Reflecţii economice

Într-o declaraţie difuzată de Realitatea TV, consilierul guvernatorului BNR, Adrian Vasilescu, a declarat: "Nu ne aşteaptă nicio relaxare şi nici BNR nu pregăteşte nicio relaxare a creditării. În economie este încă vreme rece. Sperăm ca la vară să vedem că băncile acordă mai multe credite". În acest context, el mai declară: "În martie avem o creştere a salariilor de 17,6%. Asta înseamnă că se petrece un paradox în societatea românească, cel mai periculos paradox din această perioadă. Salariile au crescut, dar puterea de cumpărare a scăzut. Când scade cererea de consum, producţia e în pericol".

De fapt, Adrian Vasilescu reia cel puţin două teme discutate pe larg în ultima vreme.

Prima este legată de atitudinea prudenţială a băncii centrale faţă de o nouă reinflamare a creditelor. Nu cred că o asemenea teamă este justificată nicicum în această perioadă. Mergând la fundamentele economice, pe piaţa creditelor bancare, nici cererea, nici oferta nu sunt mari. Pe de o parte, băncile comerciale au cumpărat titluri de stat de circa 6 mld.€ în primele trei luni ale anului, plasând practic toate lichidităţile în această direcţie, în detrimentul economiei reale. Sursa de lichidităţi a băncilor comerciale a constituit-o economisirea. În ciuda dobânzilor mari afişate la depozite, ajungând spre 20%, lichidităţile atrase nu au fost pe măsura aşteptărilor. În conformitate cu site-ul BNR, în perioada decembrie 2008 - martie 2009, depozitele populaţiei au avansat cu circa 7,26 mld.lei, adică 1,68 mld.€, iar depozitele societăţilor nefinanciare au regresat cu circa 1,66 mld.lei, adică cu 0,39 mld.€. Făcând bilanţul, rezultă un avans al depozitelor cu circa 1,29 mld.€, ceea ce reprezintă mult mai puţin decât sumele plasate în titluri de stat. Rezultă că au fost folosite alte disponibilităţi şi că sumele susceptibile de plasat în credite sunt extrem de reduse. Chiar dacă, în perioada următoare, statul nu se va mai împrumuta la fel de mult pe piaţa internă, băncile comerciale nu pot miza pe economisire pentru realuarea creditării economiei reale. Pe de altă parte, cererea se menţine la niveluri reduse, din cauza crizei economice şi a dobânzilor mari.

A doua temă este legată de permanentul decalaj între creşterea productivităţii şi nivelul veniturilor salariale. Într-ţară cu şomaj redus, cum era România înainte de criză, angajatorii au supralicitat salariile oferite. Nu mai departe de sistemul bancar găsim acest simptom. Într-o expansiune care se dovedeşte a fi nesustenabilă, băncile comerciale şi-au extins reţelele de agenţii cu oviteză uluitoare, profitând de creşterea cererii pentru servicii bancare, în special credite. Au fost nevoite, în consecinţă, să ofere salarii din ce în ce mai mari, în condiţiile împuţinării celor dispuşi să se angajeze într-o bancă. În plus, a intervenit concurenţa şi furtul de personal de la concurenţă. Aşa s-a ajuns la o creştere mai mică a productivităţii, în condiţiile unui personal mai puţin pregătit, când salariile creşteau.