Reflecţii economice

Emil Boc a ameninţat ieri băncile străine cu supraimpozitarea băncilor străine care îşi repatriază profiturile. El a spus că ar putea aplica taxa Robin Hood. Acest tip de taxă urmăreşte, în principiu, impozitarea suplimentară a profiturilor care nu sunt o urmare a eforturilor agentului economic, ci este generat de factori conjuncturali externi. Taxa Robin Hood a fost aplicată pentru prima dată în 1993 în statul american Texas şi viza companiile petroliere care câştigau suplimentar din mărirea preţului petrolului. Destinaţia taxelor colectate era sistemul educaţional. Ulterior, ideea a fost preluată şi în alte părţi ale lumii, cu precădere în domeniul energetic, cum ar fi în Italia şi Ungaria.

Numai că a ameninţa băncile cu capital străin cu această taxă în cazul repatrierii profiturilor este o măsură sinucigaşă din punct de vedere economic. Să nu uităm că România a trecut în 2005 la liberalizarea completă a contului de capital, adică circulaţia neîngrădită a capitalurilor dinspre şi înspre străinătate. O limitare a acestei măsuri ar echivala cu întoarcerea în trecut.

Surse din mediul bancar, citate de Gândul, au calificat iniţiativa drept "picanterie" şi au declarat: "Care profituri? Nu cred că va mai fi mare lucru de supraimpozitat, după ce în primul trimestru, întreg sistemul bancar a suferit o pierdere de 50 de milioane de euro."

Ceea ce este surpinzător este faptul că BNR tace. Dacă banca centrală nu a delegat un consilier pe lângă impetuosul nostru prim ministru, rău a făcut. Fiindcă lipsa unui asemenea consilier îl lasă să spună prostii. Sigur că fiscalitatea este un atribut al puterii executive şi legislative, însă BNR ar trebui să-şi spună un punct de vedere asupra acestei chestiuni, întrucât consecinţele unei asemenea măsuri s-ar răsfrânge în mod dramatic asupra sistemului bancar românesc. Ca şi asupra credibilităţii şi predictibilităţii mediului de afaceri din România.