pe blogul lui George Severin, senator PD-L, care a votat pentru moţiunea de cenzură.

Ratingul Germaniei a fost scăzut de Standard & Poor's, pentru un minut şi din greşeală

Lucrurile merg prost, dar chiar aşa de prost? Pentru circa un minut, pieţele financiare au încremenit ieri, crezând că incredibilul s-a produs, când una dintre cele mai sigure naţiuni din punct de vedere economic, Germania, a fost retrogradată ca rating suveran de la AAA.

Agenţia de rating Standard & Poor's scăzut ratingul de AAA pentru o parte din datoria Germaniei, înainte de a emite o corecţie umilitoare, anunţă Telegraph.co.uk. Eroarea este cu atât mai gravă şi mai ironică cu cât Germania a fost plasată pe cea mai înaltă treaptă de rating încă din 1983, când Standard & Poor's a început să acorde calificative Germaniei, considerată ca dintre cele mai sigure economii din lume, cu cea mai mică valoare a CDS şi cu cel mai mic deficit bugetar dintre ţările G7.

Şi, totuşi, pentru un moment, ratingul S&P's pentru o tranşă of 24 mld.€ dintr-o emisiune de bonduri germane cu o dobândă de 3,75% şi cu scadenţă în 2019 a fost redus. Agenţia de rating a explicat că s-a produs o eroare la introducerea scadenţei emisiunii de bonduri, calificând-o drept o eroare administrativă. Greşeala a fost corectată foarte repede.

Într-un climat foarte fragil pe pieţele financiare, atenţia tuturor este îndreptată către orice modificări de rating.

Desigur, o astfel de eroare nu face altceva decât să mărească neîncrederea pieţelor în agenţiile de rating, deja acuzate a fi responsabile în mare măsură pentru declanşarea crizei financiare care a caracterizat lumea în ultimii ani.

O nouă metodă de calcul a preţurilor imobiliare marca Silviu Prigoană

Silviu Prigoană, după ce a făcut afaceri cu televiziune şi gunoaie, crede că se pricepe la orice. La politică şi, mai ales, economie.

Chiar dacă nu este o ştiinţă întrutotul exactă, economia cere mult studiu şi nu se învaţă deloc uşor. Prigoană, probabil, crede contrariul. Astfel, într-un interviu apărut astăzi în Bloombiz.ro, consemnat de Andrei Câlţaru, Silviu Prigoană dă formula magică pentru calculul preţurilor pe piaţa imobiliară:

"Încă n-a fost niciun val de scăderi în imobiliare. Faptul că s-a calmat puţin piaţa imobiliară, în sensul că nu se mai fac tranzacţii, nu înseamnă că a fost un val de scăderi.

Încă nu e nimic stabilizat în imobiliare. Stabilizare va urma după un mare val de executări silite şi vânzări la licitaţie ale imobilelor de către bănci, administraţii financiare.

Cred că, după un an şi jumătate, doi ani, preţurile se vor stabiliza şi vor ajunge la preţurile reale ale apartamentelor.

Preţul real al unui apartament cu două camere se calculează foarte simplu: 33% din salariul mediu, pe o perioadă de 20 de ani."

L-aş întreba pe Silviu Prigoană ce este preţul real al apartamentelor. Utilizarea acestei sintagme semnifică necunoaşterea crasă a fenomenului economic. Sunt stabilite fel de fel de preţuri, însă nu preţul real. Îl informez că preţul pe o piaţă se formează din interacţiunea a trei factori: cerere, ofertă şi aşteptări. Rezultatul este preţul de tranzacţionare într-un anumit moment. Desigur, în formarea preţului pot interveni factori exogeni, diferiţi de factorii de mei sus, cum ar putea fi influenţa politică sau de altă natură asupra formării preţurilor, tranzacţionarea obiectelor rare, etc.

Chiar dacă domnia sa a părăsit PD-L pentru a se dedica afacerilor cu statul, asta nu înseamnă că se pricepe la economie. Chiar dacă sorgintea pretinsă a PD-L este de centru-dreapta, gândirea lui Silviu Prigoană este de-a dreptul comunistă, aducându-ne aminte de perioada în care preţurile erau dictate din birourile Comitetului de Stat al Planificării.

Notă: Acest articol a apărut şi în Ziare.com.

Sebastian Vlădescu: "Dacă vom vedea o scădere economică de 2%, vom creşte taxele"

Invitat aseară la The Money Channel, la o ediţie specială, pe care o puteţi urmări aici, ministrul finanţelor publice, Sebastian Vlădescu, a dezvăluit câteva elemente din mecanismele ce vor guverna politica fiscală a guvernului în următoarea perioadă, în cazul în care moţiunea de cenzură iniţiată de PSD nu va trece.

Cea mai importantă afirmaţie a lui Vlădescu este legată scenariile privind mărirea fiscalităţii:

"În cazul în care recesiunea economică din România rămâne aşa cum este astăzi, la 0%, poate -1%, nu va fi nevoie să luăm măsuri suplimentare, chiar dacă vor fi probleme, facem ajustări, tăiem cheltuielile. Dacă vom avea o recesiune de -2%, -3%, -4%, discutăm deja de un alt scenariu. După parerea noastră, la anul, va fi tot 0%, sau o uşoară creştere economică."

Desigur, este greu de făcut predicţii asupra evoluţiei principalilor indicatori macroeconomici ai României, în condiţiile în care al doilea val al crizei a lovit Europa. Cel mai elocvent exemplu este Grecia, dar nici Spania şi alte ţări, mai ales din flancul sudic şi estic al Uniunii Europene, nu se simt prea bine.

Pe acest fond, au venit predicţiile destul de roze făcute pentru România de către Banca Mondială, care vede în acest an o scădere a PIB cu 0,5%, dar o creştere de 3,6% în 2011 şi de 4,4% în 2012.

Vlădescu a afirmat că, pentru prima dată în viaţă, speră să mai fie în funcţie şi săptămâna viitoare, după votarea moţiunii de cenzură. "E prima dată în viaţa mea când, fiind într-o funcţie, spun că sper să fiu şi săptămâna viitoare. Şi nu de dragul meu", a spus Vlădescu. El a precizat că, dacă legea de scădere a salariilor bugetarilor şi a pensiilor va fi declarată neconstituţională, nu-şi va da demisia, ci va căuta alte soluţii de reducere a deficitului bugetar.

"Nimeni nu e de neînlocuit iar eu sunt foarte uşor de înlocuit, pentru că nu sunt om politic. Nu îmi voi da demisia chiar dacă Curtea Constituţională va declara aceste legi neconstituţionale şi voi sta să caut soluţii. Putem analiza scenariile, ele pot fi desenate în orice moment, până când lucrurile se pot face calm şi liniştit, nu-mi voi da demisia", a mai spus Vlădescu.

Ministrul finanţelor publice a adăugat că, pe lângă scăderea de salarii şi pensii, Guvernul are în plan şi măsuri de relansare a economiei, printre care o schemă de garantare pentru absorbţia fondurilor comunitare, revizuirea sistemului de ajutor de stat şi posibilitatea de a permite garantarea creditelor luate pentru dezvoltarea proiectelor de fonduri structurale, acte normative care vor fi anunţate săptămâna viitoare.

Poate că hotărârea lui Vlădescu de a îşi duce cauza în care crede până la capăt poate fi de admirat, însă prezenţa sa în angrenajul unui guvern incoerent din punct de vedere economic nu dă nicio garanţie asupra capacităţii sale de a îşi materializa planul. În ceea ce priveşte eventuale măsuri de relansare a economiei, mai întâi ar trebui abrogate măsurile aberante care au dus la sugrumarea economiei private, principalul contributor la formarea veniturilor pentru bugetul statului.

Notă: Acest articol a apărut şi în Ziare.com.

BCE a menţinut dobânda de politică monetară la 1%

Banca Centrală Europeană a menţinut dobânda de politică monetară la 1%, pentru a treisprezecea lună consecutiv. Decizia fost în consonanţă cu aşteptările analiştilor. Ultima modificare a dobânzii cheie a BCE datează din luna martie 2009, când dobânda a fost redusă cu 25 puncte de bază până la 1%. BCE a redus dobânda de politică monetară cu 3,25 puncte procentuale din octombrie 2008, când poate fi marcat debutul crizei economice în Europa.

BCE a menţinut dobânda la facilitatea de împrumut la 1,75% şi dobânda bonificată la facilitatea de depozit la 0,25%. Menţinerea la niveluri reduse a acestor dobânzi a fost facilitată de o rată a inflaţiei anuale redusă, la nivelul de 1,6% în mai 2010 pentru zona euro. BCE şi-ar dori ca inflaţia să menţină sub 2%, dar aproape de acest nivel, pe termen mediu.

În conferinţa de presă de astăzi de la Frankfurt, preşedintele BCE, Jean-Claude Trichet, şi nou numitul vice-preşedinte, Vítor Manuel Ribeiro Constâncio, au vorbit despre planul Băncii Centrale Europene de achiziţie de bonduri guvernamentale şi despre măsurile pe care urmează să le ia BCE în vederea aplanării tensiunilor apărute în ultima vreme pe pieţele financiare europene.

Notă: Acest articol a apărut şi în Ziare.com.

Inflaţia anuală a crescut în mai 2010 pentru a doua lună consecutiv, ajungând la 4,42%

Astăzi, Institutul Naţional de Statistică a dat publicităţii comunicatul privind indicele preţurilor de consum în luna mai 2010. Dacă inflaţia lunară în luna precedentă a fost de 0,35%, după recordul din ianuarie 2010, 1,68%, inflaţia lunară în mai 2010 a fost 0,15%, în scădere faţă de luna anterioară. Inflaţia anuală a crescut la 4,42%, faţă de 4,28% în luna precedentă, aşa cum se poate observa din graficul de mai jos (click pentru mărire). Este a doua creştere consecutivă a inflaţiei anuale.

În a doua imagine, am reprezentat inflaţia lunară (cu verde) şi media mobilă a Indicelui Preţurilor de Consum (cu portocaliu), valoare care intră în cadrul criteriilor de convergenţă nominală pentru admiterea în zona euro. În luna mai 2010, această medie mobilă (media inflaţiilor anuale în ultimele 12 luni faţă de precedentele 12 luni) s-a situat la 4,80%, în scădere de la 4,90%, cât s-a înregistrat în aprilie 2010.

Inflaţia lunară a fost cauzată, în mai 2010, de creşterea preţurilor mărfurilor nealimentare cu 0,11% şi a tarifelor serviciilor cu 0,47% şi a scăderii preţurilor mărfurilor alimentare cu 0,09% faţă de luna precedentă.

Inflaţia anuală înregistrată, de 4,42%, se găseşte în interiorul ţintei de inflaţie stabilite de BNR, de 3,5% +/- 1 punct procentual, însă foarte aproape de limita superioară. În conformitate cu ultimele evoluţii, este foarte probabil ca ţinta de inflaţie să fie ratată şi în acest an.

Notă: Acest articol a apărut şi în Ziare.com.

Băsescu vrea să aplice terapia de şoc a lui Balcerowicz în România. Cu cine?

Azi ne-a vizitat ţara Jerzy Buzek (în fotografie), preşedintele Parlamentului European. Buzek a fost prim-ministru al Poloniei între anii 1997 şi 2001 din partea formaţiunii anticomuniste Akcja Wyborcza Solidarność, continuatoarea politică a Solidarităţii. El este primul preşedinte al Parlamentului European din partea fostelor ţări comuniste, actualmente membre ale Uniunii Europene.

În afară de prezenţa în faţa camerelor reunite ale Parlamentului României, Jerzy Buzek a fost primit de preşedintele Traian Băsescu. În debutul întâlnirii, Băsescu a afirmat că România va trebui să aplice reformele iniţiate în Polonia de Leszek Balcerowicz, cel care este considerat artizanul economiei post-comuniste în această ţară.

"Aveţi experienţa lui Balcerowicz. Ceea ce nu am făcut noi, ce a făcut Balcerowicz în Polonia, trebuie să facem acum", i-a spus Băsescu lui Jerzy Buzek.

Leszek Balcerowicz este autorul celebrului plan polonez de reforme economice, despre care scriam aici, cunoscut sub numele de terapia de şoc. Acest program, denumit simplu planul Balcerowicz, lansat în anii '90, a prevăzut o serie de reforme care ţinteau hiperinflaţia şi redresarea bugetului de stat.

Preţul celor mai multe bunuri de consum nu au mai fost controlate, iar creşterile salariilor bugetarilor au fost limitate. Balcerowicz a adoptat foarte repede convertibilitatea internă a zlotului, ceea ce a condus la creşteri masive de preţuri şi a obligat companiile de stat să devină competitive. permitea întreprinderilor de stat să declare falimentul, interzicerea finanţării bugetului de stat de către banca centrală. De asemenea, Balcerowicz a abolit creditarea preferenţială a companiilor de stat, a introdus taxa unică şi a permis companiilor şi persoanelor fizice străine să investească în Polonia şi să-şi exporte profitul în afara ţării.

Majoritatea economiştilor sunt de acord cu faptul că, fără terapia de şoc implementată de Balcerowicz, care a sacrificat bunăstarea pe termen scurt în favoarea creşterii economice pe termen lung, Polonia ar fi fost o ţară mult mai săracă.

Balcerowicz a fost viceprim-ministru şi ministru de finanţe în guvernul Poloniei, în perioadele 1989-1991 şi 1997-2000 şi preşedinte al băncii centrale a Poloniei din anul 2000.

Din păcate, autorităţile române nu au fost capabile să adopte reforme structurale hotărâte la timpul lor. Traian Băsescu face recurs la istorie în condiţii de severă criză economică, dar, din păcate, clasa politică din România nu a fost niciodată pregătită să aplice asemenea reforme. Sistemul clientelar bine împământenit este ţinut cu dinţii de clasa politică românească. Aplicarea unui plan Balcerowicz în România ar cere voinţă politică, care, cel puţin acum, nu există.

Notă: Acest articol a apărut şi pe Ziare.com.

Mafia din comerţul cu moartea

Îmi cer scuze dacă titlul vi se pare bizar, cinic sau macabru. Citiţi rândurile de mai jos şi vă veţi convinge că titlul este justificat. Tuturor ne moare câte cineva drag la un moment dat. Ne convingem că moartea face parte din viaţă. Unii aleg să facă comerţ cu moartea, mizând pe slăbiciunea temporară a celor apropiaţi celor recent plecaţi dintre noi. Şi le merge. Folosesc metode de marketing neortodoxe şi neuzuale în alte domenii. Voi încerca să descifrez câteva dintre mecanismele utilizate de firmele de pompe funebre, în complicitate cu autorităţile şi angajaţii instituţiilor publice.

Să ne înţelegem: o firmă de pompe funebre este o afacere ca oricare alta. Una stimabilă, în principiu. Am cunoscut antreprenori din această industrie care îşi practică afacerea în ţările civilizate. Erau mândri de firmele pe care le conduceau, pe bună dreptate, aveau propria lor asociaţie profesională şi respectau standardele profesionale. Adică o existenţă cum nu se poate mai onorabilă. În România, această afacere este minată de concurenţă neloială şi de multe alte hibe, dintre care o parte sunt semnalate mai jos.

Recent, mi-a murit cineva foarte drag şi am fost cel care s-a ocupat de toate cele necesare. Persoana plecată dintre noi şi-a dorit să fie incinerată. După cum unii dintre bucureşteni poate ştiu, vechiul crematoriu uman al oraşului se numea "Cenuşa" şi era plasat în Parcul Tineretului, în apropiere de Liceul Gheorghe Şincai. Pe de altă parte Institutul de Medicină Legală "Dr.Mina Minovici" se afla până în 1977, anul marelui cutremur, pe cheiul Dâmboviţei. Ulterior, prin sistematizarea zonei şi construcţia Centrului Civic, instituţia a fost mutată în imediata vecinătate a Spitalului Vitan Bârzeşti, pe artera cu acelaşi nume. Actualmente, spitalul se numeşte Sf.Ioan. În spatele noului Institut Naţional de Medicină Legală, a fost înfiinţat Crematoriul Uman "Vitan-Bârzeşti", în aceeaşi clădire cu Administraţia Cimitirelor şi a Crematoriului Uman, aparţinând de Consiliul General al Municipiului Bucureşti.

S-a vorbit mult în presa românească despre mişeliile din comerţul cu moartea. Despre mafia groparilor, a locurilor de veci, a mormintelor de la Cimitirul Bellu, etc. Când le citeşti, ţi se par nişte povestiri exotice, pe care nu le înţelegi decât când eşti pus în contact nemijlocit cu ele. Eu am fost pus în această situaţie şi vă împărtăşesc experienţa, trăgând în acelaşi timp un semnal de alarmă.

Voi trece acum la relatarea faptelor. În ziua de 1 iunie 2010, am început să mă ocup de formalităţile necesare incinerării persoanei dragi. Ca în orice chestiune la care nu te pricepi, în zilele noastre, apelezi la Internet. De la primele căutări pe Google, am găsit o droaie de firme de pompe funebre. Conform statisticilor, în Bucureşti mor pe zi cam 60 de persoane. Bineînţeles, nu în toate cazurile se apelează la firme de pompe funebre, din diferite motive, dintre care cel financiar nu este de neglijat. M-a mirat numărul mare de asemenea firme, disproporţionat faţă de cerere. Într-o primă fază, nu mă interesa să apelez la o astfel de firmă, întrucât voiam să parcurg toată procedura birocratică pentru a obţine toate actele necesare. Am aflat în mare de pe Internet cam ce ar trebui să fac.

Am încercat, la început, să accesez site-ul Crematoriului Uman "Vitan-Bârzeşti", despre care am aflat că este acelaşi cu al Administraţiei Cimitirelor şi a Crematoriului Uman, respectiv www.accu.ro. Stupoare: constat că pe pagina deschisă scrie: "Găzduit de www.megahost.ro, website în construcţie, vă rugăm reveniţi!". Căutând pe Google.ro, constat că au existat pagini la acea adresă. Fie şi-au schimbat providerul de Internet, fie nu au mai plătit hostarea şi li s-a suspendat contul. Lămurit fiind cu acest aspect, zic să mă uit la site-ul Institutului Naţional de Medicină Legală, adică www.legmed.ro. Constat că acest cont a fost suspendat, pe motive de neplată (ulterior, se pare că au plătit şi site-ul funcţionează din nou). Pentru că Google este suficient de generos şi are paginile site-urilor în cache (adică are copii salvate pe serverele Google), am aflat că I.N.M.L. oferă serviciul de îmbălsămare, una dintre condiţiile obligatorii pentru o incinerare sau înmormântare.

Întrucât Internetul m-a ajutat doar într-o mică măsură, am hotărât să mă urc în maşină şi să vizitez personal instituţiile cu pricina, pentru a afla ceea ce mă interesa şi a face aranjamentele necesare.

Prima oprire a fost la Crematoriul Uman "Vitan-Bârzeşti". Sunt îndrumat către un anume birou. Acolo, trona o anume Dalina, un soi de şefă peste crematoriu. O individă cu o voce groasă, tabagică, destul de iritată de faptul că trebuia să vorbească cu un "client". Aveam să aflu mai târziu de ce. Mă trimite scârbită la un avizier aflat pe hol. Aflu care sunt cele patru documente necesare incinerării, fără a se specifica ce instituţii le eliberează. Mai jos, o listă de tarife specifice crematoriului:

Luni fiind în 1 iunie 2010, o întreb pe numita Dalina când aş putea programa incinerarea. Îmi zice:

Dacă veniţi mâine (marţi, n.m.) cu toate actele, incinerarea poate avea loc cel mai devreme lunea viitoare (adică peste o săptămână, n.m.). Ştiţi, în decembrie 2009, a trebuit să montăm filtre (măsură de protecţie a mediului, n.m.) la coşurile celor trei cuptoare şi unul s-a stricat, am rămas numai cu două. Acum două săptămâni, s-a mai stricat un cuptor şi am rămas numai cu unul, care nu poate asigura mai mult de trei incinerări pe zi. Când erau toate trei, puteam asigura 15 incinerări pe zi.

Stau şi mă gândesc: din cauza canoanelor bisericii creştin ortodoxe, incinerarea nu este permisă. Cu siguranţă că, dintre cele 60 de decese pe zi în Bucureşti, nu mai mult decât 10% dintre rude sau apropiaţi vor alege incinerarea. Asta ar însemna 6 incinerări pe zi, ceea ce nu este posibil, în cazul capacităţii de numai 3 incinerări pe zi. Este greu să ţii o persoană decedată o săptămână în vreme de vară, dacă nu este ţinută într-o cameră frigorifică. Aveam să aflu ceva mai târziu ce ascundea acest lucru.

Mă îndrept apoi spre Institutul Naţional de Medicină Legală, aflat în vecinătate, pentru a afla cum pot realiza îmbălsămarea, despre care citisem în paginile din cache-ul Google că ar fi un serviciu furnizat de I.N.M.L. Mă duc spre intrarea principală, unde scria Asociaţia Naţională de Medicină Legală şi Consiliul Superior de Medicină Legală. Intru la cuşca portarului şi îl întreb despre locul unde i-aş putea găsi pe cei care se ocupă de îmbălsămări. Îşi scoate propriul telefon mobil, ceea ce m-a mirat, şi întreabă pe cineva dacă este la serviciu. Se pare că individul îi zice că nu. Mai târziu mi-am dat seama că foloseau un limbaj codificat. După lămuririle pe care le primeşte de la interlocutor, începe să mă îndrume. Dialogul cu individul este halucinant:

El: Mergeţi de-a lungul clădirii, faceţi dreapta şi apoi tot înainte, la ultima uşă şi îl căutaţi pe Mihai. Îi spuneţi că eu v-am trimis.
Eu: Scrie ceva pe uşă?
El: Da.

Urmez instrucţiunile. Constat că în direcţia respectivă era o baracă de tablă pe care scria ceva de genul "Servicii funerare", de care erau sprijinite diverse tipuri de sicrie. Mi-a fost clar că în curtea I.N.M.L. era o firmă căpuşă, care încerca să-mi ofere aceleaşi servicii cu ale I.N.M.L., dar la un preţ mult mai mare, şi spre care fusesem îndrumat de către un salariat al instituţiei publice. Portarul mă rugase în mod expres să menţionez că el m-a trimis, probabil pentru a-şi lua comisionul.

Nu am vrut să urmez o asemenea cale şi, în consecinţă, am intrat în clădirea I.N.M.L., unde am dat peste un ghişeu, unde scria ceva de genul: "Eliberări certificate de deces". Nu ştiam prea bine despre ce era vorba, dar m-am deci să întreb ce mă interesa. Am menţionat că mi-a murit cineva şi aş dori să asigur îmbălsămarea prin serviciile I.N.M.L. Cucoana de la ghişeu zăreşte pe cineva pe acelaşi hol unde eram şi eu şi-mi spune că îmi recomandă persoana potrivită. Tipul avea un halat alb scurt şi mă întreabă ce doresc. Îi spun că mi-a murit cineva şi doresc o îmbălsămare prin serviciile I.N.M.L. Tipul, pe numele lui M.I., îmi dă numărul de telefon şi-mi spune ca, în momentul în care am certificatul constatator de deces de la medicul de familie, să-l sun. Aparenţa tipului era de salariat al I.N.M.L. Aveam să aflu mai târziu că este patron de firmă de pompe funebre.

Fac drumul la medicul de familie, care constatase decesul, obţin certificatul în cauză, care se acordă în 24 de ore de la deces, şi-l sun pe M.I. Îmi spune că voi fi sunat în 5 minute de cineva de la el. Pentru că era ora 20, ceea ce speram cel mai mult ar fi fost ca cei cu îmbălsămarea să vină a doua zi dimineaţa, cât mai devreme. Tipul îmi zice că colaboratorii lui vor veni în aceeaşi seară, într-o oră sau o oră şi jumătate. Sunt surprins. Ce angajaţi ai unor instituţii de stat ar veni acasă la solicitant la ore atât de târzii? În circa 5 minute de la prima convorbire, sunt sunat de un tip din partea lui M.I., care-mi spune că va fi la adresă în circa o oră. Nu trece intervalul respectiv şi în faţa imobilului parchează un van Mercedes, arătând mai mult decât bine, din care coboară doi indivizi. Ajung tipii la uşă şi constat că nu aveau niciun fel de ustensile la ei. Mă mir. În fine, vreau să văd despre ce este vorba. Tipii se dovedesc de la firma de pompe funebre N., condusă de M.I. Voiau să afle ce servicii vreau de la ei. le spun că vorbisem doar despre îmbălsămare, eu fiind convins că era vorba de angajaţi I.N.M.L. Ei încep cu tehnica persuasiunii despre cât de greu este să obţii un termen rezonabil pentru o incinerare la Crematoriul Uman "Vitan-Bârzeşti". Îmi cer 1.300 lei pentru a-mi obţine un termen miercuri sau joi şi pentru transportul trupului neînsufleţit, termenul fiind oricum mult anterior decât cel devreme luni, cum îmi spusese Dalina. Desigur, preţul îmbălsămării de 220 lei era extra. Mă gândesc şi le spun că este OK dacă îmi garantează incinerarea miercuri sau joi. Tipul, G.T., o sună (pe cine credeţi?) pe Dalina şi obţine incinerarea joi. Eu de ce nu puteam să o obţin joi ca simplu "client"? La ce te poate duce gândul decât la un interes material? Oare s-au stricat acele cuptoare singure sau pur şi simplu este un sabotaj pentru a obţine bani din penurie?

Zic OK, tipii pleacă spre I.N.M.L.(?) să-şi ia cele necesare îmbălsămării. Se întorc într-un termen rezonabil cu sculele necesare şi cu acelaşi van Mercedes şi încep operaţiunea. Între timp, unul dintre cei doi tipi, şeful G.T., cu un tricou şic şi cu un lanţ de aur considerabil ca greutate la gât, vine să completeze actul de îmbălsămare. Constat că are un formular în alb cu parafa unui medic primar de anatomo-patologie, Dr.Bucur Adriana, cod parafă D05950, de la Spitalul "Sf.Ioan", aflat în vecinătatea I.N.M.L. şi a Crematoriului Uman "Vitan-Bârzeşti". Nu-mi imaginez altceva decât că doctoriţa respectivă de la spitalul din vecinătate are avantaje materiale de pe urma colaborării cu firma de pompe funebre. Pentru că, pe spatele formularului de certificat, scrie negru pe alb:

Îmbălsămarea cadavrelor se face de medic sau, prezenţa acestuia, de personal sanitar mediu (...) Se semnează de medicul care a făcut îmbălsămarea sau a asistat la această operaţie.

În mod vădit, dr.Bucur Adriana este, probabil, medic anatomo-patolog la Spitalul Sf.Ioan, la morga spitalului. Nu are dreptul să facă îmbălsămări decât celor decedaţi în spitalul respectiv. Nu am auzit ca vreun spital să ofere un asemenea serviciu celod decedaţii în afara unităţii medicale. Pentru un astfel de serviciu, există I.N.M.L., dar graţie personalului de acolo, eşti redrecţionat către firme private. Dr.Bucur Adriana a uitat, probabil, de jurământul lui Hipocrat şi face şi ea ceva bani din meseria pe care oare, vânzându-şi parafa. De altminteri, G.T., cel care a completat certificatul de îmbălsămare, a scris la calitatea celui care a făcu îmbălsămarea "medic generalist". Un cadru medical nu ar fi făcut o asemenea eroare. Inutil să spun că pentru cei 220 lei nu am primit chitanţă. O altă ciudăţenie este faptul că certificatul de îmbălsămare purta numărul 1.

Termină tipii treaba şi G.T., şeful, îmi zice: "Ştiţi, pe factură, vom scrie că v-am dat şi sicriu, că altfel nu vă plătesc cei de la Casa de Pensii ajutorul de deces." La ce ar trebui un sicriu pentru o persoană care este incinerată? Evident, este o altă porcărie făcută de firma de servicii funerare. Nu mă lansez în supoziţii, dar cu siguranţă că există nişte subterfugii. Individul minţea cu neruşinare. În instrucţiunile aflate pe site-ul CNPAS scrie clar că trebuie să dovedeşti prin acte că ai făcut cheltuieli pentru decesul respectiv, nefiind nicio prevedere expresă cu privire la achiziţionarea unui sicriu.

A doua zi, 2 iunie 2010, am alergat după toate actele necesare. În cele din urmă, am ajuns la Crematoriul Uman "Vitan-Bârzeşti", unde m-am întâlnit cu G.T. Era cheia către programarea incinerării în timp util. Înainte de a intra la numita Dalina, îl întreb complice cât dă şpagă individei pentru programare. Probabil că i-am câştigat tipului bunăvoinţa şi mi-a mărturisit că 500 lei. Mi-a spus că nu câştigă mai mult de 100 lei la o incinerare. L-am întrebat din ce şi-a cumpărat duba Mercedes cu care îl văzusem. Mi-a zis că din repatrierea românilor decedaţi în străinătate. L-am întrebat apoi câte firme de servicii funerare există în Bucureşti. Mi-a răspuns că numai în acest an s-au înfiinţat circa 80 şi că, în total, există circa 500 numai în Bucureşti. Dacă la 60 persoane decedate pe zi în Bucureşti există 500 de firme de servicii funerare şi nu toate familiile celor decedaţi apelează la o astfel de firmă, înseamnă că, în medie, fiecare firmă are o "comandă" la două săptămâni. Dacă la o operaţiune rămân numai 100 lei, din ce trăiesc atunci?


A intrat omul la Dalina, lăsându-mă pe hol. A revenit, punându-mă să completez două formulare. Surpriză: pe unul dintre ele, era declaraţia solicitantului, pe proprie răspundere, că nu a dat şpagă personalului crematoriului. Nu dădusem niciun ban personalului, dar aveam să plătesc firmei de pompe funebre. De altminteri, G.T. mi-a sugerat să-i dau banii atunci, fără factură, fiindcă tocmai îmi zisese că trebuie să-i dea şpagă Dalinei cei 500 lei. Am refuzat să-i dau bani la negru. A plătit el incinerarea, circa 550 lei, dar actele s-au făcut pe numele meu, nu pe al firmei N.

Am plecat, ei urmând să vină să transporte trupul neînsufleţit la crematoriu. Au venit destul de repede, G.T. având la el factura şi chitanţa pentru restul de 750 lei şi i-am plătit cei 1.300 lei.

În ziua următoare, 3 iunie 2010, am ajuns la Crematoriul Uman "Vitan-Bârzeşti" în jurul orei 12, ceremonia urmând să înceapă la ora 12.30. Trec peste faptul că mi-au spus că va fi altă ceremonie la acea oră şi că trebuie să mai aşteptăm. Am rezolvat. Numita Dalina mă atenţionase în ziua precedentă că va trebui să plătesc "preotului" Mihai 300 lei. Aici este un alt aspect controversat al poveştii. După cum scriam mai sus, Biserica Ortodoxă Română nu încurajează incinerările. Ca atare, este interzis preoţilor ortodocşi să oficieze la incinerări. Personajele care joacă pe preot în aceste circumstanţe sun, de regulă, foşti preoţi răspopiţi. Este un alt comerţ cu moartea. Cu toate că nu mă pricep prea bine la ritualurile de înmormântare, cel practicat de "preotului" Mihai mi s-a părut oarecum ieşit din canoane. Afacerea personajului este simplă: 300 lei, fără chitanţă, pentru 30 de minute de slujbă. Plus 50 lei pentru cântăreţ. O foarte bună productivitate a muncii la negru.

Astăzi, 8 iunie 2010, am trecut din nou pe la Crematoriul Uman "Vitan-Bârzeşti", pentru a ridica urna. Am avut o convorbire scurtă cu numita Dalina, pe care am întrebat-o de ce a programat incinerarea peste minimum o săptămână când am solicitat eu şi a fost posibil a doua zi pentru firma N. Mi-a răspuns, uşor iritată, că firma avea programare. Am întrebat pentru cine, în caz că era pentru cineva, sau era o rezervare generică. Mi-a răspuns bălmăjit, vizibil jenată de întrebare. În cele din urmă, m-a scos nerecunoscător că a stat peste program pentru mine (?). Era îmbrăcată, ca şi în cele două dăţi precedente, cu haine mult peste posibilităţile unui bugetar şi total nepotrivite cu locul. De unde o fi având bani Dalina să se îmbrace aşa? Ca atitudine generală, este o persoană foarte obraznică, mizând, probabil, pe nişte proptele.

Relatându-i unui prieten jurnalist toată această poveste, îl întrebam de ce nu scrie presa despre mafia din comerţul cu moartea decât sporadic, de ce nu auzim despre controale ale Gărzii Financiare la firmele de servicii funerare şi de ce nu sunt deranjate instituţiile publice cu întrebări pentru tolerarea de firme căpuşă pe lângă ele. Răspunsul său m-a descumpănit: se ştie foarte bine despre această mafie, dar multe persoane din felurite instituţii de stat şi media au fost mituite cu locuri de veci la Cimitirul Bellu, care, teoretic, este închis, în sensul că nu mai există oficial locuri disponibile.

În încheiere, aş vrea să menţionez că posed toate documentele în format electronic şi voi recapitula cele semnalate:

1. Institutul Naţional de Medicină Legală este căpuşat de firme de pompe funebre, ai căror salariaţi colcăie pe holurile instituţiei, salariaţii I.N.M.L. te îndrumă către aceste firme pentru serviciul de îmbălsămare, care este furnizat de institut;

2. La Administraţia Cimitirelor şi a Crematoriului Uman şi la Crematoriul Uman "Vitan-Bârzeşti", se pare că corupţia este în floare. Oare Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi Parchetul chiar nu ştiu ce se întâmplă acolo?

3. Firmele private de servicii funerare ung bine "intrările" la instituţiile statului pentru a-şi asigura afacerea.

4. Medici anatomo-patologi îşi vând parafa pentru câţiva leuţi. Dacă nu pot lua de pe viu, măcar să ia de pe mort.

Notă: Acest articol a apărut şi pe site-urile Ziare.com şi Cotidianul.ro.