Mihai Tănăsescu crede că România va avea o creştere economică bună în 2011

România va înregistra o creştere economică "bună" anul viitor, după doi ani de recesiune, avansul PIB urmând să fie susţinut de exporturi şi consum, a declarat pentru Mediafax Mihai Tănăsescu.

De altfel, în cursul actualei misiuni comune a Fondului Monetar Internaţional şi Comisiei Europene la Bucureşti, în perioada 26 iulie - 4 august 2010, mebrii ei s-au arătat, în general, ceva mai optimişti decât oficialii români.

"Evoluţiile economiei pot să confirme că pentru acest an va fi un desen al economiei undeva în jurul cifrelor anunţate de ministrul Finanţelor, Sebastian Vlădescu (contracţie economică de 1,7-1,9% - n.m.). Anul viitor putem avea o creştere economică pozitivă. Acest lucru este foarte clar. Urmează să finalizăm dimensiunea ei", a afirmat Tănăsescu.

El a spus că avansul economiei de anul viitor va fi alimentat de două mari componente, respectiv exporturile şi consumul agregat.

"Va fi o creştere economică bună, după doi ani de recesiune", a continuat Tănăsescu.

Totuşi, reprezentanţii instituţiilor internaţionale au fost destul de precauţi în a face declaraţii, după cum ne-au obişnuit. Intră în uzanţa lor să scape elegant de reporterii care îi fugăresc. Estimările oficiale, atât pentru evoluţia economiei din acest an, cât şi pentru anul viitor urmează să fie făcute publice de către Fondul Monetar Internaţional la finalul misiunii de evaluare a acordului încheiat cu autorităţile române în primăvara anului 2009.

Acum câteva zile, şeful misiunii FMI în România, Jeffrey Franks, din spatele unor ochelari de soare, a declarat că este mai optimist decât unii analişti în pivinţa evoluţiei economiei în 2011 şi că este posibilă o revenire pe creştere a PIB.

Lui Jeffrey Franks îi dă mâna să fie mai optimist decât noi, în virtutea distanţei şi răcelii cu care priveşte lucrurile.

Amenzi sau închisoare pentru proprietarii care nu renovează casele degradate

Îmi amintesc că, cu 15-20 de ani în urmă, autorităţile ungare au decis să schimbe faţa Budapestei, prin renovarea tuturor faţadelor din partea veche a oraşului. Nu ştiu amănunte despre modul juridic în care au rezolvat această problemă, cert este că vedeai schele pe toate faţadele clădirilor dintre două colţuri de stradă. După ce terminau tronsonul repectiv, mergeau la următorul tronson. Centru Budapestei arată acum foarte bine.

În contrast, marile oraşe din România au zone întregi de clădiri vechi, multe dintre ele degradate sever. Dacă ne uităm în Bucureşti, vedem o ruină la intrarea pe Strada Visarion şi o alta la doi paşi, în Piaţa Romană. Ca să nu mai vorbim de Strada Lipscani şi străzile adiacente.

Iată că un recent proiect de ordonanţă despre care scrie Mediafax prevede amenzi de până la 10.000 lei sau închisoare pentru proprietarii care nu renovează clădirile degradate. Proprietarii imobilelor degradate vor fi obligaţi să finanţeze lucrări exterioare, precum reparaţii, tencuieli şi zugrăveli, şi vor fi scutiţi temporar de impozit pe clădire dacă execută lucrarea în regie proprie. Obligaţia acestor lucrări nu va fi însă valabilă pentru construcţii expertizate tehnic şi încadrate în clasa I de risc seismic şi pentru blocuri reabilitate termic sau înscrise în programele locale pentru executarea lucrărilor de reabilitare termică.

Lucrările de intervenţie pentru "reabilitarea structural-arhitecturală exterioară a construcţiei" vor consta în reparaţii la zidării, tencuieli, zugrăveli, vopsitorii, înlocuirea tâmplăriei exterioare cu tâmplărie performantă energetic, refacerea învelitorii/terasei, inclusiv refacerea/repararea trotuarelor de protecţie aferente construcţiei, demontarea/remontarea instalaţiilor şi echipamentelor montate pe faţade/teraseâ

Termenul pentru executarea lucrărilor de intervenţie va fi de şase luni de la data primirii de către proprietar a unei notificări din partea autorităţii locale şi poate fi extins doar cu cel mult două luni şi numai cu acordul primarului, emis în baza concluziilor unei note tehnice de constatare, în funcţie de natura şi amploarea lucrărilor.

Proprietarii notificaţi vor fi obligaţi să permită realizarea lucrărilor şi verificarea executării corecte a acestora prin diriginţi de şantier sau firme de consultanţă specializate, pe tot parcursul lucrărilor.

Proiectarea şi executarea lucrărilor de intervenţie trebuie asigurate, pe cheltuială proprie, de către proprietarii construcţiilor. Prin excepţie, autorităţile locale vor putea acoperi costurile, parţial sau integral, prin bugetul local, în limita fondurilor aprobate anual cu această destinaţie, dar numai pentru persoanele care nu pot finanţa lucrarea şi dovedesc că au venituri medii nete lunare pe membru de familie sub câştigul salarial mediu net lunar pe economie.

Dacă un proprietar notificat refuză executarea lucrărilor şi nu permite accesul la clădire, primarul va promova o hotărâre de consiliu local prin care lucrările vor fi iniţiate cu recuperarea ulterioară a banilor de la proprietari, prin somaţie, până la data recepţiei finale a lucrărilor, pe baza autorizării primite de la instanţa judecătorească, prin ordonanţă preşedinţială.

Somaţia va constitui titlu executoriu şi va fi comunicată, în cazul în care suma nu poate fi recuperată prin plată voluntară sau deducere, organelor teritoriale subordonate Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, care vor iniţia procedura de executare silită pentru recuperarea sumelor plătite.

"Persoanele vinovate de încălcarea obligaţiilor se sancţionează în funcţie de gravitatea faptei, inclusiv prin sesizarea instanţelor de judecată. În toate cazurile în care neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare de către proprietarii notificaţi a obligaţiilor care le revin cu privire la realizarea lucrărilor de intervenţie a produs distrugeri de bunuri materiale, vătămări corporale grave ale persoanelor sau ucidere din culpă, fapta de neîndeplinire sau îndeplinire necorespunzătoare constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă", se arată în document.

Amenzile aplicate proprietarilor pentru nerespectarea obligaţiei de derulare a lucrărilor vor fi cuprinse între 2.000 lei şi 10.000 lei.

Pentru lucrările de intervenţie, prin derogare de la lege, proprietarii vor fi scutiţi de plata cotei de 0,7%, către Inspectoratul de Stat în Construcţii, şi 0,5%, către Casa Socială a Constructorului, din cheltuielile cu lucrările de intervenţie, iar taxa pe valoarea adăugată aplicată asupra preţului materialelor de construcţii folosite va fi recuperată în cuantum de 50%, în calitate de beneficiari ai lucrărilor.

În situaţia în care proprietarul realizează lucrările de intervenţie în regie proprie, acesta va fi scutit de la plata impozitului pe clădire, datorat pentru anul fiscal în care au fost executate lucrările.

Imobilele care trebuie astfel reabilitate vor fi stabilite de către primari în termen de 90 zile de la data intrării în vigoare a proiectului.

Acest proiect de ordonanţă constituie un mare pas înainte pentru modul în care arată localităţile României şi poate fi încadrat în politicile imobiliare naţionale. Trebuie menţionat făptul că, până acum, autorităţile locale din diverse locuri din România au avut iniţiative firave în această direcţie. Numai că amenzile prevăzute erau ridicol de mici. Iată că, prin acest proiect de ordonanţă, se face un pas înainte în sensul unor politici publice moderne şi în consonanţă cu calitatea României de ţară membră a Uniunii Europene.

Tehnologia, bat-o vina! Cum a pierdut eMag 33.000 €

Azi dimineaţă, am încercat să intru pe site-ul eMag.ro. Am primit un mesaj de eroare, cum că site-ul ar fi oprit pentru mentenanţă. Secretul acestei operaţiuni l-am aflat ceva mai târziu. Iată ce a scris Radu Apostolescu, directorul de marketing, pe blogul companiei:

Ne-am confruntat in acesta dimineata cu o problema de interconectare intre serverele interne si datacenter care a dus la desincronizarea mecanismelor de actualizare a site-ului, rezultatul cel mai grav fiind afectarea preturilor de vanzare pentru 463 de produse. Desi exista numeroase mecanisme de control si prevenire a acestor situatii, exista inca acea marja de eroare care face din 100% doar un obiectiv de care facem eforturi sa ne apropiem cat mai mult.

Ne cerem scuze pentru indisponibilitatea de peste o ora a site-ului, necesara resincronizarii tuturor sistemelor si cea mai mare perioada de acest fel din ultimii doi ani. Din respect pentru clienti, celor care au comandat produse la preturi mai mici decat oferta normala le vom livra produsele exact la pretul respectiv iar celor care au comandat la preturi mai mari le vom actuliza comenzile la pretul de lista corect. Livrarile se vor face in limita stocului disponibil si in ordinea primirii comenzilor, dupa procedura normala.

O prima estimare a ‘discounturilor’ pe care eroarea tehnica le-a oferit clientilor si pe care noi le vom onora se ridica la o suma de aproximativ 132.000 Ron (De ex: 18 televizoare afisate cu pret mediu 180 Ron fata de 2700 Ron, 27 notebookuri afisate la un pret mediu de 130 Ron fata de 1800 Ron precum si alte produse diverse insumand 248 comenzi primite intre orele 2 si 9:30). Desi pentru cei care s-au trezit devreme azi, oferta a fost o afacere nesperata si pentru noi o pierdere importanta, ne asumam eroarea si mergem inainte.

Probabil ca multi se vor grabi sa eticheteze ca o pierdere nota de plata a acestei erori tehnice dar noi o vom contabiliza ca o investitie, ce-i drept putin mai atipica, in increderea celor care ne trec pragul zi de zi. Pe termen lung, greselile sunt inevitabile atat din partea oamenilor cat si a masinilor dar ne ofera ocazii neprogramate de a arata cum intelegem sa rezolvam situatiile mai putin obisnuite.

Va multumim si va asteptam mereu la eMAG.

Criza a schimbat atitudinea magazinului online. În iamuarie 2008, eMag.ro s-a confruntat cu o problemă similară, pe care însă a rezolvat-o altfel: a anulat toate comenzile celor care comandaseră produse cu preţuri subevaluate. Acum, însă, când vânzările nu merg la fel de grozav cum mergeau în ianuarie 2008, retailerul a decis să suporte pierderile ocazionate de incidentul tehnic, în valoare de circa 33.000 €.

Execuţia bugetară la mijlocul anului şi vizita delegaţiei FMI

Astăzi, Ministerul Finanţelor Publice a comunicat execuţia bugetară pe prima jumătate a anului 2010. Datele sunt însoţite de un comunicat, în care se afirmă:

Conform datelor provizorii, execuţia bugetului general consolidat pe primele şase luni ale anului s-a încheiat cu un deficit estimat de 18,07 miliarde lei, sub limita ţintei de deficit, în sumă de 18,2 miliarde lei, prevăzută în Scrisoarea suplimentară la Aranjamentul Stand-by încheiat cu Fondul Monetar Internaţional.

Veniturile estimate la bugetul general consolidat în S1 2010 au fost în sumă de 77,2 mld.lei, cu 0,1% mai reduse faţă de S1 2009 şi reprezentând 14,3% din PIB. Dacă, însă, ne uităm la realizările lunii iunie 2010, observăm că veniturile au crescut de la 12 mld.lei în iunie 2009 la 12,9 mld.lei în iunie 2010, ceea ce reprezintă o creştere de 8,1%.

Cheltuielile estimate ale bugetului general consolidat în sumă de 95,3 miliarde lei, au crescut în termeni nominali cu 4,0% faţă de S1 2009 şi reprezintă 17,7% din PIB.

Deficitul bugetar rezultat a fost de 18,1 mld.lei, adică 3,35% din PIB, mai mare cu 25,7% decât în S1 2009, când deficitul a fost de 14,4 mld.lei, adică 2,9% din PIB.

Având în vedere că publicarea datelor privind execuţia bugetară pentru S1 2010 coincide cu prezenţa la Bucureşti a misiunii Fondului Montear Internaţional, este foarte probabil ca guvernul să cosmetizeze din nou cifrele, cum a făcut şi la precedenta vizită a delegaţiei FMI, prin mărirea arieratelor şi reducerea investiţiilor.

Să ne amintim că, în 2009, deficitul bugetar la sfârşitul anului a fost de 7,2% din PIB. Ţinta din acest an este de 6,8% din PIB, dar rezultatele la mijlocul anului sunt mai proaste. În mediile politice, se discută faptul că, în a doua jumătate a anului, ar mai fi necesare reduceri ale cheltuielilor în valoare de 2,3% din PIB. Lucru extrem de greu de realizat.

Povestea portării unui număr de telefon fix din Romtelecom în RCS & RDS

Am decis să portez un număr de telefon fix din reţeaua Romtelecom în reţeaua RCS & RDS. Nu este nevoie să detaliez prea mult motivele care m-au determinat să iau această decizie. Romtelecom a rămas un operator tributar nostalgiilor după vremurile în care era monopol. Aşa cum scriam în articolul Ca şi statul român, Romtelecom vrea să stoarcă bani din orice, în luna martie 2010:

În ultima vreme, Romtelecom părea a se fi desprins de încremenirea în proiect care a caracterizat compania multă vreme, în buna tradiţie a dominaţiei monopoliste pe care a exercitat-o ani buni în telefonia fixă. Scriam aici despre încercările semi-eşuate ale Romtelecom de a se moderniza. În această linie se încadrează şi MyAccount, aplicaţie on line care îţi permite să vizualizezi facturile, plăţile, tipul de serviciu şi opţiunile suplimentare. La prima vedere, un serviciu modern şi normal în aceste vremuri de avânt tehnologic. A impune accesarea listei proprii de apeluri contra cost mi se pare un semn de mare suferinţă, de incapacitate managerială, lipsă a viziunii şi de îndepărtare a clienţilor.

Tot în acel articol menţionam:

Mă gândesc serios să apelez la portabilitate.

Aşa am şi făcut. Iată cum s-au desfăşurat lucrurile.

Marţi, 6 iulie 2010. Am depus la un oficiu RCS & RDS cerea de portare. Pe formular, mi s-a indicat drept dată de portare 13 iulie 2010.

Miercuri, 14 iulie 2010. Sun la serviciul clienţi de la RCS & RDS să întreb ce se întâmplă cu portarea. Mi se răspunde că a fost programată pentru data de 20 iulie 2010.

Marţi, 20 iulie 2010. Sun din nou la serviciul clienţi de la RCS & RDS. Mi se spune că portarea se va face în 22 iulie 2010.

Joi, 22 iulie 2010. Sun din nou la serviciul clienţi de la RCS & RDS. Sunt întrebat între ce ore pot fi găsit la adresa unde este montată linia telefonică. Mi se spune că portarea se va face a doua zi.

Vineri, 23 iulie 2010. Apare un tip de la RCS & RDS, în intervalul fixat. Îl întreb de ce anume trebuia să vină. Mă întreabă care este aparatul cu linia RCS & RDS. Ridică receptorul şi răcneşte către un coleg nevăzut, care se afla pe scara blocului, cu două etaje mai jos, unde se găseşte caseta tehnică: "L-ai oprit? Dă-i drumul!" Mă roagă apoi să sun de pe telefonul fix pe un telefon mobil şi să-i spun ce număr apare pe ecran. Era numărul de Romtelecom. Mă pune să semnez un proces verbal de instalare, îmi spune că în maximum 24 h linia va fi portată şi pleacă.

Sâmbătă, 24 iulie 2010. Apelând numărul de Romtelecom, tot linia de Romtelecom suna. Sun din nou la serviciul clienţi de la RCS & RDS. Notează operatorul o sesizare şi-mi spune că lucrurile se vor rezolva în cel mai scurt timp.

Duminică, 25 iulie 2010. Situaţie neschimbată. Sun din nou la serviciul clienţi de la RCS & RDS. De data asta, mi se spune că cei de la Romtelecom care se ocupă de portări nu lucrează sâmbăta şi duminica. Mi se spune că, a doua zi, la prima oră, lucrurile se vor rezolva.

Luni, 26 iulie 2010. Situaţie neschimbată. Sun din nou la serviciul clienţi de la RCS & RDS. Operatorul îmi răspunde că a depus în numele meu o cerere de urgentare. După-amiază, mă sună un tip de la ei şi-mi spune doct: "De-abia acum s-a iniţiat procedura de portare. Vă zic sigur!"

Marţi, 27 iulie 2010. Se schimbă ceva: aparatul de pe linia Romtelecom nu mai are ton. Sunând de pe un mobil pe numărul de Romtelecom, teoretic portat, îmi apare semnal de linie inexistentă. După-amiază, mă sună o tipă de la RCS & RDS să mă întrebe care mai e situaţia. De data asta, părea cu ceva mai multă putere de decizie, ceva mai şefă şi ceva mai diplomată.

Miercuri, 28 iulie 2010. Sun de dimineaţă pe numărul respectiv şi, în sfârşit, sună linia RCS & RDS. Deci portarea s-a terminat.

Dacă vă hotărâţi să vă portaţi numărul de telefon în altă reţea, trebuie să vă înarmaţi cu multă răbdare şi să nu vă enervaţi. Firmele de telefonie fixă şi mobilă sunt şi rămân oligopol (piață a mărfurilor şi serviciilor monopolizată de un număr redus de mari producători şi furnizori) şi, dată fiind situaţia dominantă pe care o au pe piaţă, îşi permit să afişeze o nesimţire suverană. Nu le pasă prea mult de consumatori, care rămân captivi acestor furnizori.

Şi un ultim sfat: ignoraţi ce scrie pe portabilitate.ro: Termenul de finalizare a procesului de portare nu poate depăşi, în condiţii normale, 10 zile lucrătoare. În cele mai multe dintre cazuri, nu este adevărat.

Euro se întăreşte faţă de dolar la maximul ultimelor 11 săptămâni

Cel mai mare grup bancar elveţian, UBS, a înregistrat în T2 2010 un profit net de 2 mld. franci elveţieni (1,46 mld.€), în raport cu pierderea de 1,4 mld. franci elveţieni în T2 2009, revenire datorată în principal performanţelor din activităţi de trading.

Acest rezultat foarte bun a condus la creşterea indicelui pan-european FTSEurofirst 300 cu 0,7%, în timp ce indicele titlurilor bancare a avansat cu peste 4%.

Să ne reamintim că, în 2008, pierderile celei mai mari bănci elveţiene şi cel mai important administrator al bogaţilor lumii, UBS, s-au cifrat la 20-21 miliarde franci elveţieni, incluzînd pierderea de 9 miliarde franci elveţieni, aferentă ultimului trimestru al anului 2008.

Pe de altă parte, datele economice nesatisfăcătoare din Statele Unite, care contrastează cu cele din Europa şi Asia, au determinat deprecierea dolarului la cel mai redus nivel din ultimele 12 săptămâni faţă de un coş de şase valute importante. În prezent, dolarul american se situează la cel mai scăzut nivel faţă de yenul japonez din ultimele 7 săptămâni.

Pe pieţele europene, înainte de jumătatea şedinţei de tranzacţionare, euro era în creştere cu 0,2% faţă de dolarul american, la 1,3036 dolari pe unitate, cel mai ridicat nivel atins de la începutul lunii mai.

Creditele restante au crescut la 13,6 mld.lei la 30 iunie 2010

După cum a comunicat astăzi Banca Naţională a României, creditele restante au crescut în primul semestru cu 67% faţă de perioada similară a anului trecut, la 13,635 mld.lei (3,12 mld.€), majorându-şi ponderea în total împrumuturi de la 4,05% la 6,4%. Din totalul creditelor restante, creditele în lei reprezintă 6,451 mld.lei - 48,3%, iar cele în valută 7,184 mld.lei - 52,7%.

În valoare absolută, creditele restante în iunie 2010 au crescut cu 5,4 mld.lei faţă de decembrie 2010 şi cu 992 mil.lei faţă de mai 2010.

Soldul total al creditelor însuma, la 30 iunie 2010, 212,065 mld.lei (48,54 mld.€), dintre care cele în lei totalizau 78,534 mld.lei - 37%, iar cele în valută 133,531 mld.lei - 63%.

Este interesant de remarcat faptul că creditele restante în lei au ajuns la 8,2%, faţă de numai 5,38% la cele în valută (în scădere de la 5,41% la sfârşitul lunii mai 2010).

Explicaţia este simplă: aşa-numitele credite doar cu buletinul au fost acordate preponderent în lei. Rata de neperformanţă este cea mai mare în cazul acestor credite. Creditele în valută au fost acordate în mai mare măsură penteu achiziţia şi construcţia de locuinţe şi, în pofida riscului valutar, rata de neperformanţă la acest tip de credite este cea mai mică.

Rata de neperformanţă de peste 8% la lei trebuie să constituie deja un motiv de îngrijorare, întrucât este pragul peste care practica bancară arată că încep problemele serioase.

Cât a câştigat statul din impozitul minim?

După cum scriam în articolul Blestemele contabililor îl vor ajunge pe Emil Boc, prim-ministrul a anunţat: "Se elimină impozitul minim începând cu această toamnă. Am apreciat şi am spus de mult că acest impozit minim şi-a produs efectul pe care l-am dorit şi în această toamnă va fi eliminat." El a avansat drept date pentru luarea acestei măsuri 1 octombrie 2010 sau 1 noiembrie 2010.

Să vedem cum şi-a atins impozitul minim efectul dorit de guvern. De la 1 mai 2009, data la care a intrat în vigoare impozitul minim şi până la jumătatea lunii iunie 2010, statul a încasat doar 1,1 mld.lei (circa 262 mil.€).

Dacă în T2 2009 ANAF raporta încasări de 287,3 mil.lei, în T4 2009 încasările s-au prăbuşit la 89 mil.lei. În T1 2010, din cele 504,2 mil,lei cât ar fi fost de încasat, statul nu a mai reuşit să strângă decât 268,3 mil.lei.

Pe de altă parte, în conformitate cu datele furnizate de Oficiul National al Registrului Comerţului (ONRC), în primele 6 luni ale anului 2010, peste 165.000 de firme au fost dizolvate sau radiate, cu peste 50% mai multe decât în perioada similară a anului trecut. În 2009, introducerea impozitului minim a dus la dispariţia a peste 200.000 de firme.

Să înţelegem că scopul guvernului a fost să-şi micşoreze veniturile la buget şi să arunce în neant circa jumătate din firmele existente în România? Să înţelegem că plânsul pe umărul economiei reale, despre care se afirmă că este sectorul care produce PIB în România, s-a făcut cu lacrimi de crocodil?

Emil Boc şi guvernul pe care îl conduce nu au puterea să iasă public şi să declare neechivoc faptul că impozitul minim a fost o măsură anti-economică. A fost o gafă economică uriaşă, demnă de nişte urechişti.

Ia, neamule, factura fiscală

Sursa: Realitatea.net

Desigur, sportul există demult. Chiar şi după modificarea legislaţiei fiscale odată cu admiterea României în Uniuna Europeană, ocazie cu care s-a stabilit că nu mai este nevoie de formulare cu regim special, tipărite sub oblăduirea Imprimeriei Naţionale, şi nici măcar semnătura şi ştampila nu mai sunt necesare, vânzarea facturilor continuă. Tipografiile acreditate odinioară de autorităţi, văzându-se fără obiectul muncii, continuă să imprime formulare de facturi şi chitanţe, chiar dacă nu mai există obligativitatea folosirii lor. Unii încă n-au aflat :)

Despre colecţionarea bonurilor fiscale, propusă de Emil Boc

Ieri, prim-ministrul Emil Boc a declarat: "O măsură pe care o avem în vedere, la propunerea parlamentarilor, este de a-i încuraja pe oameni să ceară bon fiscal pentru diversele produse pe care le cumpără. Toţi cei care vor avea bonuri fiscale adunate până la un anumit plafon vor beneficia de o primă din acea sumă de pentru a-i încuraja să ceară bon fiscal la diverse produse, de la pâine la lucruri foarte valoroase, foarte scumpe, pentru că, din nefericire, o formă a evaziunii fiscale este aceea că nu se dă bon fiscal."

Cristian Orgonaş a scris astăzi un articol pe această temă, Cerem sau nu bon fiscal când cumpărăm ceva?, a cărui concluzie este: "Nu ne costă nimic să cerem bon fiscal ori de câte ori cumpărăm ceva, însă mulţi merg pe ideea că “nu este treaba mea”. După 40 de ani de comunism şi alţi 20 de ani de capitalism sălbatic, mentalităţile se schimbă greu..."

Eu cred că lucrurile nu stau chiar aşa. Să ne amintim că Hotărârea de guvern nr.479 din 18 aprilie 2003 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale prevede:

(1) Clienţii sunt obligaţi să solicite bonurile fiscale şi să le prezinte la cerere organelor de control.
(2) Utilizatorii aparatelor de marcat eletronice fiscale sunt obligaţi să afişeze la loc vizibil, inclusiv la locul de amplasare a aparatelor, în cazul în care clientii au acces în unitate, anunţuri de atenţionare a clienţilor cu privire la obligaţia acestora de a solicita şi de a păstra bonul fiscal pentru prezentarea acestuia la un eventual control.

Această măsură administrativă nu a produs efecte. În afară de afişele puse de comercianţi în magazine, nu s-a întâmplat mare lucru. Vi s-a solicitat vreodată de către un organ de control fiscal bonul până la ieşirea din magazin? Această situaţie arată că măsurile administrativ-punitive nu au mare efect. În schimb, ar avea efecte bune măsuri stimulative.

Scriam anul trecut articolul De ce tolerează Grecia evaziunea fiscală?, în care semnalam meteahna grecilor de a nu da bon fiscal. În urma crizei severe cu care se confruntă Grecia, guvernul a hotărât să încurajeze populaţia să solicite bonuri fiscale. Cum a făcut-o? După cum scriam în articolul Grecii acoperă piscinele nedeclarate fiscal cu prelate care imită iarba sau betonul, pentru a contracara acest rău endemic, guvernul condus de Papandreou a decis să folosească arma chitanţei fiscale. În Grecia, cetăţenii cu venituri anuale declarate de sub 12.000 € sunt scutiţi de plata impozitului pe venit. Numai că, de acum încolo, pentru a beneficia de această scutire, vor trebui să aducă facturi, chitanţe şi bonuri fiscale care să dovedească cheltuirea a minimum 30% din suma declarată ca venit.

Scopul este de a-i determina pe greci să solicite document fiscal şi să reducă furnizarea de bunuri şi servicii la negru. Măsura are şi consecinţe cuantificabile: în aprilie 2010, încasările la buget din plata TVA au fost cu 7,8% mai mari faţă de aprilie 2009.

Măsura pe care a anunţat-o Emil Boc ar putea avea efect în funcţie de suma rambursată la prezentarea bonurilor fiscale acumulate până la sfârşitul anului fiscal. Adică dacă suma va fi suficient de stimulativă, românii vor trece la sportul solicitării şi colecţionării bonurilor fiscale. Tare mă tem, însă, că măsura, în esenţă bună, nu va fi decât praf în ochi, pentru ca guvernul să mai bifeze o iniţiativă şi să-şi mai lungească firava listă de măsuri anti-criză.

România versus Bulgaria, în turism

În acest sfârşit de săptămână, litoralul românesc aştepta 150.000-160.000 turişti, ceea ce reprezintă o prezenţă foarte numeroasă. O altă ştire ne anunţă că, în urma unei masive pene de curent, mulţi turişti din staţiunea bulgară Slanchev Briag (cunoscută sub denumirea englezească de Sunny Beach) au părăsit staţiunea. Preşedintele uniunii hotelierilor din Sunny Beach a declarat că sâmbătă în staţiune se aflau 300.000 de turişti, dar mulţi dintre ei şi-au întrerupt vacanţa în lipsa aerului condiţionat şi a apei calde.

Slanchev Briag este cea mai mare staţiune turistică de pe litoralul bulgăresc al Mării Negre. Se găseşte la 35 km nord de Burgas şi are 800 de hoteluri cu peste 300.000 de paturi. În ultimii ani, staţiunea s-a dezvoltat continuu. După anul 2000, toate hotelurile existente au fost renovate şi modernizate, s-au construit hoteluri şi complexe de apartamente noi. Mulţi cred că staţiunea s-a supradezvoltat, înlocuind liniştea, spaţiile verzi, siguranţa şi calitatea serviciilor publice cu beton şi sticlă.

În cele din urmă, problemele cu aprovizionarea cu energie electrică a unei mari părţi a litoralului bulgăresc au fost remediate. Începând de sâmbătă de la orele 13:40, aprovizionarea se efectuează în condiţii normale, a anunţat Compania bulgară de energie electrică.

O singură staţiune de pe litoralul bulgăresc deţine peste 300.000 de locuri de cazare, mai mul decât tot litoralul românesc, creditat cu 250.000 locuri de cazare. În Bulgaria, turismul asigură 5% din PIB, pe când în România numai 3,5% din PIB. Dau acest cifre pentru că autorităţilor române le place să compare România cu Bulgaria, mai ales în domeniile în care stăm mai bine.

Elena Udrea declara anul trecut: "Cu atenţia pe care o acordă actuala guvernare, turismul poate ajunge la 10% din PIB în 2012, cel târziu în 2015." Greu de crezut!

Turismul românesc este lipsit de viziune, de programe coerente şi de existenţa unui program riguros de dezvoltare. Investiţiile majore în turism din ultimii ani au fost în pensiunile rurale, construite în mare măsură pe bani europeni. În mult localităţi mturistice rurale, primarii sau apropiaţii lor şi-au construit pensiuni luxoase pe bani de la Bruxelles. Numai că dezvoltarea s-a produs haotic. În rest, turismul românesc este în mare suferinţă.

Pentru mai multe date statistice, citiţi articolul lui Cristian Orgonaş.

Ciudăţenii în programele "Prima casă" şi reabilitarea termică a locuinţelor

Ieri, prim-ministrul Emil Boc a mai făcut o vizită la Fondul Naţional pentru Garantarea Creditelor pentru IMM, ocazie cu care a vorbit cu oficialii fondului depre programele "Prima casă" şi reabilitarea termică a locuinţelor.

În ceea ce priveşte programul "Prima casă", în varianta 2010, doar 12 bănci sunt angrenate în acordarea de credite pentru locuinţe noi. Suma maximă garantată de FNGCIMM este de 70.000 €, pentru locuinţe cu lucrări încă neîncepute, iar cumpărătorii organizaţi în asociaţii de minimum 7 persoane vor avea o garanţie de câte 75.000 euro, tot pentru case noi. Din aceste sume, se scade avansul de minumum 5%. Am aflat cu această ocazie de la Aurel Şaramet, preşedintele FNGCIMM, că pentru construcţii noi sunt cereri pentru 2 credite la BRD. Iată ce s-a ales dintr-un program naţional.

În ceea ce priveşte reabilitarea termică a locuinţelor, am aflat de la Emil Boc faptul că dobânda maximă va fi de Robor la 3 luni plus 1,9%, în condiţiile în care la creditele garantate prin programul "Prima casă" marja este de 2,5%. O singură bancă, CEC Bank, a intrat în acest program. La această bancă, dobânzile bonificate la depozitele pe un an este 7,54%. Robor la 3 luni este astăzi 7,24%, ceea ce însamnă că CEC Bank va da credite pentru reabilitarea termică a locuinţelor cu 7,54% + 1,9% = 9.14%, adică cu numai 1,6 puncte procentuale peste dobânda bonificată la depozite, ceea ce este foarte puţin. este greu de crezut că CEC Bank îşi va putea acoperi costurile cu această marjă. Se punea întrebarea de ce a acceptat. Săfie comandă politică, să fie ameninţare? Că raţionament economic nu poate fi.

Avînd în vedere că statul va garanta creditele şi tot el impune marja mică la aceastea, este evident că băncile comerciale nu se vor înghesui să acorde acest tip de credite. Aswtfel, statul a scăpat şi de reabilitarea termică a locuinţelor.

Varianta Cojocaru, o inepţie economică făcătoare de partid politic

Nu ştiu câţi români au auzit de varianta Cojocaru. În varianta originală, datează din 1990. Probabil că, în ultima vreme, mulţi telespectatori ai OTV au auzit, în contextul în care arestarea lui Dan Diaconescu l-a determinat pe acesta să promită constituirea Partidului Poporului Român, un proiect politic populist şi adresat celor mai neinstruiţi dintre români, care se bazează pe varianta Cojocaru.

Ce presupune varianta Cojocaru? Autorul ei, Dr. Constantin Cojocaru (doctoratul este în economie), propune distribuirea unor obligaţiuni emise de stat tuturor românilor, cu valoarea de 20.000 €, nominale şi netransmisibile altfel decât prin moştenire, cu o maturitate de 10 ani şi o dobândă de 0,5% pe an. Scopul: compensarea avuţiei românilor înstrăinate prin procesul de privatizare. Deci un angajament al statului român de 400 mld.€. La scadenţă sau pe parcurs (dacă solicitantul întocmeşte un proiect viabil economic), banii se vor vira în cont şi vor putea fi utilizaţi exclusiv "pentru achiziţionarea de capital – teren, clădiri, maşini, utilaje, etc.", după cum precizează autorul. Trec peste exprimarea nefericită economic, "achiziţionarea de capital", în loc de "achiziţionarea de bunuri de capital".

Constantin Cojocaru face şi o serie de precizări, menite să clarifice intenţiile sale. În unele argumentaţii, face apel şi la doctrine economice, citându-l pe Milton Friedman relativ la originile inflaţiei. Redau numai un pasaj, care poate clarifica "viziunea" autorului.

În anul 2007, deci şi în anul 2010, din cele 120 miliarde de euro, cât producem noi într-un an, mai puţin de o treime, deci, mai puţin de 40 de miliarde de euro, sunt salarii şi pensii, iar restul, de 80 de miliarde de euro, sunt profituri.

Pasajul de mai sus denotă că Dr. Constantin Cojocaru ori a uitat, ori n-a ştiut niciodată care sunt componentele Produsului Intern Brut. Altfel, nu ar fi putut face o afirmaţie atât de aiuritoare. Cu alte cuvinte, după opinia sa, cele 400 mld.€ pot fi obţinute foarte uşor.

Aflăm, totodată, că Dr. Constantin Cojocaru este autorul ineptului proiect de lege despre care scriam în articolul Cât de Ioan Ghişe poţi fi să propui reducerea rezervei valutare a BNR pentru alimentarea bugetului de stat?. Puteţi vedea aici facsmilul adresei de înaintare a proiectului de lege, în care Ioan Ghişe menţionează "Cu acordul Domnului Constantin Cojocaru, doctor în economie, autorul proiectului de lege". O atitudine iresponsabilă pentru un senator liberal prin preluarea fără discernământ a unui proiect dubios din punct de vedere economic.

Dan Diaconescu a preluat propunerea lui Constantin Cojocaru de înfiinţare a unui partid politic, bazat pe varianta Cojocaru. Numai că de aici a izbucnit un scandal. Cojocaru îl acuză pe Diaconescu că i-a furat ideea şi îi solicită restituirea listelor cu cele circa 1 milion de semnături strânse pentru susţinerea legii Cojocaru în parlament. Detalii cu punctul de vedere al lui Constantin Cojocaru puteţi citi aici. Telenovelă...

Reforma Wall Street, gândită de Casa Albă

În esenţă, reformele sistemului financiar-bancar din SUA, aşa cum sunt publicate pe site-ul Casei Albe, sunt:

1. O protecţie mai puternică împotriva practicilor neloiale privind cărţile de credit, cum ar fi mărirea dobânzilor la creditele existente.

2. Brokerii de credite ipotecare nu vor mai putea câştiga comisioane mari pe seama creditelor pe care consumatorii nu şi le pot permite.

3. Scoring anual gratuit pentru toată lumea, astfel încât fiecare să-şi poată controla situaţia financiară.

4. Nu vor mai fi permise ajutoare de stat din banii contribuabililor pentru societăţile financiare intrate în dificultate.

5. Control mai mare din partea acţionarilor asupra modului în care sunt remuneraţi executivii de top. Remuneraţiile membrilor Consiliilor de Administraţie trebuie să fie independente de rezultate.

6. Brokerii care furnizează consultanţă financiară trebuie să acţioneze în interesul clienţilor lor şi nu în propriul lor interes financiar.

7. Comkpaniile financiare nu vor mai fi lăsate să crescă peste limita la care ar afecta întregul sistem financiar.

8. Se va înfiinţa o agenţie al cărei unic rol va fi protejarea intereselor consumatorilor şi stabilirea regulilor pe care trebuie să le respecte băncile, societăţile ipotecare şi companiile emitente de cărţi de credit.

9. Acceptatorii de cărţi bancare nu vor putea fi taxaţi mai mult decât costurile de procesare.

10 Mai multe detalii pot fi aflate la WhiteHouse.gov/wallstreetreform sau la financialstability.gov.

Sursa: The White House Blog

Contractele cu furnizorii de comunicaţii pot fi reziliate fără plata unor penalităţi

Începând de ieri, 20 iulie 2010, prin modificarea art.84 al Legii nr.296/2004, orice contract cu un furnizor de telefonie mobilă, cablu TV sau Internet poate fi reziliat dacă sunteţi nemulţumit de calitatea serviciilor, fără să mai puteţi fi obligat la plata unor cheltuieli suplimentare. Furnizorii de astfel de servicii, profitând de poziţia lor de oligopol pe piaţă, aveau pâinea şi cuţitul, cerând plata unor sume mari la rezilierea unor contracte înainte de termen.

Totuşi, dacă aţi profitat de o promoţie prin care vi s-a încredinţat un echipament la preţ subvenţionat, cum ar fi un telefon mobil, de exemplu, veţi fi nevoit să achitaţi o diferenţă dacă renunţaţi la contract, proporţională cu perioada rămasă din contract. Conform legii, dreptul consumatorului la denunţarea sau rezilierea contractului nu poate fi anulat sau restrâns de nicio clauză, dar drepturile părţilor referitoare la o justă despăgubire nu vor fi afectate în cazul denunţării unilaterale. Se aplică atât la contractele noi, cât şi la cele în derulare.

Asociaţia Operatorilor Mobili din România consideră că unul dintre efectele negative posibile şi logice ale acestei decizii ar putea fi reducerea dramatică sau chiar dispariţia de pe piaţă a ofertelor de abonamente însoţite de telefoane la preţuri reduse. Ei şi?

Sursa: Stirileprotv.ro.

Nici apartamentele low cost nu se mai vând

Am scris în multe rânduri despre puzderia de târguri imobiliare din ultima vreme. Ultimul târg a încercat o idee inovatoare: să promoveze oferte low cost. Este vorba de târgul Project Expo. Iată cum îl prezintă organizatorii:

Într-o perioadă în care puţini oameni se mai încumetă să achiziţioneze o locuinţă din cauza preţurilor care par de neatins, un târg imobiliar care să adune la un loc cele mai accesibile oferte este mai mult decât binevenit. Târgul Imobiliar Project Expo, care se va desfăşura în perioada 16-18 iulie 2010, va fi un eveniment special, primul de tip "low cost" din România. Asta după ce anul trecut ediţia dedicată programului "Prima casă" a avut un număr record de vizitatori.

Vizitatorii ca vizitatorii, dar cumpărătorii? Financiarul scrie că firma care a or­ganizat în acest an trei ediţii ale târgului Project Expo susţine că la ediţia din luna iulie 2010 au fost semnate aproa­pe 20 de pre­con­tracte, interesul vizita­torilor fiind similar cu cel manifestat la târgul din luna mai.

Observaţi declaraţia vagă, aproape 20 de precontracte, puteau fi şi 11, şi 17. În condiţii normale, un asemenea nivel scăzut de contractare ar fi însemnat un dezastru. În condiţii de criză, însă, firma organizatoare face târguri doar ca să-şi facă mâna. Nu este altceva decât un exerciţiu de branding, având în vedere că a intrat mai târziu pe piaţă.

Nici în ceea ce priveşte numărul expozanţilor târgul nu a stat prea bine. Circa 40, zic organizatorii. Iar expoziţia nu a mai avut loc în interiorul Palatului Copiilor, ci într-un cort climatizat, ceea ce aruncă lucrurile în derizoriu.

Toate aceste elemente sunt o oglindă fidelă a stării pieţei imobiliare din România momentului.

Povestea unui eşec de proporţii: Planorama a intrat în insolvenţă

În anul 2005, dezvoltatorul israelian Euro Habitat SRL lansa proiectul imobiliar rezidenţial Planorama, sub sloganul "Patru blocuri fac cât 1.000 de cuvinte". Ansamblul este situat pe strada Doamna Ghica din Bucureşti şi este compus din patru blocuri de câte 15 etaje, totalizând 1.104 apartamente.

Preţurile sensibil mai mici decât cele practicate pe piaţa imobiliară pentru imobile similare au făcut proiectul atractiv. În vremea respectivă, se vindea mult off-plan, adică din faza de proiectare.

Deşi termenul de livrare era în vara anului 2007, niciunul dintre cei 600 de cumpărători, unii dintre ei achitând valoarea integrală apartamentului pe care urmau să îl deţină, nu s-a mutat.

În anul 2007, antreprenorul general al complexului, firma turcă Yapitek SRL, a intrat în procedura de faliment la Tribunalul Bucureşti, conform datelor publicate în Buletinul Insolvenţei editat de Registrul Comerţului. Societatea avea datorii de 7,5 mil.€, dar şi contracte în valoare de 47,6 mil.€, reprezentând banii pe care îi aveau de plătit cei care au contractat viitoarele apartamente. Printre creditori, îi regăsim pe: Bancpost SA - 4,15 mil.€, Noyexim International Com SRL - 3 mil.lei şi Peri România SRL - 0,7 mil.lei, după cum informează GhişeulBancar.ro. Ulterior, constructorul a fost schimbat cu Danya Cebus.

"La data de 30.06.2010, Tribunalul Bucureşti a hotărât intrarea SC Euro Habitat SRL în procedură generală a insolvenţei prin reorganizare. Tribunalul Bucureşti a decis deschiderea procedurii încă de la primul termen de judecată şi a numit un administrator judiciar în acest sens, în lipsa SC Euro Habitat SRL, care nu a fost citată şi nu a avut cunoştinţă de existenţa acestui dosar pe rolul instanţelor judecătoreşti", se arată într-o adresă de informare trimisă de reprezentanţii Planorama către clienţi, citat de Ziarul financiar.

Din acest comunicat, ar reieşi că reprezentanţii societăţii sunt curaţi ca o floricică. Numai că lucrurile nu stau nici pe departe aşa. Surse din interiorul firmei afirmau în octombrie 2009 că directorul general al companiei, Yaron Bone, încerca să înstrăineze activele societăţii şi să se facă nevăzut cu banii care mai puteau fi obţinuţi. Ulterior, el a vândut la preţ de dumping două dintre cele patru blocuri – este vorba despre cele aflate în stadiu incipient de construcţie.

Asta după ce, în luna martie 2009, a încheiat un contract prin care Euro Habitat SRL a cedat toate drepturile şi obligaţiile către firma Rei Capital Real Estate SRL, în schimbul a 300 de lei. Administratorul acestei societăţi nu era însă nimeni altul decât Yaron Bone.

În aceste zile, unul dintre redactorii Wall-Street.ro a pretins că este un potenţial cumpărător şi a solicitat informaţii despre cumpărarea unui apartament care s-ar încadra în programul Prima casă. Reprezentanţii Planorama au declarat că au la vânzare apartamente care se încadrează în acest program. Mai exact, este vorba de locuinţe la re-vânzare, care au fost cumpărate în anul 2006 de câţiva clienţi cu scopul de investiţie.

"Pentru Prima casă, putem vorbi de o garsonieră care este 45.000 € plus TVA sau un apartament cu două camere, care costă 70.000 € plus TVA. Sunt în primul bloc, care este deja construit, însă mai avem de lucrat la utilităţi. Sperăm ca într-o lună - două să terminăm. Puteţi veni la showroom pentru a vedea oferta, suntem aici zilnic până la ora 17", a declarat un agent de vânzări al Planorama.

Showroom-ul este amplasat chiar la parterul respectivului blocu, însă, în afară de doi-trei angajaţi, nimeni nu îi calcă pragul. "Degeaba vă uitaţi la blocurile astea, nu mai mişcă nimic la ele de vreo doi ani. Eu locuiesc chiar vizavi şi în fiecare zi mă uit la ele, dar degeaba, nu se mai construieşte nimic", a spus o persoană care locuieşte în apropierea proiectului Planorama.

Este povestea tipică a celor care, pe fondul înfloririi pieţei imobiliare româneşti din perioada 2003-2008, au încercat să facă bani mulţi, fără să aibă o finanţare corespunzătoare. Ei s-au bazat pe un model de afacere în care aproape toate fondurile necesare proveneau de la viitorii proprietari. Venirea crizei le-a dat planurile peste cap. Atunci au început să-şi salveze pielea şi să stoarcă ultimii bani, făcând tot felul de inginerii financiare.

O lecţie care trebuie învăţată.

Blestemele contabililor îl vor ajunge pe Emil Boc

Emil Boc, acest profesor de drept neconstituţional ajuns întâmplător prim-ministru, a reuşit o performanţă greu de egalat: să-şi atragă mânia multor categorii socio-profesionale. Nu este nevoie să le enumăr. Probabil că mai uşor ar fi să enumăr pe aceia a căror mânie nu a atras-o. este vorba, de fapt, doar de clientela politică.

Nu ştiu cât de iubiţi, urâţi sau indiferenţi le sunt contabilii oamenilor. Dar contabilii trebuie că-l urăsc adânc pe Boc. De când personajul este prim-ministru, executivul pe care îl conduce a făcut nenumărate modificări legislaţiei fiscale şi contabile. Dacă ne amintim bine, impozitul minim, cunoscut popular în mod greşit drept impozit forfetar, a fost introdus la 1 mai 2009. Ştiţi ce dureri de cap a produs această modificare fiscală contabililor? Măcar de s-ar fi introdus de la începutul unui trimestru.

Mărirea cotei principale de TVA a fost operată de la 1 iulie 2010, adică de la mijlocul unui an fiscal, ceea ce, iarăşi, a adus bătăi de cap mari contabililor.

Acum, Boc promite că va renunţa la impozitul minim cu începere de la 1 octombrie sau 1 noiembrie 2010: "Se elimină impozitul minim începând cu această toamnă. Am apreciat şi am spus de mult că acest impozit minim şi-a produs efectul pe care l-am dorit şi în această toamnă va fi eliminat", a spus el. Efectul pe care şi l-a dorit a fost distrugerea a 120.000 de firme, cu tot cortegiul de consecinţe. Eliminarea impozitului minim de la 1 noiembrie 2010 va aduce din nou mari bătăi de cap contabililor. Dacă nu îi va veni ideea genialului conducător să îl elimine de la 13 noiembrie 2010.

Nu mai vorbesc de necesitatea legală ca modificarea Codului Fiscal să se facă cu cel puţin 6 luni înainte de aplicare, care aplicare ar trebui să se producă de la începutul unui an fiscal.

Cu siguranţă, blestemele contabililor îl vor ajunge pe Emil Boc. În tragismul lui, personajul s-ar putea nici măcar să nu mai perceapă.

Se aşteaptă turbulenţe pe pieţe după ce FMI şi UE au suspendat acordul de finanţare cu Ungaria

Astăzi sunt aşteptate turbulenţe pe pieţele de capital, a creditului şi valutară, după ce Fondul Monetar Internaţional şi Uniunea Europeană au anunţat suspendarea acrodului de finanţare cu Ungaria, în valoare de 20 mld.€.

După cum scriam în articolul Va urma Ungaria Greciei?, Ungaria a fost condusă în ultimii ani de Partidul Socialist (Magyar Szocialista Párt, MSZP). După ultimele alegeri parlamentare, partidul de centru-dreapta FIDESZ a câştigat o majoritate de două treimi în parlament, ceea ce îi permite să amendeze orice lege, inclusiv pe cele care necesită această majoritate. Noul guvern format de Viktor Orbán a găsit o situaţie dezastruoasă a finanţelor publice ale ţării.

Astfel, guvernul Ungariei s-a aflat în situaţia de a lua măsuri ferme de reducere a cheltuielilor bugetare. Numai că setul de măsuri prezentat de guvernul Orbán nu a reuşit să-i convingă pe oficialii FMI şi UE. În consecinţă, ieri a fost anunţată suspendarea acordului cu Ungaria.

O astfel de măsură este foarte rară şi semnifică faptul că Ungaria nu va mai putea accesa fondurile aferente acordului stand-by încheiat în anul 2008, cu un an înaintea României. Această mişcare declanşează din nou neliniştea pieţelor cu privire la capcitatea statelor europene de a rezolva problemele generate de criza datoriilor suverane. Astăzi, este aşteptată o depreciere semnificativă a forintului şi, prin efectul de contagiune, şi al altor monede din Europa de Est.

Guvernul Orbán, care a preluat puterea dupa alegerile din aprilie, afirmase că doreşte o extindere a actualului acord cu instituţiile internaţionale până la sfârşitul anului 2010, urmat de un nou acord de tip precautionary pentru anii 2011 şi 2012.

Remintesc faptul că, în septembrie 2009, guvernul Gordon Bajnai, independent (care i-a succedat socialistului Ferenc Gyurcsány, plecat de la putere în urma unui imens scandal), anunţase că intenţionează să nu acceseze următoarea tranşă din acordul stand-by încheiat cu Fondul Monetar Internaţional şi să solicite extinderea acordului până în septembrie 2010, pentru ca viitorul guvern să îl poată accesa. Această extindere era solicitată pentru a oferi viitorului guvern o zonă de siguranţă.

Numai că guvernarea socialistă a lăsat multă minciună economică următorului guvern, care l-a determinat pe prim-ministrul Orbán să întocmească un plan dur de măsuri de austeritate, dar care, iată, nu a reuşit să-i convingă pe oficialii FMI şi UE.

Actuala situaţie economică în care se află Ungaria poate fi un exemplu dur şi pentru România. Este adevărat că datoria publică este sensibil diferită (Ungaria - 80% din PIB şi România - ceva peste 30% din PIB), dar mecanismele care au condus la situaţiile economice ale celor două ţări sunt, în mare, asemănătoare.

Actualizare: În urma şedinţei de azi de pe piaţa valutară românească, leul s-a devalorizat faţă de euro cu 0,24%, iar forintul cu 3,07% (sursa: www.financiare.ro).

Cât de Ioan Ghişe poţi fi să propui reducerea rezervei valutare a BNR pentru alimentarea bugetului de stat?

La 14 iunie 2010, senatorul PNL, Ioan Ghişe, a depus la Senat o propunere legislativă pentru modificarea şi completarea Legii bugetului de stat pe anul 2010 nr.11/2010. În esenţă, Ghişe propune nici mai mult, nici mai puţin decât majorarea veniturilor bugetare prin reducerea rezervelor valutare ale ţării, administrate de BNR.

Pe lângă lipsa oricăror cunoştinţe economice, Ioan Ghişe demonstrează faptul că habar nu are despre faptul că o asemnea măsură ar încălca grav statutul BNR, Tratatul UE şi Constituţia României.

"În primul rând, BNR observă că în proiectul de lege nu se face precizarea dacă participarea BNR la majorarea veniturilor bugetare ar urma să se producă prin creditare sau prin finanţarea de către BNR a bugetului de stat. Cert este că ambele ipoteze încalcă grav legea statutului BNR. În această lege, se stipulează limpede că se interzice Băncii Naţionale orice tip de creditare a statului", a declarat Adrian Vasilescu, consilier al Guvernatorului BNR, citat de DailyBusiness.ro.

Demersul lui Ioan Ghişe se alătură altor imbecilităţi economice emise de parlamentari PNL, care se alătură imbecilităţilor emise de parlamentarii celorlalte formaţiuni politice. Despre una dintre ele, am scris anul trecut în articolul A înnebunit lupul: Norica Nicolai vrea naţionalizarea multinaţionalelor.

După cum scriam în articolul De ce nu se poate atinge Guvernul României de rezerva internaţională a BNR?, politicienii care visează să folosească o parte din rezervele BNR pentru acoperirea incompetenţei lor îşi pot lua liniştiţi adio de la o astfel de idee.

De curând, Banca Centrală Europeană şi-a manifestat în mod foarte dur opoziţia faţă de reducerea salariilor din BNR cu 25%. Vă imaginaţi ce poziţie ar putea avea în cazul în care inconştienţii din Parlament ar vota o lege ca cea propusă de Ioan Ghişe.

Blejnar, ANAF, despre subordonaţii săi: "Iau şpagă"

Sorin Blejnar, şeful ANAF, spune că este nemulţumit de activitatea a unora dintre subordonaţii săi. Motivul? "Iau şpagă". Blejnar susţine că va face restructurări în cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi va îndepărta angajaţii corupţi.

"Trebuie să facem o restructurare şi o reorganizare în ceea ce priveşte administraţiile fiscale. Am constatat că în multe administraţii fiscale, costul colectării este foarte mare. Foarte multe resurse cheltuite pentru milionul de venituri aduse. Al doilea criteriu este cel geografic. Am constat situaţii hilare în care în anumite localităţi sunt două administraţii fiscale pe aceaşi stradă", a spus Blejnar.

De asemnea, acesta s-a declarat nemlţumit de "calitatea morală" a multora din angajaţii Gărzii Financiare.

"Nu sunt mulţumit de calitatea morală a multora dintre angajaţii Gărzii Financiare. Cu ocazia acestor restructurări, vreau să le trag un semnal foarte serios tuturor că vor urma disponibilizări", susţine şeful Fiscului.

Întrebat ce înseamnă "calitatea morală" în enunţul anterior, Blejnar a răspuns franc: “Iau şpagă!”.

Sursa: Money.ro

Boc şi Vlădescu: dragoste cu năbădăi în privinţa cotei unice

"Vreau sa fiu foarte clar: Ministrul Finanţelor nu are niciun mandat pentru a dezbate public tema cotei unice sau a impunerii impozitării progresive şi vă solicit să menţineţi acest mesaj clar al Guvernului. Acest guvern şi-a pus mandatul pe masă pentru a apăra cota unică şi TVA. N-a fost posibil în cazul TVA pentru că am avut decizia Curţii Constituţionale", a spus Emil Boc.

Ce să mai credem?

Statul sleit economic adoptă numai măsuri pro-ciclice

"România are mare nevoie să treacă la cote progresive de impozitare a tuturor veniturilor de la 1 ianuarie 2011, inclusiv a pensiilor, pentru funcţionarea în continuare a statului, iar bugetul pe 2011 va trebui construit pe un asemenea sistem", afirmă ministrul finanţelor publice, Sebastian Vlădescu, citat de Ziarul financiar.

Vlădescu susţine că actuala cotă unică de 16% nu mai poate susţine bugetul în condiţiile în care recesiunea va fi în acest an mai mare de 1,5% din PIB, iar perspectivele pentru 2011 sunt incerte. Ministrul lucrează la un sistem de impozit pe venitul global, în trepte mici, cu deduceri pentru pensii şi asigurări de sănătate private. El afirmă că pentru încurajarea consumului va fi nevoie de reducerea TVA în 2011. Impozitul pe profit ar urma să scadă anul viitor la 15% pentru menţinerea competitivităţii fiscale a României, dar Vlădescu nu renunţă la impozitul minim.

"Pentru fiecare lucru există o anumită perioadă de viaţă. Cota unică a fost o epocă, dar acum s-a încheiat şi nu o spun ca să lansez o discuţie politică, pentru că proiectul meu de impozit progresiv pe venitul global nu este nici împotriva PD-L (care a iniţiat cota unică şi o susţine în continuare - n.m.), nici în favoarea PSD (susţinător tradiţional al impozitării progresive - n.m.). Este o opţiune strict profesională, bazată pe calcule ale experţilor din minister", a declarat Vlădescu, citat de Mediafax.

Sebastian Vlădescu nu ezită să afirme că, din punctul său de vedere, majorarea TVA la 24% a fost o eroare economică, el pledând în schimb pentru impozitarea tuturor pensiilor, poziţie susţinută şi de preşedintele Traian Băsescu.

Este foarte uşor de observat lipsa de viziune a Guvernului României şi inabilitatea sa de a gestiona ţara pe timp de criză. Toate măsurile luate şi cele planificate sunt măsuri pro-ciclice, aşa cum au făcut, în general, toate guvernele României după 1990. Măsurile anti-criză sunt de strângere a curelei, dar măsurile de stimulare economică lipsesc cu desăvârşire. În acest fel, nu se face altceva decât o restrângere accentuată a consumului, întrucât toate măsurile sunt de supravieţuire şi lipsite de orice perspectivă de progres.

Actuala situaţie nu va face altceva decât să ne înglodeze în criză. Dacă vom aştepta creşterea economică doar drept consecinţă a îmbunătăţirii situaţiei economice europene şi mondiale, vom fi condamnaţi la subdezvoltare economică.

Ştiri imobiliare, pe scurt (II)

- Instanţa a decis demolarea unui bloc construit ilegal pe strada Aurel Vlaicu din Bucureşti (Hotnews.ro) - Judecătoria Sectorului 2 a decis pe 5 iulie demolarea unui bloc de zece etaje construit ilegal pe str.Aurel Vlaicu. Pe terenul din str. Aurel Vlaicu nr. 120-122, Primăria Sectorului 2 a emis în aprilie 2008 autorizaţie de construire pentru un imobil de 6 etaje. Beneficiarii autorizaţiei sunt Busuioc Andrei Horia şi Cucu Victor. Potrivit instanţei, constructorul şi beneficiarii nu au respectat autorizaţia şi au construit un imobil de 10 etaje, cu amprenta la sol mult mai mare.

- Impact SA a intrat în insolvenţă (DailyBusiness.ro) - Tribunalul Bucureşti a acceptat deschiderea procedurii de insolvenţă a dezvoltatorului imobiliar Impact SA, ca urmare a unei datorii de 1,3 mil.lei către Romconstruct SA. Anunţul a fost confirmat ieri dimineaţă, printr-un comunicat de presă transmis Bursei de Valori Bucureşti de către dezvoltatorul imobiliar.

- Patriciu uneşte două companii într-un grup de consultanţă imobiliară (Wall-Street.ro) - Companiile Quintet Asset Management, lansată la începutul anului 2009 de către Michael Lloyd, fostul şef al proiectului Băneasa, şi Black Sea Global Services, controlată de omul de afaceri Dinu Patriciu, vor fuziona, urmând să îşi desfăşoare activitatea sub numele de Dinu Patriciu Global Services, respectiv DPGS Bucharest pentru piaţa locală.

- Grecia ameninţă evazioniştii bogaţi cu vânzarea proprietăţilor din insule (Imopedia.ro) - Ministerul de Finanţe din Grecia a ameninţat că va confisca şi va scoate la licitaţie proprietăţile imobiliare pe care evazioniştii bogaţi le deţin în insulele din Marea Egee, regiune turistică foarte populară. Verificările Ministerului de Finanţe au evidenţiat că 990 de greci, cu datorii de peste 6,7 mil.€ constând din taxe neplătite, deţin 2.917 proprietăţi imobiliare pe insulele din Marea Egee, ca de exemplu în Mykonos sau Santorini. Valoarea acestor proprietăţi este estimată la peste 288 mil.€.

- "Prima casă 2" a vândut cu 63% mai puţin în 2010 (Financiarul.com) - Programul guvernamental de „asistenţă” în cumpărarea unei locuinţe ar putea eşua din cauza reducerii veniturilor beneficiarilor. Şi clienţii din afara sistemului de finanţare cu garanţii de stat riscă să piardă avansurile plătite pentru imobilele precontractate.

Inflaţia lunară din iunie 2010 a fost de 0,16%

Astăzi, Institutul Naţional de Statistică a dat publicităţii comunicatul privind indicele preţurilor de consum în luna iunie 2010. Dacă inflaţia lunară în luna precedentă a fost de 0,15%, după recordul din ianuarie 2010, 1,68%, inflaţia lunară în iunie 2010 a fost 0,16%, în uşoară creştere faţă de luna anterioară. Inflaţia anuală a scăzut la 4,38%, faţă de 4,42% în luna precedentă, aşa cum se poate observa din graficul de mai jos (click pentru mărire).

În a doua imagine, am reprezentat inflaţia lunară (cu verde) şi media mobilă a Indicelui Preţurilor de Consum (cu portocaliu), valoare care intră în cadrul criteriilor de convergenţă nominală pentru admiterea în zona euro. În luna mai 2010, această medie mobilă (media inflaţiilor anuale în ultimele 12 luni faţă de precedentele 12 luni) s-a situat la 4,64%, în scădere de la 4,80%, cât s-a înregistrat în mai 2010.

Inflaţia lunară a fost cauzată, în iunie 2010, de creşterea preţurilor mărfurilor nealimentare cu 0,16% şi a tarifelor serviciilor cu 0,57% şi a scăderii preţurilor mărfurilor alimentare cu 0,06% faţă de luna precedentă.

Inflaţia anuală înregistrată, de 4,38%, se găseşte în interiorul ţintei de inflaţie stabilite de BNR, de 3,5% +/- 1 punct procentual, însă foarte aproape de limita superioară.

Având în vedere creşterea cotei principale de TVA la 24%, în luna iulie 2010, vom înregistra o creştere însemnată a inflaţiei.

Ştiri imobiliare, pe scurt (I)

- Firma care deţine "turnul fantomă" din Piaţa Victoriei, la un pas de insolvenţă (Ziarul financiar) - Firma Tower Center International, controlată de grupul Avrig 35, care deţine turnul de birouri cu acelaşi nume din Piaţa Victoriei, neocupat de mai bine de doi ani, este la un pas de insolvenţă ca urmare a solicitării companiei de construcţii Unger Steel, căreia îi datorează 2 mil.€.

- Pensiune în Sinaia, la preţ de apartament din Bucureşti (Evenimentul zilei) - Preţurile caselor şi a vilelor din Sinaia au scăzut comparativ cu alţi ani, dar cumpărătorii nu se grăbesc să facă achiziţii, aşteptând noi ieftiniri. O vilă situată în inima staţiunii, cu o suprafaţă utilă de 180 mp şi un teren de 300 mp, construită în 1945 din cărămidă la parter şi extinsă prin adăugarea unui etaj din lemn cu termoizolaţie, costă 180.000 €. La câţiva metri de această casă se ridică un imobil ridicat în 2002, cu o suprafaţă construită de 120 mp şi un teren în suprafaţă de 200 mp, pe care proprietarul l-a evaluat la 155.000 €.

- Bucureştiul va avea cel mai ridicat grad de dezvoltare din Europa, în următorii cinci ani - studiu (Ziarul financiar) - Capitala României va avea cel mai ridicat ritm de dezvoltare dintre oraşele europene în următorii cinci ani, cu o rată medie de 7,2%, peste Sofia, Varşovia sau Praga, scrie publicaţia germană Handelsblatt, citând un studiu al institutului Oxford Economics. Bucureştiul ocupă primul loc şi în privinţa evoluţiei numărului de locuri de muncă, cu un avans mediu de 3,7% pe an, se arată în studiu.

- Mall-urile lui Dascălu încep să intre la apă: Încă un tavan s-a prăbuşit (Wall-Street.ro) - La mai puţin de o lună şi jumătate de la ultimul incident, încă un mall deţinut de omul de afaceri ieşean Iulian Dascălu a fost răpus de ploaie: o porţiune din tavanul centrului comercial Iulius Mall din Timişoara s-a prăbuşit, în urma precipitaţiilor abundente.

- Proprietarii Asmita Gardens au raportat o scădere de 9,5% a valorii activelor (Capital.ro) - Fondul de investiţii Charlemagne Capital, care deţine jumătate din proiectul rezidenţial Asmita Gardens din Bucureşti, a raportat la sfârşitul primului semestru o scădere de 9,5% a valorii activelor aflate în administrare, până la 2,8 mld.$, în comparaţie cu începutul anului, potrivit unui anunţ făcut de companie la Bursa de la Londra.

Fondul Solidaritatea - o cacealma cu ştaif

Aşa cum scriam în articolul Sunteţi dispuşi să donaţi bani statului român pentru depăşirea crizei economice?, statul a înfiinţat un fond denumit Solidaritatea, în care invită populaţia şi persoanele juridice să depună fonduri băneşti sub formă de donaţii pentru diminuarea efectelor crizei economice.

În mod vădit, Guvernul nu miza să primească bani de la populaţie şi de la firme, ci şi-a creat un cont colector în care i-a obligat pe bugetarii mai cu moţ să depună 25% din veniturile lor. La ce a servit acest fond? La imagine. Pentru cei ce nu ştiu, posturile TV de ştiri, Antena 3 şi Realitatea, au organizat teledoane pentru ajutorarea sinistraţilor inundaţiilor recente, în care au colectat peste 1 mil.€. Statul nu a fost capabil să colecteze în Fondul Solidaritatea mult mai mult de 700.000 lei, adică circa 165.000 €.

Conform Realitatea.net, iată cine sunt cei care au permis publicarea numelor lor de către Ministerul Finanţelor Publice şi au donat în luna iunie 2010:
- Stafie Constantin Claudiu, secretar de stat la Ministerul Economiei - 22.130 lei
- Fecioru Marius Constantin, secretar de stat la Ministerul Comunicaţiilor - 847 lei
- Irimie Anton Cristian, secretar de stat la Ministerul Sănătăţii - 847 lei
- Gligor Dorin Oliviu, subprefect Hunedoara - 3.000 lei
- Raicu Ionică, director în Ministerul Economiei - 988 lei
- Mitu Monica, consilier la Ministerul Economiei - 988 lei

Ironia sorţii face ca o parte dintre cei care au donat bani să se regăsească pe lista de disponibilizări, ca urmare a deciziei Guvernului de a reduce posturile de secretari de stat şi subprefecţi.

Evident că, în iulie 2010, unii dintre cei de mai sus nu au mai donat, fiindcă le-au fost reduse lefurile. Însă, în afară de demnitari, pe liste îi găsim pe următorii, în dreptul lor fiind sumele donate:
- Mihai Rusu - 30 lei
- Cristian Ban - 20 lei
- Maricica Sandu - 20 lei
- Toma Durdea - 10 lei
- Florica Durdea - 10 lei
- Nicolae Corneliu Oprea - 10 lei

Puteţi citi lista integrală aici.

După cum vedeţi, persoanele obişnuite (ne-demnitari) au depus sume de bani la băşcălie, cât 1-3 pachete de ţigări. Ca să înţeleagă şi guvernanţii cât a impresionat prestaţia lor.

Iresponsabilitatea guvernanţilor de a se juca de-a TVA-ul

Lucrurile sunt relativ simple: după decizia Curţii Constituţionale de a declara drept neconstituţională micşorarea pensiilor cu 15%, Guvernul a hotărât majorarea cotei principale de TVA de la 19% la 24%, în absenţa unei viziuni şi a unui plan B.

Iată că, în ultimele zile, preşedintele Traian Băsescu declară insistent că trebuie readusă cota principală de TVA la 19%, dar că trebuie impozitate toate veniturile. Mai mult, îl declară pe prim-ministrul Emil Boc drept o victimă a altor membri ai Guvernului, în ceea ce priveşte majorarea cotei principale de TVA.

Probabil că este greu de închipuit mai multă iresponsabilitate în ceea ce priveşte administrarea României. Majorarea cotei principale de TVA la 24% a avut extrem de multe consecinţe, printre care şi o proiectată mărire a inflaţiei, FMI ridicând ţinta de inflaţie la 7,9%. Revenirea la 19% de la 1 ianuarie 2011 va da un semnal extrem de prost faţă de capacitatea clasei politice de a guverna ţara. Guvernanţii îşi imaginează România ca o tablă de Monopoly. Se apre că nu au capacitatea de a înţelege că nu este vorba despre un joc, ci despre o ţară.

Cu luciditatea băncii centrale, Adrian Vasilescu, consilier al Guvernatorului BNR, le-a spus clar guvernanţilor: "Să ne întoarcem la TVA-ul de 19%. Mi-e teamă că, la sfârşitul anului, nu va mai fi posibil. Dacă statul ar veni cu măsura asta, nu exclud ca comercianţii să se bucure că nu mai plătesc TVA, dar preţurile să nu le dea înapoi de unde au plecat. Piaţa-i piaţă."

Impostura economică a Guvernului a condus la multe decizii aberante. După apetenţa faţă de deciziile administrative care să conducă economia, activitatea actualului executiv aduce aminte de Comitetul de Stat al Planificării. Ei nu înţeleg că deciziile administrative în probleme economice se întorc, în cele din urmă, împotriva lor şi împotriva noastră.

Joaca de-a TVA-ul va arăta investitorilor şi pieţelor că nu pot avea încredere în actuala guvernare a României. Sunt convins că este posibil să asistăm la micşorări de rating şi la o creştere a CDS.

Politica fiscală a României este făcută după ureche, nu a dat dovadă niciodată de existenţa unei viziuni şi a unei coerenţe. România nu mai poate continua aşa. Lipsa de predictibilitate a reglementărilor din mediul economic este distrugătoare. Nu trebuie să ne mai mirăm că nivelul investiţiilor străine este atât de mic la noi în raport cu alte ţări din regiune. Poate ar merita de făcut o statistică în câte rânduri au respectat guvernanţii prevederea legală de a face modifică la Codul Fiscal cu şase luni înainte de intrarea lor în vigoare.

Ce s-ar mai putea impozita în România?

După cum este cunoscut, preşedintele Traian Băsescu a afirmat ieri în cadrul unui interviu difuzat de Radio România: "Eu nu spun că trebuie tăiată această pensie, dar nu cred că există venit în România care nu trebuie impozitat. Sper ca de la 1 ianuarie Guvernul să nu vină cu o altă măsură de genul mărim TVA cu câteva procente şi să nu introducă impozit pe orice venit, inclusiv pe pensii."

Înainte de a vedea ce se mai poate impozita în România, se impune o precizare privind cota principală de TVA. După cum scriam în articolul Sistemul de aplicare a TVA în Uniunea Europeană, cota principală de TVA trebuie să fie, conform Directivei 2006/112/EC, de minimum 15%. Cota maximă de TVA în UE o regăsim în Danemarca, Suedia şi Ungaria, în cuantum de 25%. Este greu de crezut că România ar putea impune o cotă principală de TVA mai mare de 25%. Deci Guvernului nu îi rămâne o marjă de manevră mai mare de un punct procentual faţă de nivelul de acum, de 24%.

În esenţă, Traian Băsescu propune o revenire a cotei principale de TVA de la 1 ianuarie 2011, cu mărirea concomitentă a bazei de impozitare. Să vedem cum s-ar putea face acest lucru. În România, veniturile din impozite totalizează 28-30% din PIB. În alte ţări ale Uniunii Europene, propoţia este de 35-40%.

1. Impozitarea sectorului agricol
România este o ţară în care 45% din populaţie trăieşte în mediul rural. Mulţi dintre cei din mediul rural nu sunt impozitaţi nicicum. O mare parte a economiei agricole este economie de subzistenţă, care nu este taxată. Există o singură prevedere, din câte ştiu, care se referă la producţia de băuturi spirtoase peste o anumită limită. După cum scriam în articolul Ce este şi cât este evaziunea fiscală în România?, economia nefiscalizată cuprinde economia subterană (cea care face evaziune fiscală) şi economia de subzistenţă. În economia de subzistenţă intră şi activitatea micilor producători agricoli care îşi comercializează marfa în pieţe pe baza certificatului de producător.

2. Impozitarea veniturilor cultelor religioase
De curând a apărut pe Facebook grupul intitulat Susțin taxarea BOR și a celorlalte culte religioase, care are 5.238 membri şi aduce ca argumente:
- Taxarea Bisericii Ortodoxe Române și a celorlalte culte ar putea face parte dintr-o strategie realistă pentru ieșirea din criză.
- Biserica Ortodoxă Română are o relație privilegiată cu statul, ceea ce este anti-constituțional.
- Salariile clericilor sunt plătite de stat.
- Într-un stat democratic trebuie să existe separarea dintre stat și biserică spre beneficiul amândurora (secularism).
- Dispar în medie trei școli zilnic și apare o biserică la 2 zile.
- BOR deține o avere de aproximativ 3 miliarde de euro.
- BOR deține 22% din pădurile din Suceava.
- Investițiile BOR în programe sociale, dacă există, sunt insesizabile (aceasta fiind singurul motiv pentru care o entitate ar putea cere în mod legitim scutirea de taxe).
- Fondurile BOR se duc spre achiziția de terenuri, spații și imobile.
- Bisericile fac evaziune fiscală.
- Bisericile nu produc nimic și nu contribuie economic, consumând fonduri substanțiale.
- Bisericile, deși scutite de taxe, sunt finanțate aproape integral de stat.
- BOR face prozelitism religios prin intermediul orelor de religie printr-un parteneriat anti-constituțional cu statul.
- Cultele religioase au monopol la vânzarea de obiecte de cult, chiar dacă unele dintre aceste obiecte de cult au și întrebuințări non-religioase (ex. lumânări).
- Pe baza monopolului precizat anterior, bisericile câștigă bani (fără să investească nimic) pentru a da autorizații de vânzare a lumânărilor și a altor produse categorisite drept „obiecte de cult”.
- Consiliile județene, locale sau statul preferă să finanțeze cultele pentru noi construcții, în dauna unor alte investiții cu adevărat necesare.
- După 1989, construcția de biserici a căpătat un elan puternic, întreținerea lor neimpunând aproape nici un cost pentru culte, astfel țara noastră ajungând să depășească la nivel național media de o biserică la mia de locuitori.

3. Impozitarea tuturor pensiilor
Pensiile au suscitat discuţii aprinse în ultime vreme, unele dintre ele de natură constituţională. Din păcate, nu toată lumea înţelege funcţionarea actualului sistem public de pensii. El se bazează pe principiul pay as you go, ceea ce presupune că actuala generaţie care munceşte plăteşte pensiile generaţiei care a muncit în trecut. Nu este nicidecum un sistem de pensii cu acumularea unor sume, cum sunt pensiile pilon II şi III. Pe măsură ce speranţa de viaţă s-a mărit, sistemele publice de pensii au ajuns în sistuaţia să fie nesustenabile şi să fie alimentate din bugetul de stat.

Sumelor ce constituie contribuţii la sistemul de asigurări sociale (CAS) nu sunt impozitate, iar pensiile sunt impozitate numai pentru ceea ce depăşeşte 1.000 lei pe lună.

Desigur, statul poate inventa orice fel de impozite, problema este să le şi încaseze.

Indicele de încredere al românilor la cea mai redusă cotă din ultimii 10 ani

Indicele de încredere a populaţiei a înregistrat cea mai mare scădere din ultimii zece ani, ajungând în luna iunie 2010 la nivelul record de -79%, faţă de numai -43% în urmă cu un un an şi -15% acum doi ani, ca urmare a măsurilor de austeritate anunţate de Guvern, potrivit Barometrului de Încredere a Consumatorului realizat de firma de cercetare GfK România.

"Această stare accentuată de pesimism se datorează în cea mai mare măsură programului guvernamental de austeritate care a dus la deteriorarea situaţiei economice generale, deteriorare resimţită de peste 90% din populaţia ţării", se arată în comunicatul companiei de cercetare.

În ceea ce priveşte percepţia despre viitor, 78% dintre români nu se aşteaptă ca situaţia să se îndrepte din punct de vedere economic în perioada următoare, ci din contră. Dacă, în iunie 2009, trei din zece români credeau că situaţia financiară a familiei lor se va înrăutăţi în următoarele 12 luni într-o măsură mai mare sau mai mică, un an mai târziu acest procent a crescut la mai mult decât dublu, 65% dintre respondenţi declarând acelaşi lucru. Numai 6% din români speră ca situaţia lor să se îmbunătăţească în următorul an şi 23% se aşteaptă să rămână la fel ca în prezent.

În legătură cu situaţia financiară, se manifestă şi încrederea în stabilitatea locului de muncă, care a scăzut şi ea semnificativ faţă de anii de dinaintea crizei. Astfel, nu mai puţin de 85% dintre români aşteaptă o creştere a şomajului şi numai 4% sunt optimişti în această privinţă.

În ceea ce priveşte economisirea, studiul arată că opt din zece români spun că au dificultăţi în a economisi în perioada aceasta. Nici pentru următorul an nu este previzibilă o modificare, peste 85% spunând că nu intenţionează să facă acest lucru. Principalele cauze sunt evoluţia preţurilor şi a ratei şomajului. Peste două treimi dintre români estimează o creştere a inflaţiei în 2010 şi prima jumătate din 2011, în vreme ce un procent relativ asemănător a remarcat că ultimul an a adus preţuri mai mari la majoritatea produselor.

Achiziţiile de imobile sau maşini nu mai intră la capitolul priorităţi de investiţie pentru români. Astfel, intenţia scăzută privind cumpărarea acestor bunuri s-a menţinut constantă în ultimele nouă luni, 91%, respectiv 87% declarând în luna aprilie că este foarte puţin probabil să îşi ia o locuinţă sau un autoturism în următorii doi ani. Mai mult de trei sferturi dintre cei chestionaţi nu consideră că este o perioadă favorabilă pentru renovarea casei (cumpărarea unei centrale pentru încălzire sau a unor noi obiecte sanitare).

Acest barometru este echivalentul românesc a ceea ce se numeşte în SUA Consummer Confidence Index, definit ca gradul de optimism în economia ţării, exprimat prin tendinţele de consum şi economisire.

Dilema băncilor: vor mări sau nu dobânzile la depozite?

După cum arătam în articolul Orice dobândă sub 9,4% va fi real negativă, depozitele bancare au ajuns să nu mai fie atractive pentru deponenţii la bănci. Pentru a fi real pozitive, dobânzile la depozite trebuie să fie mai mari de 9,4%, aşa cum arătam în articolul respectiv, în condiţiile aplicării impozitul de 16% pe câştigurile din dobânzi. După Fondul Monetar Internaţional, inflaţia ar putea fi în 2010 de 7,9%, iar după Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, am putea atinge 8%.

Pe de altă parte, băncile s-ar putea confrunta cu o altă cauză a lipsei de lichiditate, respectiv creşterea ponderii creditelor neperformante din portofoliu. Este tot o consecinţă a măsurilor de austeritate luate de Guvern prin reducerea salariilor bugetarilor cu 25%. Cei peste 1.360.000 de bugetari din România au de plătit înapoi la bănci 4,8 mld.€, adică o cincime din împrumuturile totale acordate de bănci persoanelor fizice.

În momentul de faţă băncile se confruntă cu dilema dacă vor mări sau nu dobânzile la depozite. Unele bănci comerciale au luat deja măsuri pentru contracararea introducerii impozitului de 16% pe câştigurile din dobânzi bancare. Astfel, CEC Bank, spre exemplu, a majorat dobânzile la toate depozitele cu suma necesară pentru a absorbi impozitul de 16% pe care statul îl percepe pe căştigul din dobânzi, iar Alpha Bank a scos pe piaţă un depozit pentru care banca suportă costul impozitului de 16% în numele clientului, după cum anunţă DailyBusiness.ro.

În condiţiile în care băncile comerciale nu mai creditează economia reală, principalele lor posibilităţi de plasament sunt titlurile de stat şi împrumuturile de pe piaţa interbancară. Zilele trecute, statul nu a reuşit să plaseze integral o emisiune de titluri de stat cu randament de 7% pe an şi o maturitate de 6 luni, destul de uşor de plasat în alte condiţii. Cu siguranţă, băncile vor cere statului dobânzi mai mari, ca urmare a necesităţii măririi dobânzilor depozitelor bancare.

Dacă, până la izbucnirea crizei, băncile cu capital străin din România puteau lesne apela la băncile mamă din străinătate şi obţineau bani ieftini, acum ele trebuie să se bazeze în principal pe depozitele atrase de la populaţie. Dacă atractivitatea câştigurilor din dobânzi va scade, băncile vor trbui să mărească dobânzile.

Statul român s-a bucurat că va mai câştiga nişte bani din impozitarea câştigurilor din dobânzi bancare, însă măsura se va întoarce ca un bumerang, prin creşterea dobânzilor pretinse de bănci pentru emisiunile de titluri de stat.

Radu Graţian Gheţea: Băncile au noi probleme începând cu 1 iulie

Am atras în mai mult rânduri atenţia asupra consecinţelor măsurilor de austeritate adoptate de Guvern şi intrate în vigoare de la 1 iulie 2010, mai ales în articolul Creditele bugetarilor, o bombă ce poate exploda după 1 iunie 2010 (la acea vreme, Guvernul spera ca măsurile de austeritate să intre în vigoare de la 1 iunie 2010). Scriam acolo că cei peste 1.360.000 de bugetari din România au de plătit înapoi la bănci 4,8 mld.€, adică o cincime din împrumuturile totale acordate de bănci persoanelor fizice. Asta înseamnă, în medie, că fiecare bugetar are o datorie la bancă de peste 3.500 €. Situaţia diferă de la o bancă la alta, unele având o pondere de 10% din total credite acordate bugetarilor în timp ce la altele procentul ajunge şi la 25%, conform unor surse bancare.

Aflat astăzi la un seminar financiar-bancar, Radu Graţian Gheţea, preşedintele Asociaţiei Române a Băncilor şi al CEC Bank, a declarat:

"La persoanele fizice, lucrurile vor fi destul de complexe în perioada următoare, când se va simţi efectul reducerilor masive de personal ,în special din zona privată. Din 1 iulie avem clar un nou început. Este clar că acei clienţi care lucrează la stat vor avea venituri mai mici şi nu-şi vor mai putea plăti ratele la credit, iar la aceasta se vor adăuga şi pierderile pe care mulţi oameni le-au suferit din cauza calamităţilor naturale. Cei loviţi de inundaţii s-ar putea să aibă probleme cu rambursarea creditelor. De asemenea, reducerea cu 25% a salariilor va crea probleme băncilor. Cred că toate băncile sunt pregătite să treacă la o restructurare importantă a creditelor ca urmare a reducerii veniturilor pe familie."

Gheţea a mai atras atenţia că în prezent nu există cerere de credite de la persoane fizice şi nu este vorba de nivelul dobânzilor.

Creditele neperformante din sistemul bancar românesc au ajuns la cote nemaiîntâlnite în ultimii 20 de ani, aşa cum a prezentat ieri la un seminar ţinut la BNR Rodica Popa, şef serviciu în Direcţia de de stabilitate financiară a băncii centrale, în lucrarea Creditele neperformante - metodologii şi comparaţii, discutată pe larg de Bogdan Glăvan în articolul Creditele neperformante urcă vertiginos.

Isărescu vorbeşte de o inflaţie de 8% pentru anul 2010

După ce oficialii Fondului Monetar Internaţional au anunţat că măresc ţinta de inflaţie pentru România în anul 2010 la 7,9%, iată că şi guvernatorul Băncii Naţionale a României, Mugur Isărescu, a făcut comentarii despre nivelul inflaţiei la sfârşitul anului.

"Ultimele evaluări făcute vineri şi confirmate azi dimineaţă cu privire la efectele potenţiale pe ansamblu ne arată că după estimarea noastră la sfârşitul anului vom avea o rată a inflaţiei undeva de 8%. Fără să modificăm ţinta de inflaţie (de 3,5% plus sau minus un punct procentual - n.m.) pe 2010, avem o proiecţie în care trebuie să ne încadrăm, însă nu este proiecţia noastră finală pentru acest an. Proiecţia finală o vom da probabil publicităţii la începutul lunii august", a spus Isărescu.

După cum scriam în articolul Câteva aspecte tehnice privind majorarea cotei principale de TVA, majorarea cotei principale de TVA cu cinci puncte procentuale la 24% ar conduce, dacă s-ar transmite integral şi la toate preţurile, la o creştere de 4,2% faţă de nivelul actual.

"În coşul de consum sunt produse care au o cotă de TVA de 9%, articole medicale, cărţi, servicii hoteliere, deci cam 5% din coş. De asemenea, produse cu TVA zero - sevicii îngrijire medicală, bilete cinema, teatru, cu o pondere de 4%. În consecinţă, tot aritmetic, ţinând cont de acestea, majorarea cu transmitere integrală, aritmetică, ar fi de 3,9%", a precizat Isărescu, citat de Mediafax.

El a explicat diferenţa între scenariile de creştere a inflaţiei ca urmare a majorării TVA prin netransmiterea integrală de către toţi agenţii economici a creşterii de impozite în preţuri, în contextul în care există un deficit substanţial de cerere în România.

"Economia este ceva mai complicată. Observăm chiar după câteva zile că această transmitere nu s-a realizat. Nu s-a operat până acum nicio majorare de 5%. Explicaţia rezidă în existenţa unui substanţial deficit de cerere în România", a spus Mugur Isărescu.

Este ceea ce scriam în articolul O mişcare interesantă: mai mulţi retaileri vor compensa majorarea TVA. Numai că alţi comercianţi au încercat marea cu degetul şi au mărit preţurile mai mult de 4,2%, cât i-ar fi obligat mărirea cotei principale de TVA. Doar că restrângerea consumului, şi pe fondul micşorării drastice a veniturilor anumitor categorii de populaţie, îi va obliga să micşoreze aceste preţuri experimentale.